Sistemul ticăloşit a migrat de la Năstase la Băsescu

Andreea Pora 07.10.2014

De același autor

„Nucleara“ ofițerul acoperit s-a fâsâit ro­mânește printr-o nuntă, dar a fost rapid com­pensată de scandalul Microsoft, în pre­gătire pentru turul doi fiind anunțat EADS-ul. Nu știm acum cât și cum va fi in­fluențat electoratul, degustător de cursă lun­gă al corupției și compromisurilor, mai ales că deocamdată dosarele nu ating di­rect numele mari râvnite de public: Ponta și Băsescu.

Există însă o extraordinară stare de tensiune la nivel politic, ea se vede din declarații, din graba unor poziționări și tentative de edulcorare a subiectului și a im­plicațiilor personale. E clar de ce. Dosarul Microsoft este șocant nu atât prin va­loa­rea șpăgilor - în fond, corupția de nivelul milioanelor de euro a devenit un loc co­mun în România - sau a miniștrilor im­plicați, ci prin demonstrația clară, prima de acest fel, că mafia din spatele po­li­ticienilor, acei „eterni“ despre care vor­bea Alex Căutiș de la Kamikaze, tra­ver­sea­ză și controlează toate regimurile politice. Este în principal vorba de șocul constatării că „sistemul ticăloșit“ din timpul lui Năs­tase, pe care președintele promitea că îl va trage în „țepele din Piața Victoriei“, și-a schimbat doar câteva măști și și-a mu­tat calabalâcul la Băsescu și, mai nou, la Ponta. Despre rețeaua Bittner-Petrache, ni­­cio surpriză, știam că e „mafia per­so­nală a lui Năstase“, dar nu și că a co­la­borat, rezistat și prosperat prin Dorin Co­coș, devenit distribuitorul șef al șpăgilor din dosarul Microsoft. Asta doar bănuiam. Referatul procurorilor DNA face însă lu­mină: „Dorin Cocoș a făcut repartizarea sumelor, ca 2.300.000 de dolari să ajun­gă la Gabriel Sandu prin intermediul ESSIM Partners din Cipru, controlată de prietenul acestuia, 4.000.000 la Gheor­ghe Ștefan, prin intermediul societății DD Land Oil din Cipru, iar diferența de cir­ca 9.000.000 de dolari să fie trans­fe­rată către Dinu Pescariu. Din această sumă, Dinu Pescariu urma să-i dea lui Dorin Cocoș suma convenită între ei“. Rolul de intermediar al lui Dinu Pescariu capătă noi semnificații în contextul în ca­re în declarațiile de avere ale Elenei Udrea apar două „împrumuturi“ consistente lua­te de soțul Cocoș de la acesta: 200.000 de euro în 2008 și 500.000 în 2011. Nu știm proveniența acestor bani, te poți întreba dacă nu vin chiar din șpăgile de la Microsoft, nu știm care e semnificația lor, ce reprezentau ei de fapt și în contul a ce au intrat în familia Udrea-Cocoș.

Altfel spus, prin Elena Udrea, soția lui Cocoș în perioada în care acesta „re­par­tiza“ milioanele de dolari din șpagă, prin doam­na aflată de 10 ani sub înalta pro­tecție prezidențială, ajunsă de la șefa can­celariei prezidențiale la postura de can­di­dat, mafia a cuibărit chiar la Palatul Co­troceni. Care e diferența dintre „mafia lui Năstase“, reprezentată de Bittner-Pe­tra­che, și cea a lui Băsescu, reprezentată de Co­coș? Cam niciuna, după cum se vede din dosarul Microsoft. E pe cale deci să se năruie un mit: autenticitatea luptei an­ti­corupție, pentru integritate și reformă a lui Băsescu însuși, concomitent cu pers­pec­tiva terifiantă că, prin Ponta, sistemul nu doar că se va perpetua, dar va căpăta noi dimensiuni.

In acest peisaj tulbure, la care putem adăuga mesajul dur, degetul îndreptat direct spre Ponta de Victoria Nuland, înțelegem mai bine declarațiile unor actori. Ponta își neagă orice fel de implicare în dosarul Microsoft („deo­cam­dată“ nu are nicio calitate, cum a spus în­suși Băsescu) și dă interviuri în presa străi­nă unde se prezintă ca făcând parte „din generația de politicieni care nu mai su­portă corupția“ (Corriere della Sera). Fap­tul că majoritatea parlamentară pe ca­re o diriguiește și-a luat vacanță pentru a nu fi obligată să dea avizul cerut de pro­curori în privința celor trei miniștri sus­pecți în dosarul Microsoft înseamnă, fără drept de apel, protecția corupților, exact ace­ea invocată de Victoria Nuland. Dar cea mai interesantă este poziționarea lui Pon­ta sau, mai bine zis, lipsa ei, în ches­tiunea Cocoș-Udrea. Dacă până acum pre­mierul făcea tărăboi pentru orice avea o cât de mică legătură cu Traian Băsescu, acuza, în cele mai multe cazuri fără do­vezi, sau pur și simplu mințea fără jenă doar pentru a-și lovi adversarul și a ține antibăsismul cald, acum – tăcere. Am ur­mărit atentă declarațiile lui Ponta, niciun cuvințel despre Cocoș, nicio trimitere la Udrea și Băsescu. Straniu, nu? Cum de nu profită Ponta de excelenta ocazie pentru a demonstra necesitatea „debăsificării“? Ex­plicația nu poate fi decât una singură: re­lațiile de afaceri, directe sau indirecte, din­tre Bittner-Udrea-Cocoș-Niro-Ponta etc., excelent demonstrate de Daniel Befu în articolul Elena Udrea și Afacerea Mi­cro­soft. Legăturile: Clitemnestra, Niro, Kha­lil, Boștină și Asociații.

