De același autor
Două lovituri năprasnice după acest prim tur de scrutin al prezidențialelor: reprezentantul izolaționismului și extremismului, George Simion, copilul din flori al lui Călin Georgescu, are 41% (adică peste 3 mil. 800 de mii de voturi), iar candidatul celor trei partide de la guvernare, Crin Antonescu, a fost eliminat din cursă. Singura veste bună este că independentul Nicușor Dan a intrat la mustață în finală.
Situația e albastră, s-o recunoaștem: scorul lui George Simion depășește cele mai negre așteptări, extremistul a fost votat majoritar în aproape toată țara. Harta României e de AUR, cu excepția județelor maghiare și a Bihorului, care au mers la Crin Antonescu, și a Bucureștiului și Clujului, adjudecate de Nicușor Dan.
E un peisaj dezolant, așa cum era și cel din vremea lui Adrian Năstase sau a USL, când harta era roșie. Năstase și Ponta au fost înfrânți în turul doi de Traian Băsescu în 2004 și de Klaus Iohannis în 2014. Este argumentul pe care îl aduc optimiștii, dar situația este acum complet diferită. Acum votul este unul de revoltă, revanșard, și vine din partea unui electorat care detestă, pe bună dreptate, la paușal cele două partide de la guvernare, PSD și PNL, un electorat captiv într-un soi de ideologie de extracție MAGA, subjugat de un filorus, ultranaționalist și izolaționist, cu probleme patologice, Călin Georgescu.
Georgescu a câștigat alegerile prin proxi Simion
Pe fond, asistăm la o fraudă- este prima oară când o candidatură și o eventuală președinție sunt luate prin delegație. Simion nu este decât un subordonat al lui Georgescu, pe care încearcă să-l copieze. S-a văzut asta în ultima perioadă, când am asistat la o metamorfoză a lui Simion după chipul și asemănarea lui Georgescu. A refuzat să participe la dezbaterile electorale, la conferințe de presă, să se întâlnească cu propriul electorat, a refuzat până și să iasă în seara alegerilor. Galeristul agresiv și dependent de selfie-uri a luat forma unei holograme, reproducând estetica, mimica, vocea și ideile lui Georgescu. „Dragii mei... vă iubesc, vă port în suflet”, a declamat cu voce cavernoasă clona lui Georgescu în seara victoriei. Se prefigurează o strategie de campanie în care Simion va vorbi doar prin videouri.
Mai există o explicație pentru această schimbare de paradigmă, adevăratul Simion, cel care trage pumni în față, înjură de mamă și vorbește porcos, dacă e lăsat de capul lui are toate șansele să producă emoție negativă. O emoție negativă care poate mobiliza la vot exact electoratul care a stat acasă, dar care, precum în 2014, poate inversa situația. Tandemul Simion-Georgescu știe lecția pe care PSD a probat-o pe pielea lui nu o singură dată. De aceea, candidatul suveranist va fi ținut la cutie, de unde va comunica mesaje video.
Acum, spre deosebire de precedentele alegeri de care vorbeam, diferența dintre Simion și Nicușor Dan este de peste 1,8 milioane de voturi, la care se vor adăuga probabil o bună parte din cele ale lui Victor Ponta. Deci, ar putea fi vorba de circa 3 milioane de voturi. Practic, Simion mai are nevoie de 11 procente ca să câștige, Nicușor Dan de 30 de procente în plus. Greu, dacă nu chiar imposibil.
S-a ajuns aici pe mâna toxicei triplete PSD-PNL-UDMR
Principala responsabilitate pentru situația în care a ajuns România este a coaliției de la putere. Deși PSD, PNL și UDMR au clamat după alegerile din noiembrie de anul trecut că au receptat mesajul electoratului, realitatea i-a contrazis. Detestatul Marcel Ciolacu a rămas premier cu girul lui Ilie Bolojan, care s-a temut de șantajul PSD cu plecarea de la guvernare, cabinetul a fost format din aceleași figuri triste și habarniste, măsurile de restructurare bugetară au rămas pe hârtie, deficitul s-a mărit, puterea de cumpărare a scăzut și, în general, aroganța și minciuna au rămas pietrele de temelie ale coaliției.
Acești politicieni, în frunte cu Ciolacu, au fost cei care au alimentat frustrarea suveraniștilor și nu numai a lor, ci și a electoratului proeuropean. Ca dovadă, Crin Antonescu nu fost votat nici măcar de electoratele PSD și PNL. În sine, alegerea lui Antonescu a fost o greșeală, pentru că individul e de o superficialitate și găunoșenie interioară uluitoare. În seara eșecului, Antonescu s-a spălat pe mâini, nu a spus nimic împotriva extremistului care a intrat în turul doi, nu neapărat o indicație de vot, dar măcar un avertisment. A lăsat totul în seama coaliției, și-a pus palma în fund și a plecat să toace în continuare banii Adinei Vălean.
