De același autor
Deci, Stroe sau Honorius? Grea dilema. Presedintele, daca nu s-ar afla cu partea dorsala la electorat, ci cu fata, asa cum a stat in campanie cind ducea munca de lamurire pentru voturi, ar fi tradus ecuatia cam asa: ”mai, romani din Colegiul 1, ce ghinion pe voi sa aveti de ales intre un cocalar de Dorobanti si un comunist”. Ghinionul, ca de obicei, nu are rezolvare, caci raul cel mai mic sau cel mai mare se alege oricum.
Honorius, acest “tinar copil”, dupa cum a remarcat sugestiv insusi contracandidatul Stroe, este simbolul EBA in pantaloni si prin glasul lui vorbesc banii lui tata Prigoana. Iar cind banii vorbesc, partidul tace si bate din pinteni. Honorius a imbratisat cauza reformei statului, care va ajunge in Colegiul 1 cu metroul si se va relaxa in parcurile de care se va ocupa o anumita retea de salubrizare. Honorius are aplomb, nu se incurca nici in detaliile limbii romane, nici in intrebarile ironice ale moderatorilor si are tarif fix: 50.000 de euro, despre care spune ca nu vor fi utilizati pentru mita electorala. Sloganul juniorul Prigoana “Punct. Si de la capat” este plin de semnificatii ascunse marelui public. Este doar pentru cunoscatori, caci doar ei inteleg ca dupa Honorius nu se va pune punct nepotismelor, marea politizare prin clanuri aflindu-se de abia la inceputul drumului.
Intimplator sau nu, sloganul Prigoana face legatura cu Stroe si al sau “Romania bunului-simt continua”. Asa cum Honorius este dovada palpabila ca fenomenul EBA a mai facut un pas vioi pe calea marilor familii politice, deschisa de Sirbu-Ponta, Mitrea si Olteanu-Tariceanu, la fel Radu Stroe este brandul supravietuirii “batrinilor dinozauri”. Evident, doar bunul-simt l-a ajutat in aceasta inegalabila tehnica. Daca revolutia l-a luat pe nepregatite in functia de activist in ministerul Transporturilor, unde gurile rele spun ca se ocupa cu intocmirea de rapoarte pentru o anumite institutie cu brate si urechi extrem de lungi, in schimb viitoarele ascensiuni in cariera au fost pregatite temeinic. Si nu cu oricine, ci chiar cu ajutorul nepretuitului Hrebenciuc, cel cu care a batut palma pentru non combatul cu PSD. Fara indoiala, Radu Stroe este un om al continuitatilor, caci doar asa pot fi interpretate acuzatiile de colaborare cu Securitatea si eforturile depuse pe cind era secretar general al guvernului de a-i readuce in functii-cheie pe fostii securisti marginalizati. Tot o continuitate o reprezinta si anuntul punctului forte din programul sau de potential parlamentar: resuscitarea proiectelor legilor sigurantei nationale. O singura fractura ar putea exista in aceasta continuitate a bunului-simt: doreste Radu Stroe sa mentina unele dintre prevederile din proiectul de lege pe care l-a elaborat in ianuarie 2007 impreuna cu Marius Oprea, consilierul lui Tariceanu? Mai exact, vrea in continuare ca STS si SPP sa devina simple directii in Ministerul de Interne, ca ele sa aiba abilitati de a desfasura “activitati informative” si premierul sa devina, alaturi de presedinte, gestionar al securitatii nationale, asa cum spunea articolul 6 din legea pe care o concepuse la acea vreme? Sau s-a razgindit acum, cind liberalii nu mai sint la butoanele guvernului?
C-o fi Stroe, c-o fi Honorius, pentru electoratul din Colegiul 1 nu are prea mare importanta, dupa experienta din 2008, cind candidatul PD-L a obtinut 4.828 de voturi, iar al PSD 4.182, dar parlamentar a devenit Bogdan Olteanu de la PNL cu 3.793 de voturi. Aritmetica cuplului Hrebenciuc-Stroe, care mizeaza pe reeditarea cooperarii din turul doi de scutin al prezidentialelor din decembrie 2009, ar putea sa aduca insa unele surprize. De exemplu, in primul tur, in Colegiul 1 manageriat de Chiliman, Traian Basescu s-a clasat primul, Antonescu al doilea si Geoana al treilea, iar in turul al doilea, Alianta PSD-PNL i-a adus lui Geoana doar 482 de voturi in plus fata de Basescu. Dar, evident, nici Honorius nu-i Basescu, nici Stroe Geoana.
Competitia dintre beizadeaua democrat-liberalilor si dinozaurul cu talente de Hrebenciuc al social-democrat-liberalilor are darul de a indemna electoratul sa-si petreaca timpul mai degraba in fata televizoarelor decit al urnelor, pentru ca doar pe micile ecrane ea nu-ti muta nasul sub talpa pantofului. O parte buna tot este, pentru ca din orice lucru facut romaneste iese la suprafata adevaratul rau. Acesta sta pitit in nefericita lege a uninominalului mosita de PSD-PNL si Pirvulescu. Daca in 2008 in cursa se putea inscrie orice candidat care intrunea conditiile legii, in 2009 admisi sint doar reprezentantii partidelor parlamentare. Minunat! Clasa politica este probabil scuturata de fiori de placere in fata acestei restrictii care da unda verde cartelizarii si ingradeste dreptul constitutional de a candida.
