De același autor
Daca voia sa organizeze rezistenta anti-Basescu in munti, mai ales pe vremea asta, frig, zapada, vint aprig, Ponta ar fi fost ceva mai putin ridicol decit ascunzindu-se la Ministerul Apararii, intr-un birou cu ordonanta la usa si generali cu mina la chipiu. Ar fi fost un semn ca, totusi, are macar o urma de onoare in el, ca e capabil sa poarte razboaie si altundeva decit in buncare sau studiourile lui Felix si Ghita. Motivul invocat e si el de risul curcilor: “inscenarile”cu baroni organizate de Basescu via presa. Cum ar veni, Duicu de Mehedinti a fost trimis de ziaristi, evident la ordinul “dictatorului”, ca sa traficheze functii pentru Ponea si familia extinsa. Asa sa fi fost, de ce nu l-a dat afara pe usa? (Ziarul Gandul a demontat alegatiile- vezi AICI). Nu este insa vorba de sirul de minciuni puse in circulatie de Ponta si echipa de zgomote- guvernul nu-i securizat, intra cine vrea si cine nu vrea (orice amarastean stie cit de complicat e sa patrunzi acolo- Vezi AICI), biroul ii e intesat de microfoane- ci de mesajele pe care a vrut sa le dea prin aceasta strategie.
Punerea sub protectia Armatei este o diversiune a carei rol principal este sa mute centrul de atentie de la ancheta procurorilor in cazul Duicu, unul dintre cele mai mari dosare de coruptie, sa o arunce in derizoriu si s-o transforme intr-un simplu razboi intre palate. Manipularile mediatice, persiflarile, amenintarile, resuscitarea intempestiva a cazului Nana prin Corpul de control al premierului, toate merg in aceasta directie. Subiectul Duicu a fost mutat intr-o zona convenabila lui Ponta din mai multe puncte de vedere. Din pacate, Traian Basescu a cazut in capacana intinsa de Ponta pe frontul de la Nana.
Revenind la mesajele convenabile lui Ponta ce deriva din buncarul de la Armata, primul e ca-premierul a mai spus-o si alta data-, guvernarea, tara toata, se impiedica in betele-n roate puse de Basescu (refuzul de a promulga anumite legi, contestarile la Curtea Constitutionala etc), iar mai nou, de acum si pina in noiembrie, de dosarele baronilor si “inscenarile si montajele facute de Basescu si oamenii din jurul lui”, a caror “dejucare” ocupa pretiosul timp al bunei-guvernari. Concluzia: e razboi total, trebuie sa rezistam, sa luptam pina la victoria finala, de asta am fost obligat sa merg la Ministerul Apararii, ultima reduta. E ceva deliberat apocaliptic in asta, o strategie menita sa dea fiori si sa mobilizeze electoratul- lupta cu “regimul Basescu” e pe viata si pe moarte, nu va lasati, ostenii mei! Al doilea mesaj este cel al victimizarii, care il mentine pe Ponta in centrul atentiei publice si il potenteaza in postura de candidat la prezidentiale. Iata, eu sunt cel mai expus, mi se poate intimpla orice, incerc sa va tin spatele, daca pic eu, urmati sigur voi toti. Scenariul “victimei politice”, cultivat atitia ani, este unul de succes in rindul baronimii si al penalilor de tot soiul, dar Ponta vrea sa joace rolul de primadona in campanie si pentru a neutraliza suspiciunile ca este pe-o mina cu Basescu din moment ce in plina epoca PSD mascatii si DNA sunt parca mai activi ca oricind. In completare vine al treilea mesaj, cel de forta, dupa noiembrie o sa vi se faca “dreptate”, rabdati si veti fi rasplatiti cu imunitatea, iar Basescu o sa intre la puscarie in locul vostru. Promitatoarea perspectiva este ca un pansament pe ranile multora.
A reusit insa strategia cu buncarul si conexele sa-si atinga scopul? In ce priveste miza de fond, acoperirea anchetei DNA pe traficul de influenta Duicu- Ponta, cu certitudine ca da. Armatele diversioniste de la Antena 3 si RTV au lucrat din plin si eficient, ca mai mereu. Dezbaterea publica a fost acaparata de “conflictul dintre palate”, de grobianismele si amenintarile reciproce. Celelalte tipuri de mesaje de care vorbeam nu si-au atins insa decit partial scopul- ma refer la electorat nu la baroni- dintr-un motiv simplu: ridicolul. Oricit ar fi de permeabili romanii la manipulare ( si sunt!) umorul si simtul ridicolului nu i-a parasit niciodata, ca si admiratia fata de oamenii puternici. Or, impresia lasata de Ponta este cea a unui soricel care se piteste in TAB in loc sa se aseze in doua labute in fata lui. Micile eroisme sunt mai de apreciat decit marile lasitati. Pina si pesedistii din tata-n fiu inteleg asta. Cind vrei sa fii generalul ostirii anti-basiste n-ar trebui sa-ti tremure genunchii la gindul unor biete inscenari puse la cale de inamicii din interior sau din afara. Inseamna fie ca ai ceva de ascuns (circula zvonul ca exista doua inregistrari facute chiar de baroni), fie ca vrei sa te pui la adapost in toiul luptei. Cum o dai, cum o intorci, caraghioslincul situatiei stirneste hohote de ris pentru ca oamenii simpli nu stau sa-si bata capul cu subtilitatile strategiei.
Trecind peste diversionismul mesajelor este evident ca decizia lui Ponta de a folosi Armata nu este intimplatoare. Chiar in ziua anuntului cu mutatul la sediul MApN, Camera Deputatilor a aprobat noua lege privind organizarea si functionarea ministerului, initiata de chiar tata-socru, Ilie Sarbu. Potrivit proiectului toti sefii de departamente din MapN, care sunt secretari de stat, vor fi numiti direct de premier. Pina in prezent erau numiti de ministrul Apararii. Ce inseamna asta? In primul rind ca seful serviciului secret, Directia Generala de Informatii a Armatei, va fi numit si revocat din functie de insusi Victor Ponta. Coincidenta este cam mare. Apetitul lui Ponta pentru controlul direct al serviciilor secrete si al altor institutii vitale spune multe despre tipul de guvernare pe care il pregateste: cit mai multa putere intr-o singura mina. Ma intreb cum ar fi reactionat presa lui Voiculescu, de exemplu, daca Emil Boc si-ar fi luat in subordine DGIA, doi si-un sfert-ul, STS? Va dati seama ce urlete de oroare, ce acuze de dictatura am fi auzit? Incet, incet, sub acoperirea harmalaiei generata de diversiuni precum Nana si buncarul, pe care Traian Basescu le-a alimentat din plin, Ponta pune caramida dupa caramida la consolidarea unei puteri discretionare, extrem de periculoase.