Ciudată a fost și poziționarea lui Traian Bă­sescu. Desigur, a dat avizul cerut de pro­cu­rori pentru începerea urmăririi penale a foștilor miniștri, așa cum a făcut, de altfel, spre lauda sa, întotdeauna, dar a in­trodus câteva nuanțe care pot da de gân­dit. Dosarul trebuie să meargă mai de­parte, a spus președintele, atrăgând însă atenția că, deși conturile unora sunt blo­cate pentru recuperarea sumelor, „parte din oamenii susceptibili a primi bani nu au primit niciun ban, dar declarațiile martorilor sunt declarații de martor și nu au fost integral acoperite cu probe în comisiile rogatorii“. Ce vrea să spună și mai ales pentru cine spune asta? Vrea să-l disculpe cumva pe Cocoș, să pună sub semnul întrebării referatul procurorilor? Și încă ceva la fel de interesant: pre­șe­dintele transmite că dosarul nu s-a făcut pe mâna FBI, iar Bittner nu a „ciripit“, cum a scris presa: „acest dosar nu por­neș­te de la declarațiile lui Bittner, struc­tu­rile de securitate au semnalat riscuri de incorectă gestionare a acestui contract în 2009“. Și cum de atunci și până acum nu s-a întâmplat nimic?

În altă ordine de idei, departe de mine de a nega rolul decisiv jucat de justiție, în special de DNA și ÎCCJ, în acești ani, sin­gurele instituții care au tulburat apele corupției. Faptul că politicieni de prim rang, de la miniștri la parlamentari și pâ­nă la baroni locali și moguli de talia lui Voiculescu, au înfundat pușcăria e meritul lor incontestabil. Independența justiției a fost susținută de parte a electoratulului de dreapta, de societatea civilă, de in­te­lec­tuali și jurnaliști. „Băsismul“ a însemnat în principal asta. Trebuie însă spus că o întrebare dătătoare de neîncredere a pla­nat mereu: de ce această independență s-a oprit mereu la pragul numit Elena Udrea - Dorin Cocoș, personaj al cărui rol în pa­tronarea corupției îl vedem acum devoalat în dosarul Microsoft. Sentimentul că a exis­tat o protecție ocultă, că nu s-a mers până în adânc, acolo unde marii rechini, aceiași de vreo 10-15 ani, continuă să înoa­te netulburați, a subminat de multe ori încrederea și în independența justiției, și, mai ales, în Traian Băsescu.

Dosarul Microsoft este una din­tre cele mai puternice lovituri primite deopotrivă de Ponta și de Băsescu în campanie. El ara­tă că lumile lor nu sunt di­ferite, că ele funcționează după aceleași re­guli mocirloase și că vor continua să funcționeze, dacă acum nu se stoarce pu­roiul până la rădăcină. Dosarul Microsoft este capital din acest punct de vedere. Dacă procurorii vor merge până la capăt și se vor atinge de cea care a părut mereu intangibilă într-o măsură mult mai mare decât Voiculescu, va fi cel mai important sem­nal lansat în toți acești ani în privința independenței și a determinării justiției de a rezista într-o eventuală „epocă Pon­ta“. Altfel, ar putea însemna că sub per­deaua luptei pentru integritate și an­ti­co­rupție s-a patronat și protejat același „sis­tem ticăloșit“, mai profund ticăloșit și mai rezistent decât bănuiam. Unul care nu mai poate fi oprit de nimic. Tocmai de ace­ea, implicarea FBI-ului spune multe, mai multe decât le convine să admită lui Bă­sescu și Ponta, tocmai pentru că e vor­ba de adevărata mafie care leagă două re­gimuri. Unul care a clamat lupta îm­po­triva ei, altul care o susține pe față, pa­radoxal, ambele conectate între ele. //

PS. Alaturi de DNA si ICCJ, merita adaugata prin institutiile care au tulburat apele coruptiei si ANI.

CITIȚI ȘI

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22