PSD pregătește prefraudarea alegerilor

Ordonanța traseismului constituie un precedent periculos și demonstrează din nou că PSD, atunci când interesul o cere, nu are reticență în a submina democrația și statul de drept.

Beneficiari și critici acerbi în același timp ai traseismului, politicienii de toa­te culorile nu au ezitat în ultimii opt ani să modifice legislația în do­meniu exclusiv în ra­port cu interesele mo­mentului. Diferă însă nuanțele și metodele. Dacă în 2006, Alianța D.A. și Guvernul Tă­riceanu au schimbat le­gea aleșilor locali, interzicând traseismul pentru prima oară în istoria post­de­cem­bris­tă, evident după o pe­rioadă intensă de racolări, în sep­tembrie 2014 Cabinetul Ponta dă liber migrației primarilor și consilierilor prin ordonanță de urgență. Ceea ce schimbă complet datele ecuației, cons­tituind un derapaj grav, pentru că pu­ne între paranteze o lege, pe termen limitat, doar din interes strict elec­to­ral. Să nu uităm că, în vara lui 2012, USL a schimbat tot prin ordonanțe atribuțiile Curții Constituționale, Le­gea referendumului și Avocatul Po­porului. Noua ordonanță a tra­seis­mului constituie un precedent pe­ri­cu­los și demonstrează din nou că PSD, atunci când interesul o cere, nu are re­ticență în a submina democrația și statul de drept.

Ordonanța prevede că toți aleșii locali  (primari, consilieri locali și județeni, șefi de consilii) au la dispoziție 45 de zile pentru a decide („își pot exprima în scris o singură dată“) din ce par­tid fac parte, fără să-și piardă man­datul dobândit prin alegeri. Tăvălugul s-a pornit de a doua zi după pu­bli­carea OU în Monitorul Oficial. Zeci de primari care până acum nu în­drăzneau să facă pasul decisiv spre pu­tere de teamă că își vor pierde mandatul, lucrând de regulă pe două fronturi, și-au descoperit brusc afi­ni­tatea fie pentru independență, fie pen­tru PSD, PC sau partidul-satelit al lui Tăriceanu. Ar putea fi doar începutul unei migrații de amploare, care să asi­gure succesul lui Ponta la pre­zi­den­țiale. O fraudare mascată a alegerilor, în ultimă instanță.

În urma alegerilor lo­cale din 2012, USL a câștigat 35 de mandate (88%) la președinția con­siliilor județene, din care 22 au revenit PSD, 13 PNL și câte unul PC și UNPR. Un raport al Agenției de Rating Politic arată că din cei 3.186 de pri­mari, PSD are 1.192, adi­că 37,4%, plus încă vreo 40 de la PC. După spargerea USD și acțiunile DNA, situația s-a schimbat însă dra­matic. PSD a pierdut cinci baroni în fiefuri importante: Bunea Stancu (Brăila) – arestat la domiciliu, Adrian Duicu (Mehedinți) – arestat, Nicușor Constantinescu (Constanța) – mandat de arestare, Constantin Nicolescu (Ar­geș) – condamnat, Mircea Cosma (Pra­hova) – trimis în judecată, alții fiind sub urmărire penală. Acestora li se adaugă o listă mult mai lungă cu pri­mari arestați sau suspendați. Plus că alianța PNL cu PDL a dus la mo­di­ficarea majorității în multe consilii ju­dețene și locale, după cum afirmă chiar liderii PSD, care nu ascund că scopul ordonanței este să re­cu­ce­reas­că puterea în teritoriu.

Peste 83% din consiliile locale din Ro­mânia, conform evaluărilor recente ale IPP la nivelul ultimelor trei luni, nu reușesc să se întrunească sau res­ping pe bandă proiectele de investiții propuse de Executiv autorităților lo­cale. Aici e durerea. Vorbim de sume imense, bugetele locale depășesc anu­al 10 miliarde de euro, care nu mai pot fi administrate potrivit intereselor PSD din cauza lipsei majorității. Ori­cum, abundența de pomeni electorale depășește orice limită, de la acciza pe combustibil s-a ajuns până la am­nis­tierea celor care au primit din eroarea autorităților venituri mai mari decât li s-ar fi cuvenit și direcționarea con­tro­versatei taxe pe stâlp către baroni.

