De același autor
Nimic nu pare sa mai poata impiedica guvernarea prin troc. Institutii, legi, proiecte, functii, pana si nenorocita de seceta, totul este obiectul negocierilor politice si al intelegerilor oneroase. Din acest punct de vedere, rezultatul referendumului este nul, ba se poate spune ca situatia este chiar mai proasta decat inainte. Frenezia schimbului a luat in mod firesc amploare, santajul functioneaza la turatie maxima si constrangerile dictate de jene ideologice si electorale s-au aneantizat pentru moment. Trebuie sa recunosc ca realitatea bate si cele mai negre scenarii. Era intrucatva previzibil ca PNL, obsedat de ramanerea la guvernare, va ceda presiunilor PSD si se va trezi prizonierul unor compromisuri neonorabile, cu toate acestea surprind dimensiunea lor si incrancenarea in a le perfecta in timp record.
Marirea pensiilor pe spezele impozitarii veniturilor clasei mijlocii, reintroducerea compensarii cu 90% a medicamentelor, masura pesedista din campania din 2004 care a falimentat Casa Asigurarilor de Sanatate, trecerea acesteia sub dictatul ministerului, prelungirea cu inca doi ani a contractelor chiriasilor din casele nationalizate sunt masuri falimentare pentru orice guvern care are un orizont de asteptare mai larg decat toamna sau, in cel mai bun caz, anul 2008. Sunt semne ale disperarii si iresponsabilitatii. Dar pentru actualul cabinet conteaza mai putin faptul ca "economia ar putea fi aruncata in aer", dupa cum declara insusi premierul cu doua zile inainte de semnarea trocului pensii contra abilitarea guvernului de a emite ordonante pe timpul verii, ceea ce conteaza sunt iluzoriile avantaje electorale.
Din aceasta perspectiva, este fascinanta stradania de a ascunde sau a scoate de sub pres, in functie de interese, diferitele intelegeri. Batalia politicianista dintre Geoana si Tariceanu pe paternitatea maririi punctului de pensie isi are pandantul in fervoarea ascunderii mizeriei trocului facut cu TVR si CNA. Purtate in birourile lui Olteanu si Hrebenciuc, negocierile zi lumina au fost totusi de notorietate, iar rezultatul: Alexandru Sassu la TVR, Rasvan Popescu la CNA nu a facut decat sa le confirme. Cu toate acestea, sefimea social-democrata si liberala s-a intrecut pe sine in a nega orice intelegere. Motivul este simplu: politizarea mass-media publice intra in zona de interes a societatii civile. O zona activa, cu influenta si conexiuni. Constienti ca problema va figura la loc de cinste in mai toate rapoartele de monitorizare a libertatii presei pe anul acesta, politicienii au incercat sa minimalizeze pe cat posibil consecintele care ii vor viza direct. Dincolo insa de asta, victoria PSD este remarcabila. A reusi sa-ti impui (pentru prima oara in 17 ani) vicepresedintele partidului drept sef la TVR, in contextul in care timp de patru ani ai fost tocat si acuzat de politizarea institutiei chiar de cei care astazi au batut palma cu tine, arata ca marea capacitate de santaj a pesedistilor este direct proportionala cu dorinta de a ramane la putere a liberalilor. In acest incomensurabil spatiu, posibilitatiile jocurilor murdare sunt infinite.
Trocul poate fi insa analizat si in alta grila. Au cedat cu adevarat liberalii televiziunea contra mult mai putin influentului CNA? Se va pesediza TVR? Va incepe Sassu sa faca politica antiliberala si, in replica, Popescu va sicana PSD de la CNA? Sau imparteala ascunde intelegeri mult mai profunde, o unitate in spirit, simtire si interese, din care am putut zari un coltisor in perioada suspendarii si a referendumului? Raportat la evenimentele de atunci - grija lui Tariceanu fata de onoarea pierduta a lui Iliescu in chestiunea dreptului la replica, dorinta comuna PSD-PNL de a o matrasi pe Rodica Culcer, tacerea profunda si cu schepsis a talk show-urilor -, se accentueaza senzatia ca cele doua partide din coalitia antiprezidentiala vor juca si pe viitor aceasta carte. De fapt, Sassu a fost trimis acolo sa faca politica anti-PD si anti-Basescu, iar din acest punct de vedere coalitia de la guvernare a punctat frumos. Sassu nu este omul PSD in TVR, ci purtatorul de mesaj si de masuri al Aliantei 322. Din aceasta alta perspectiva, PNL nu a pierdut nimic, ba din contra, va putea oricand arunca politizarea in carca PSD.
Problema de fond este ca, oricate presiuni ar face societatea civila, oricate scrisorele va trimite presedintele Basescu, oricat ar stramba din nas electoratul liberal, exista prea putine parghii de a schimba ceva. Modificarea Legii de organizare a SRTV este sustinuta cel mult de PD, dar fara prea mult entuziasm, iar in turbulentele politice care vor reincepe in toamna nimeni nu va mai avea timp de ea. Depolitizarile nu se fac in perioade electorale, pentru ca nimeni nu are atunci cu adevarat nevoie de ele. Sunt mult mai utile ca factor de presiune, mesaj populist, angajament electoral. Intentionat sau nu, trenul depolitizarii a fost lasat sa treaca in acest ciclu electoral.
