De același autor
O interminabila galceava, semn al debusolarii, domina dreapta la acest sfirsit de an, spre deliciul USL si dezamagirea crunta a electoratului. Toata lumea vorbeste de unificare, dar disensiunile se tin lant si falia este din ce mai mare. Ce se intimpla, care este strategia si mai ales care vor fi consecintele? Nu este prima oara cind, spre deosebire de stinga, partidele de dreapta se cearta, nu reusesc sa gaseasca un proiect comun, sa treaca peste orgolii si rivalitati personale, baltind in meschinarii care ii paveaza drumul spre esec. Lideri inepti, inconjurati de o camarila rapace si de personaje obediente pina la greata, lipsiti de viziune, principii si onoare, au distrus pe rind constructiile de dreapta, CDR, Alianta DA, asigurind victoria PSD. Incepind din 2004, dreapta ar fi putut sa domine scena politica daca nu ar fi existat lupta intereselor si rafuielile intre diversele grupari.
Situatia momentului este insa una dintre cele mai negre din istoria postdecembrista. La ce asistam? In fata colosului USL care controleaza totul de la inaltimea celor 70%, partidele de dreapta par avea ca singur obiectiv canibalizarea propriilor voturi. Spectacolul, unoeri de un ridicol sublim, prefateaza dezastrul. Despartirea lui Traian Basescu de PDL a fost semnalul. Am analizat la vremea respectiva motivele, justetea sau injustetea lor, variantele de lucru, n-am sa mai revin asupra lor pentru ca ceea ce intereseaza acum sunt solutiile la starea de fapt.
Strategia Partidului Miscarea Populara este evidenta si asumata: destabilizarea PDL, extragerea electoratului basist, obtinerea unui scor bun la europarlamentare care sa-l plaseze in pozitia de egal al PDL. Scopul final: inlaturarea lui Vasile Blaga. Formula are sanse doar daca PMP ar obtine 10%, scazind PDL la vreo 12-14%. Problema fundamentala este ca astfel cele doua partide nu fac decit sa-si imparta electoratul, fara a reusi sa-si mareasca bazinul, adica sa-i reatraga la vot pe cei care i-au abandonat intre locale si parlamentare. Sondajele, indiferent de cine sunt facute, arata foarte clar asta. PDL, MPM si Forta Civica impreuna nu reusesc sa sara de 25%. Altfel spus, niciunul dintre partide nu reuseste sa contabilizeze nemultumirea fata de guvernarea Ponta. Motivele sunt mai multe: PDL face o opozitie bleaga, lupta este mai degraba fratiricida decit cu USL, PDL devenind principalul adversar al PMP, mesajele sunt contradictorii si debusolante. Ultimele exemple: Basescu i-a facut o rapida reevaluare lui Antonescu, vazut ca raul cel mai mic in comparatie cu Ponta, spunind ca in turul doi ar putea fi sustinut de intreaga dreapta (daca se va ajunge la asta), iar “principiala” Elena Udrea il glorifica pe Liviu Maior, anuntindu-ne ca il va vota in detrimentul lui Catalin Predoiu. Adica, pina si un candidat al PSD este mai bun decit cel al PDL. Halucinant! Colac peste pupaza, reformistii plecati spre PMP sau FC, nu toti, descopera “fesenismul” PDL, si-au facut din Macovei principalul punct de atac si, in general, cauta sa decredibilizeze partidul pe listele caruia au candidat in diverse alegeri. In paratenza fie spus, fesenistii sunt cam aceeasi ca pe vremea cind domniile lor intrau in PDL, faceau parte din Biroul Politic, sustineau guvernul sau erau candidati, doar ca atunci mirosul fesenismului nu le strimba chiar atit de tare nasurile. Cum nu le-a strimbat nici pe cele ale electoratului care a votat constant PDL din 2004 incoace. De remarcat doar ca sunt momente in care discursul anti-PDL are exact accentele celui al USL. Confuz, publicul se lasa prins in sarabanda, luind partea ba unora, ba altora, dar dincolo de umorile de moment realizeaza ca din toate astea nu poate iesi nimic bun. Lucrurile arata cam asa: intii ne facem zob unii pe altii, ne decredibilizam pina la ultima limita, ne improscam cu noroi si apoi pupam Piata Endependenti, ne unim intr-o mare hora, fesenisti cu reformisti, basisti cu pedelisti, dupa care cerem votul electoratului, explicind cat de invitabil este compromisul in politica. Sarmana strategie se adreseaza insa doar nucleului dur al electoratului de dreapta, care va achiesa cu certitudine la ea, celalalt, dezamagitul, va fi si mai scirbit de spectacolul nebun la care asista, nu-i intelege miza. Se simte complet abandonat.
