De același autor
Perlele profesorilor te lasă fără speranţă. Ceva cam ca sindromul „Nădlag“. După ce dai piept cu virgula-sarcină şi zidul de tiruri de pe centura Aradului, înţelegi de ce salvarea acestui colţ de plai s-ar putea face doar printr-un desant. Ceva cam ca la Deveselu. Sau Kogălniceanu, unde americanii şi-au făcut şoseaua lor, care iese aproape de Medgidia, ca-n palmă şi cu interdicţie la TIR-uri. De acolo înainte, spre Cernavodă, doar speranţa deşartă - una de care românul se agaţă ca maidanezul de osul din tomberon - împiedică crima la volan şi internarea la cea mai apropiată secţie de psihiatrie proaspăt desfiinţată. Un desant american sau nemţesc. La Mioveni au venit francezii şi e ca la Sarajevo. Socialişti cum sunt, aşteaptă de ani buni să le asfaltăm noi şoseaua, în loc să pună mâna francofon şi să ne-o lege de centura Piteştiului şi de Câmpulung. Aşteaptă poate regionalizarea, care să desfiinţeze graniţele dintre judeţe. La doi metri după plăcuţa cu judeţul Braşov, al lui Câncescu, începe Argeşul lui Nicolescu. Începe şi parcă nu se mai termină. Sau cel puţin senzaţia asta o ai ocolind gropile, prăvăliturile şi mortăciunile.
Când vezi câţi profesori au dat lucrarea goală-goluţă, împuşcând doar punctul din oficiu, înţelegi de ce continuăm să ne uşurăm patriotic lângă boscheţi, dar şi de ce austriecii au abandonat lupta cu oltenii şi cu latrinele din fundul curţii.
Iar după ce asculţi comentariile despre titularizare - la care se înghesuie sindicalişti şi politicieni, foşti autori de perle la Bac, actuali doctori în diverse chestii descoperite pe Goagăl -, ţi se pare firesc ca Ceauşescu să ajungă figură pozitivă în sondaje, că doar era şmecher şi, din cizmar, iată, a ajuns preşedinte.
Multe îşi găsesc explicaţia în aceste rezultate. Iar miorlăiala naţională care răsună peste munţi şi văi are cap şi coadă, dar n-are soluţie. Şi cum ar avea? „Cum să nu fure, dom´le la Bac?“, se mirau doi ţărani ai eternei tranziţii de la nostalgia CAP-ului la pohta fondurilor europene, sorbind lenevos din berea acru-trezită. „Cum să nu fure dacă-i o ţară de hoţi? Ce exemplu să aibă?“ Cei doi erau amărâţi tare, le venise citaţie de la APIA să dea înapoi banii pe fâneţele pe care le declaraseră. Dar nu le aveau în acte. Îi prinseseră, pe ei şi pe tot satul, cu satelitul. „Acu´, de unde să dăm banii, că europenii ăştia ne ia patru piei.“
„Virgula, ca o întrerupere de sarcină“ e emblematică pentru starea învăţământului. Aia pe catafalcul căreia plânge o ţară întreagă. Plânge, dar lacrimile i se zvântă repede în alergătura după ţapi ispăşitori şi căi ocolitoare. Şi vor fi găsite, dacă nu acum, atunci în campanie, căci, nu-i aşa?, nebacalaureaţii şi titularizabilii votează. Poate fără camere video şi cu subiecte mai uşoare sau cu o corectură mai îngăduitoare vor vota cum trebuie. Şi dacă nu în 2012, atunci după, pe ideea că fiecare vot contează. Şi de votul lor depind afacerile, conturile în bănci, vilele.
De altfel, ţara întreagă e convinsă că vor apărea alternative, unele de ţăran şmecher de la marginea continentului, care se va văicări că-i prost şi sărac până ce va obţine o pomană, o amânare, o derogare, ceva. La Bac, la accesări de fonduri, la autostrăzi, la brânză pe criterii europene, la corupţie, la toate. Iar autorul virgulei-sarcină îi va „învăţa captiv“ pe alţi elevi.
Revin la sindromul „Nădlag“. Ar trebui să fie ca acolo: să n-ai variantă, să n-o poţi lua nici pe câmp, nici prin oraş, nici înapoi. Să fii prins în cursă, ţeavă de eşapament lângă ţeavă de eşapament spre sensul giratoriu de la ieşirea din Arad. Problema e că, după sensul giratoriu, încep variantele. D-aia nu s-a construit o autostradă. //
Citeste si despre: examen de titularizare, candidatii la catedra, fonduri europene, sens giratoriu, calificare didactica.