Demisia lui Ciolacu, o decizie cusută cu ață de AUR
Acum vedem cum cele două partide execută la foc continuu demage control, fix așa cum au făcut și anul trecut după eșec. Capul lui Marcel Ciolacu a căzut, i l-au cerut chiar baronii care și-au mătrășit liderii pentru mult mai puțin. Ciolacu a anunțat că își dă demisia, iar PSD a decis să plece de la guvernare. Totul, într-un moment de mare cumpănă, pentru că un guvern interimar va genera instabilitate, ceea ce Ciolacu a clamat mereu că nu vrea. Acum însă instabilitatea îi convine pentru că este un semnal. Un semnal de șantaj, o demonstrație de forță.
Viitorul guvern se va forma după alegeri, deci nu poate fi exclus unul PSD-AUR. De altfel, Marcel Ciolacu a spus că după alegeri se va forma o nouă coaliție, ceea ce este un semnal clar al intențiilor viitoare.
Campania lui Nicușor Dan, parazitată strategic de PSD
Desigur, e bine să scăpăm repede de Marcel Ciolacu, omul care a dus România în gard, dar un astfel de semnal, oricum tardiv, nu este suficient pentru a mai detensiona furia suveranistă sau a-i determina pe nehotărâți și absenteiști să iasă la vot de partea lui Nicușor Dan.
Ba din contră, ar putea avea efectul contrar, hărmălaia iscată de demisii, negocieri și acuze reciproce va parazita campania lui Nicușor Dan. Media va canaliza atenția publică spre aceleași coterii mizerabile în loc spre problemele vitale care ar trebui puse în discuție publică în aceste două săptămâni.
Nicușor Dan a atras atenția asupra acestui pericol, susținând că problemele sunt altele în acest moment. A refuzat să răspundă la orice întrebare pe tema asta, tocat fiind de presă.
Are nevoie Nicușor Dan de susținerea PSD & PNL?
Nicușor Dan pare a fi între ciocan și nicovală, dar nu e. Are nevoie de sprijinul celor două partide pentru a capta voturile lui Crin Antonescu sau măcar o parte din ele, pentru a reduce din ecartul față de George Simion, dar, pe de altă parte, alăturarea de acestea, în special de PSD, i-ar putea face un deserviciu mult mai mare. Este o capcană. Partidele de la guvernare și mare parte din politicienii care le compun sunt tot ceea ce disprețuiesc mai mult românii.
De altfel, PSD nici nu intenționa să-i acorde sprijinul, așa cum a declarat Ciolacu. „Am luat decizia de a nu susține public unul dintre candidați. Fiecare simpatizant va vota după propria conștiință”, a spus Ciolacu.
Unul dintre principalele atuuri ale lui Dan a fost exact statutul de independent. Sunt convinsă că oamenii din cele două partide sau simpatizanții acestora se vor orienta și singuri spre Nicușor Dan, dacă înțeleg miza uriașă a opțiunii, fără vreo recomandare de la partid. De unul singur, cu voluntari și fără sprijinul partidelor compromise, Nicușor Dan are șanse mai mari. Este ceea ce a transmis Dan a doua zi după alegeri.
Cheia victoriei: emoția
Și totuși, cum poate face Nicușor Dan să depășească handicapul de peste 2,5 milioane de voturi pentru a-l învinge pe Simion? Aducând la vot absenteiștii și nehotărâții, acel electorat care se mobilizează la vot, așa cum s-a întâmplat și în alte finale prezidențiale, atunci când miza și emoția sunt ridicate. Pericolul izolaționismului, al căderii în zona de influență rusească și al autocrației care ne pândește dacă Simion & Georgescu câștigă alegerile este un mesaj puternic, dar nu suficient.
Aceste alegeri mai au o miză foarte importantă pentru că au dovedit că partidele politice în forma actuală sunt niște clanuri clientelare, profitoare, hoațe și lipsite de minime competențe, au arătat că sunt terminate. Poporul, cum le place demagogic să spună politicienilor, nu le mai vrea. Este un mare risc aici, pentru că politica nu se poate face fără partide, iar respingerea lor este îngrijorătoare pentru democrație. Cred că PSD și PNL, cele două partide care au acaparat cu aroganță statul, pe care l-au ruinat, de altfel, care au disprețuit oameni și s-au combinat la putere sperând să rămână acolo cel puțin zece ani (așa suna planul întocmit sub înaltele auspicii ale lui Klaus Iohannis), au ajuns la o răscruce. Dacă nu vor lua în serios reforma internă și vor încerca doar cosmetizări de conjunctură, vor dispărea de pe scena politică. Vor dispărea în huiduielile publicului. Problema e că în locul lor vin unele și mai rele. Aceasta este, poate, una dintre principalele teme pe care trebuie să le pună în dezbaterea publică Nicușor Dan în timpul acestor două săptămâni și care ar găsi rezonanță la public.
Dar Nicușor Dan mai are nevoie de ceva la fel de important ca dezbaterile despre direcția țării și reforme: emoția. Acea emoție care să miște oamenii din case. Aici este marea provocare pentru Nicușor Dan, pentru că nu este cel mai empatic personaj și nici cel mai convingător comunicator. Dacă va reuși, are șanse să câștige.