Grav este insa altceva. De 9 ani de zile scena politica si societatea sunt fundamental divizate pro si contra Basescu (simplificind, evident), iar viitoarea campanie, vedem asta din strategia PSD si a lui Ponta, va intretine pina la obsesie dihotomia. “Jos Basescu”, va ramine mesajul principal. Ca si cum asta nu ar fi fost suficient, vedem ca si dreapta a reusit sa se imparta tot pro si contra Basescu. Cel putin asa suna mesajul PMP: noi suntem basistii autentici, voi, ceilalti, v-ati dezis, ati tradat, sunteti niste fesenisti. Asta mai lipsea, ca si dreapta sa fie divizata pe falia Basescu!
Unde e buba? Nu cred ca PDL a devenit antibasist, problema este Vasile Blaga si, pe cale de consecinta, citiva dintre oamenii din jurul lui. Cit timp Blaga va ramine la conducerea PDL lucrurile nu se vor rezolva. Din verse si perverse motive, unele imi scapa, cu altele sunt perfect de acord, presedintele ii vrea capul. Nu am sa revin la o analiza pe care am tot facut-o, dar sustin in continuare ca Blaga este o formula proasta ( nu ca Udrea ar fi fost mai buna) in special in acest moment. Asta e insa situatia. Daca Blaga ar intelege cit de importanta este unitatea dreptei, cit de uriasa este miza, ar ceda si s-ar retrage lasind loc reconcilierii. Predoiu poate fi o formula de tranzitie. Revenirea lui Boc, o alta. Nu sunt singurele. Importat este sa se deblocheze situatia, sa se termine cu divizarea dreptei intre pro si antibasisti. Nu cred insa ca se va intimpla asta si asa cum evlolueaza lucrurile nici macar un pact de neagresiune nu pare posibil.
Riscul strategiei canibalizarii voturilor este extrem de serios si din alt punct de vedere. Probabil ca Traian Basescu se va implica in campanie de partea PMP, dar daca partidul, perceput ca fiind copilul sau, va obtine un rezultat prost, undeva pina in 8%, acesta va fi finalul antibasismului. USL va triumfa. Vedeti, se va spune, asta e adevarul, atita e electoratul basist. Un mit se va darima. Consecintele sunt greu de calculat in momentul acesta, dar in mod evident forta presedintelui va fi semnificativ redusa, ceea ce nu e bine. Deloc. Deocamdata, Traian Basescu este unica voce puternica a opozitiei, rolul sau in mentinerea unui relativ echilibru in fata USL este determinant, fara presedinte derapajele monstrului uselist ar fi de neoprit. Riscul de a pune sub semnul intrebarii forta lui Basescu intr-un moment atit de complicat, nu cred ca trebuie asumat. Mai ales ca strategia pare facuta pe genunchi, rezultat al umorilor si revanselor. Daca insa PMP va obtine un rezultat bun la europarlamentare, undeva peste 10%, ecuatia de putere din interiorul dreptei se va schimba fundamental, Blaga va fi ras, negocierile pentru unificarea dreptei vor intra in linie dreapta, Basescu poate reveni dupa ce-si termina mandatul la conducerea partidului, fie si din umbra, prin intermediari, cum a mai fost. Suna bine, cu conditia ca persoana “aleasa” sa nu fie cea care da frisoane multora. Dar chiar si asa, repet, bazinul electoral nu va creste prea mult, din motivele expuse deja. Ca sa nu mai discutam ca inca lipseste candidatul la prezidentiale capabil sa intre in turul doi si sa-l infringa pe cel al PSD. Dupa cum arata lista scurta, miracolul e departe de a se produce.
Pina atunci insa nici nu vreau sa ma gandesc cum va arata campania de la europarlamentare daca se continua in acest fel, pe falia Basescu. Un dezastru! Miza europarlamentarelor este uriasa in primul rind pentru semnalul transmis electoratului. Un scor prost obtinut de dreapta in totalitatea ei, va fi cronica esecului de la prezidentiale. Va umfla pinzele USL. Cine isi asuma asta?
P.S. Craciun fericit si un an mai bun.
