De același autor
Un oftat de ușurare străbate țara, toată lumea își face cruce și scuipă în sân mulțumită că CCR ne-a scăpat de omul rușilor, de zănatecul care îndruga bazaconii conspiraționiste și dacopate cu aer de Mesia pensionar. Ne-a trecutul glonțul pe lângă urechi, este sloganul zilei. Doar pe lângă o ureche însă, pentru că pe lângă cealaltă ne-a mai trecut un glonț, cel inscripționat cu „lipsă de democrație”, cu „precedent periculos”. Iar acest glonț va fi mai greu de extras din oasele slăbite ale nației.
Nu cred că avem de ce să ne bucurăm prea mult, nu înainte de a judeca și întoarce pe toate fețele subteranele acestei povești. De a încerca să înțelegem cum s-a ajuns în această situație imposibilă, care sunt vinovățiile și interesele unora și alte altora.
Decizia de anulare a alegerilor prezidențiale e discutabilă și este hârtia de turnesol pentru eșecul instituțiilor statului, pentru lor reaua-credință, ca să nu spun colaboraționism. Al lor și al liderilor politici ai momentului, Ciolacu și Iohannis.
Filmul horror la care am participat cu toții în ultimele două săptămâni, încă în derulare, ridică întrebări la care statul, așa eșuat cum e, trebuie să răspundă. Iar dacă nu vrea, trebuie obligat.
1.Dacă lucrurile erau așa de grave, de ce n-a desecretizat CSAT documentele din primul moment, adică din 28 noiembrie, și nu le-a trimis Curții Constituționale, singura în măsură să nu valideze primul tur de scrutin?
2. De ce fost nevoie de o cerere a societății civile pentru ca documentele să fie declasificate? Dacă nu exista acțiunea ONG-urilor nu se mai făcea declasificarea?
3. Premierul Ciolacu și președintele Iohannis știau ce conțin documente primite de la serviciile secrete, dar niciunul nu a avut tăria să ia decizii imediat după ședința CSAT. Păi, dacă România e atacată hibrid de Rusia, care încearcă să-și impună candidatul și să vicieze alegerile, nu era normal ca ei să iasă public să spună cât de gravă e situația? Mai rău, Ciolacu, mare om de sat, a ezitat o săptămână întreagă să-și anunțe susținerea pentru Elena Lasconi, a făcut-o doar după desecretizare, ca și cum nu ar fi știut ce era în acele documente și nu pricepea că Lasconi era singura alternativă.
4. Poliția și procuratura au intrat în acțiune ca în filmele de serie C, spărgând uși, arestând și arătându-și mușchi brusc bombați să vadă țara cât sunt ele de eficiente și competente. Foarte bine, dar de ce atât de târizu, până acum ce-au păzit, de ce nu au aplicat legea? Informații despre Potra și gașca lui de mercenari existau de mult, informații despre adunările legionare de la Țâncăbești existau și ele de ani de zile, dar nici un organ al statului nu a mișcat vreun deget. Incompetență sau colaboraționism.
5. Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) a acordat în această vară Cloud-ul guvernamental unei firme înființate de colaboratori ai lui Sebastian Ghiță (Metaminds, contract în valoare de 427 de milioane de lei) . Practic, accesul la bazele de date ale tuturor instituțiilor din România întra pe mâna rușilor, căci acest Sebastian Ghiță, fugit în Serbia, este un suveranist sadea, în 2016 a înființat partidul de extremă dreapta ”Partidul România Unită”, iar în prezent este un susținător tenace al lui Călin Georgescu, la promovarea căruia s-a aliniat și RTV, postul său de televiziune. Licitația a fost anulată de justiție în 4 decembrie. Cum e posibil așa ceva și cine răspunde? Îmi e greu să cred că Iohannis și Ciolacu au aflat din presă despre astfel de lucruri care echivalează cu un atentat la siguranța națională.
6. Consiliul Național al Audiovizualului a dormit și el până acum în ce privește propaganda făcută de Realitatea Tv lui Călin Georgescu și ideilor lui anti-democratice și pro-rusești. Postul de televiziune la care evoluează Anca Alexandrescu, fosta pesedistă migrată la suveraniști, s-a transformat într-o goarnă a tuturor bazaconiilor cu pretenții lansate de Georgescu. De ce nu a luat CNA măsuri din timp, aplicând sistematic amenzile maxime prevăzute de lege?
Acestea sunt doar câteva din marile probleme care arată eșecul pe linie al unor instituții ale statului și în urma cărora ar trebui urgent să cadă capete, începând cu șefi din serviciile secrete și terminând cu miniștrii cu responsabilități directe.
Cred că cel mai mare pericol care ne paște pe termen scurt este să revenim fix de unde am plecat. Adică să ne relaxăm după această îngrozitoare perioadă, să asistăm la heirupismul unor instituții și să acceptăm neasumarea responsabilităților, îngroparea lor sub preș. Back to business.
Peisajul este dezolant. Partidele politice par să nu fi priceput nimic din ceea ce s-a întâmplat și se întorc în grabă la vechile lor apucături, cele care ne-au adus de fapt în punctul în care ne aflăm.
