Un blitzkrieg şi doi prostănaci

Ghinionul USL se numeşte Ponta şi Antonescu. O ditamai coaliţia unsă cu toate alifiile s-a procopsit, conjunctural, cu doi „prostănaci“ şi lipsiţi de caracter şi bun-simţ pe deasupra.

Blitzkrieg-ul parlamentar declanşat de USL pentru scoaterea tuturor parlamentarilor şi borfaşilor de sub incidenţa Codului Pe­nal şi a conflictului de interese, combinat cu eliberarea din puşcării a mii de infractori ce urmau să-şi scoată banii de săr­bă­tori direct din bu­zu­na­rele oamenilor, a clarificat lu­crurile. Este exact de­mon­straţia care lipsea. Toa­tă lu­mea, de la parteneri eu­ro­peni şi americani, la opinia publică ameţită de ver­bia­jul şi teleguvernarea su­fo­cantă, s-a cam lămurit că USL, Ponta şi Antonescu sunt un pericol. E bine aşa. Iluziile multora s-au spulberat, arama a fost dată pe faţă după o perioadă de abureală. Jumătatea de pas făcută îna­poi sub tăvălugul vehemenţei reacţiilor nu-i ajută cu mai nimic, tentativa se pe­depseşte chiar şi în Codul Penal edulcorat. Au cedat însă pe moment şi doar în punc­tul care a provocat oroarea şi care a fost cel mai mult mediatizat: Codul Penal şi su­perimunitatea. Dar, aşa cum se observă, în privinţa conflictului de interese, miza cu adevărat importantă a atacului, nimeni nu mai suflă o vorbă. Ponta şi Antonescu profită de faptul că ambasadele au reac­ţio­nat slab pe subiectul ăsta, presa nu-i în­treabă, merg pe burtă şi conflictul de in­terese, cel care va umple puşculiţa de par­tid, conturile baronilor, clientelei şi ad­mi­nistraţiei locale, va deveni cât de curând lege. În felul acesta, scopul principal va fi atins, însă cu un cost de imagine imens.

Într-un fel, tot răul spre bine. Nu doar can­celariile şi prietenii socialişti ai PSD s-au dezmeticit brutal, Ponta fiind taxat dur de Hannes Swoboda, nu doar că avem primul miting mai semnificativ împotriva unei chestiuni de principiu, cum este apărarea statului de drept şi a jus­ti­ţiei, context în care jan­darmii lui Ponta şi-au dat măsura folosind gaze la­cri­mogene (aoleo, dacă ar fi fă­cut jandarmii lui Boc as­ta, urletele antenisto-use­liste ar fi străbătut munţii şi văile), dar, foarte im­por­tant, USL a atins paranoia.

Puciştii şefi fie încearcă să reducă pierderile de ima­gi­ne (Ponta), fie se erijează în campioni ai democraţiei şi apărării legii (Antonescu). Nu ştiu cum să se mai spele pe mâini, îşi aruncă în cap mizeria dospită în sub­te­ranele coaliţiei, se fac mincinoşi, îşi sabo­tează reciproc legi şi propuneri de can­di­daţi pentru diferite posturi. Se ameninţă şi se şantajează. „Şi-a minţit colegii. A ce­rut Ordonanţă de urgenţă la amnistie. Nu ar fi prima dată când d-l Antonescu spu­ne una colegilor, alta nouă şi alta pre­sei“, şarjează Ponta. „Eu, spre deosebire de alţii, nu am fost niciodată dovedit min­cinos (aluzie la plagiat, n.a.). D-l Pon­ta îşi ia îndrăzneala azi să mă facă min­cinos, lucru pe care nu i-l permit“, i-o în­­toarce Antonescu. Plusează: „Dacă lu­crurile continuă în felul acesta, ruperea USL e iminentă“, după care nuanţează: „Nu pot să rup o alianţă pentru că nu mai am încredere într-un om“. Basme!

Dacă cei doi lideri nu ar fi de fapt mână în mână în ce priveşte îndestularea propriei clientele cu bani publici şi protecţia pe­na­lilor - metode pentru consolidarea puterii -, alianţa USL ar trebui să se rupă în ur­mătoarele câteva ore. Cele două coaliţii ca­re au condus câte o perioadă România - Convenţia Democratică şi Alianţa D.A. - au fost şi ele zdruncinate de scandaluri, de­misii, acuze reciproce, frustrări, în final ambele eşuând lamentabil, dar niciodată, totuşi, nu am asistat la o astfel de bă­lă­căreală publică, la un limbaj atât de jos, la atacuri atât de infame într-un timp atât de scurt. E o jalnică premieră. Ponta şi An­tonescu se înjură în gura mare, primul şi-a cumpărat deja o altă majoritate par­la­mentară, fragilă însă, al doilea iese la vâ­nătoare pe partea dreapta, scurgând steno­grame, dar pe fond rămân legaţi unul de altul din cauza intereselor financiare şi elec­torale. Până când? Până când PSD îşi va găsi un candidat la prezidenţiale.

Acest lucru a intrat deja în linie dreaptă, ac­celerat de ratarea organizării refe­ren­dumului pentru modificarea Constituţiei simultan cu alegerile prezidenţiale. Bă­sescu s-a ţinut de cuvânt: le-a pus pe bu­tuci referendumul, dând astfel USL lo­vi­tura mortală care va duce la despărţire. Cătălin Ivan, inefabilul purtător de vorbe al PSD, a recunoscut că referendumul nu se mai poate ţine nici măcar împreună cu turul al doilea al prezidenţialelor, tre­buind să fie „amânat cel mai probabil în prima parte a anului 2015“. Viitorul pre­şedinte va avea prerogativele lui Băsescu, în­tărite de diferitele decizii ale Curţii Constituţionale. Îşi imaginează careva că PSD îl va lăsa pe Antonescu să ajungă la Cotroceni fie şi 5 minute, mai ales după dezlănţuirea din zilele acestea, care, ori­cum, nu este prima? Să fim serioşi! Zaru­rile sunt aruncate. Cine ar putea fi însă candidatul PSD? Ponta stă încă bine în son­daje, dar prostiile din ultima perioadă şi situaţia economică îl vor eroda serios, iar ideea susţinerii de către americani sau servicii s-a făcut şi ea praf. Tânăra spe­ranţă s-a ofilit înainte de vreme. Plus că Ponta nu vrea să dea din mână cioara cu caşcavalul în plisc pe vrabia de pe gard.

La rece vorbind, ghinionul USL se nu­meşte Ponta şi Antonescu. O ditamai coa­liţia unsă cu toate alifiile s-a procopsit, con^­junctural, cu doi „prostănaci“ şi lipsiţi de caracter şi bun-simţ pe deasupra. Lo­vitura de vara trecută a demonstrat-o, iar afacerea Codul Penal a întărit-o. Pe zi ce trece, Ponta arată că, în afară de un ne­mărginit tupeu şi o bună capacitate de co­municare, nu prea dă pe dinafară de in­te­ligenţă. La Antonescu, lipsa este acoperită de gura mare şi de faptul că nu are pu­terea. Cu alţi lideri, USL putea să dom­nească liniştit vreo două mandate. Iar PSD putea să controleze şi pasărea în zbor, fără atâta tevatură. //