Mai grav, alocarea banilor de la bu­get, din diferite fonduri, în principal Fondul de Rezervă al Guvernului, pe criterii de clientelism politic este com­plet netransparentă, dar un calcul su­mar arată că în 2012 și 2013 puterea USL și-a repartizat 83% din bani. Pare un drum bătut, dacă ne gândim că în anul 2007, când la putere era coaliţia PNL-PSD-UDMR (Cabinetul Tă­riceanu), primarii celor trei partide au primit de şapte ori mai mulţi bani din Fondul de Urgenţă al Guvernului decât primarii PDL, așa cum arată un studiu ExpertForum. Din 2013 în­coace, de când vătaf peste banii li­vrați baronilor a ajuns Liviu Dragnea, nu se mai pot face astfel de calcule, din simplul motiv că sistemul a de­ve­nit complet opac. Printr-o ordonanță de urgență, s-a decis ca toate fon­du­rile să fie alocate prin ordin de mi­nistru, și nu prin hotărâre de guvern, care nu se mai publică în Monitorul Ofi­cial. //

Traseismul, istoria se repetă

Migrația a atins 37% în timpul lui Adrian Năstase, fiind cel mai ridicat procent din perioada postdecembristă.

În perioada Adrian Năstase, după ce PSD a câștigat alegerile din 2000, traseismul a atins cote fabuloase. Un studiu al Institutului de Politici Publice (IPP) din acea vreme arată că, între 2000 și 2003, din 2.957 de primari aleși migraseră nu mai puțin de 956, adică 32%. Principalul beneficiar a fost, evident, PSD, care a reușit să colecteze 901 primari, majorându-și zestrea cu 85,5%. Și PC, partid aflat atunci la guvernare alături de PSD, și-a dublat numărul de primari, sărind de la 32 la 76. Firesc, principalele perdante au fost partidele de opoziție, PD a rămas fără 176 de primari, PNL fără 42, iar PRM fără 25 de primari. Interesant este că cele mai consistente racolări au fost operate din rândul partidelor mici, care au vărsat în tolba puterii nu mai puțin de 647 de primari, și al independenților - 48 de primari. Per total, în perioada Năstase, migrația a atins 37%, cel mai ridicat procent din perioada postdecembristă.

Cum legea nu prevedea interdicția migrației, iar primarii nu-și pierdeau mandatul, se poate spune că fenomenul a distorsionat efectiv rezultatul alegerilor. Câștigătoarea scrutinului din 2004, Alianța D.A., a modificat legea în 2006, condiționând pierderea mandatului de părăsirea partidului pe listele căruia primarul a fost ales. Rezultatul nu a întârziat să se vadă, așa cum arată tot un studiu IPP. Dacă în urma alegerilor din 2004 PDL avea 392 de primari aleși, în 2005 a achiziționat 83, iar în 2006, după modificarea legii, încă 211 față de anul precedent. Nici PNL nu s-a lăsat mai prejos, în primul an după alegerile din 2004, PNL a avut o creştere netă de 106 primari, iar în al doilea an, 2006, o creştere de 103 primari.

Cei mai mulţi primari au venit în aceşti doi ani de la PSD, care a pierdut un total de 389 de primari. Analiza IPP arată că 27% dintre primari şi-au schimbat apartenenţa în 2006, faţă de 12% în 2005. Mai mult, în perioada 2000-2006, în medie, în fiecare zi, câte un primar şi-a schimbat formaţiunea politică cu care candidase. „Cel mai mare procent de primari migratori (37%) a fost înregistrat în anul 2003. Acest procent avea însă mari şanse să fie atins şi chiar depăşit în cursul actualului mandat, dacă nu ar fi fost introdusă noua legislaţie care, pe de o parte, va stopa într-o oarecare măsură migraţia, iar pe de altă parte o va face mai sofisticată şi mai periculoasă”, declara atunci Adrian Moraru, coordonator IPP.