Coaliția PSD-PNL a fost un dezastru, clientelismul, incompetența, rapacitatea, aroganța, prostia și disprețul față de cetățean, pe care au crezut că îl pot cumpăra, ca întotdeauna, cu măriri de pensii, de salarii și bani aruncați către primării, au fost pilonii guvernării. Țara e înglodată în datorii, cu un deficit mult peste cel prognozat, cu un buget secătuit de măsuri populiste, aberante și nesusținute economic, cu bani din PNRR duși pe apa Sâmbetei, o situație cu potențial explozibil. Struțo-cămila PNL-PSD nu înțelege pur și simplu că a primit o scândură în cap din partea populației. Iar cea mai bună dovadă este că nu le stă capul decât cum să refacă vechea coaliție PSD-PNL-UDMR -minorități. Adică să ofere electoratului exact ceea ce l-a adus la capătul răbdării, ceea ce a umflat într-o bună măsură curentul suveranist. Se negociază acum protocoale de colaborare, funcția de premier și împărțirea portofoliilor. Nu mare ar fi mirarea să pună pe masă un guvern cu Ciolacu la mantinelă și cu aceleași figuri triste ca Grindeanu, Predoiu, Câciu, Botoș, Gorghiu etc. Ba chiar, de ce nu?, un tadem, o rotativă Ciolacu-Bolojan. Argumentul suprem: ne unim în fața extremismului, un pericol real, așa cum a putut vedea toată lumea. După cum merg lucrurile cam spre asta se îndreaptă marea coaliție pro-europeană.
USR va fi lăsat pe dinafară, pentru că nici PSD, nici PNL nu-l pot suporta și nu-i pot ierta Elenei Lasconi că a ajuns în turul doi. Nutresc o ură viscerală față de acest partid, care depășește micile derajanjuri cu suveraniștii. La o adică se pot înțelege mai bine cu Simion și gașca decât cu USR.
Va fi un semnal extrem de grav dacă viitoarea coaliție nu va duce în față oameni complet noi, cu școli serioase și cariere solide în spate, nelegați de afeceri dubioase cu bani publici, figuri carismatice și de încredere, care să dea oamenilor sentimentul că politicienii și-au învățat lecția și încearcă să schimbe ceva. Dacă viitorul guvern va fi o clonă a celui încă în funcție, nemulțumirea va crește, votul antisistem și curentul suveranist se vor mări.
Pe partea cealaltă, există premisele ca suveraniștii să se unească sub același steag, să nu-și mai risipească votul, nici în parlament, nici la prezidențiale. Un bloc unit suveranist în parlament adună circa 32% și va fi o forță de care va trebui să se țină cont. E vorba de trei partide, AUR, SOS și POT, iar Simion și Șoșoacă au făcut apeluri pentru crearea acestui bloc suveranit.
George Simion, clar avantajat de scoaterea din cursă a lui Călin Georgescu, în umbra căruia a stat și care i-a păpat procente bune, intuiește corect momentul. Știe că Georgescu e terminat, că probabil va avea dosar penal și nu va mai fi lăsat să candideze, iar mesajele sale instigatoare și nebune, cum a fost cel cu România care va intra în război cu Rusia, vor înceta după ce procurorii îl vor lua în tărbacă. Simion are toate șansele să devină candidatul unic al suveraniștilor și să obțină un scor care să-l arunce în turul doi al prezidențialelor. Și uite așa ne întoarcem la scenariul pe care l-a dorit de la bun început PSD- o finală între Ciolacu și Simion.
Spun că sunt șanse mari deoarece în zona de centru -dreapta lucrurile tind să repete și să meargă tot spre divizarea voturilor. PNL se pregătește să-l lanseze în cursă pe Ilie Bolojan, cel care poate să redreseze imaginea șifonată a partidului, dar e dispus să bată palma cu PSD, în numele interesului național, al stabilității și pericolului extremist, desigur, și să aruce USR în opoziție. Un asemenea gest ne-ar arăta însă nici Bolojan nu are anvergura necesară și nu se poate ridica peste obișnuitele coterii. Spre deosebire însă de generalul de mucava Nicolae Ciucă, fostul primar de Oradea are șanse reale să obțină un scor bun în alegerile prezidențiale, dar nu suficient de bun ca să intre în finală în locul lui Ciolacu.
La PSD în cărți e Marcel Ciolacu, mai ales dacă va ajunge premier. Asta e principala lui miză în momentul de față, altfel pierde partidul care nu-i va ierta dublul eșec, la prezidențiale și scorul rușinos de la parlamentare. Candidatura lui Ciolacu va fi însă o dovadă de dispreț la adresa electoratului, Marcel Ciolacu fiind un personaj împotriva căruia se îndreaptă nemulțumirea populației, iar dezvăluirile din campanie ( care vor fi reluate cu prozima ocazie), scandalul Nordis, slaba educație etc, nu l-au ajutat. Am mari îndoieli că PSD a înțeles lecția primită.
Societatea civilă insistă pentru Nicușor Dan drept candidat unic al „forțelor pro-europene”, deci și al PSD. Mi se pare o pripeală și o altă bulversare a valorilor. Partidele de centru-dreapta, toate, mai mari sau mici, mai progresiste sau mai conservatoare, PNL, USR, Reper, PMP, Forța Dreptei, Drept, Sens, trebuie, într-adevăr, să aibă un candidat comun. Acesta poate fi Nicușor Dan care va avea șanse să intre în turul doi. Dacă aceste partide vor rămâne dezbinare nu va fi decât o reeditare a paradigmei din care abia am ieșit.
Partidele pro-europene pot da două semnale clare care să demostreze publicului că nu se vor întoarce la proastele și împământenite lor obiceiuri: să aducă fețe noi în guvern și să-și stabilescă candidați credibili. Decizia se află la PSD și PNL. Ele vor fi principalele responsabile pentru ceea ce va urma într-o Românie divizată, furioasă și sub un atac hibrid al Rusiei.
