De același autor
Uniunea Social-Liberală nu aduce nimic nou pe scena politică. USL este doar consfinţirea unei stări de fapt care durează de la suspendarea lui Băsescu. Acum, doar s-au semnat actele la tribunal. Şi asta dintr-un motiv foarte simplu: ciolanul trebuia împărţit din vreme, pentru a împiedica repetarea situaţiei de la alegerile parlamentare din 2009, când pretenţiile liberale şi foamea pesedistă au făcut imposibilă o alianţă PSD, PNL şi PC. Cine citeşte Protocolul USL constată că el conţine o tranşare chirurgicală a României, care pleacă de la funcţiile de preşedinte şi de premier, trece prin ministere, şefii de parlament şi de consilii judeţene şi se împlântă în măruntaiele administraţiei locale şi guvernamentale. Cu un Pristanda „scrufulos la datorie“, hălcile puterii au ieşit aparent paritare, să încapă toată lumea. Antonescu şi-a securizat candidatura la prezidenţiale, Voiculescu pe cea de şef al Senatului, iar Ponta şi Năstase s-au ales premieri. Este un Protocol care seamănă cu bilanţul contabil al unei firme, înainte de o descindere a Fiscului. Semnăturile celor doi copreşedinţi par destinate mai degrabă să prevină furtişagurile ulterioare, decât să consfinţească naşterea unei alternative. Căci de ce alternativă poate fi vorba, când, în afară de detaliile împărţelii diferitelor funcţii, înţelegerea nu conţine decât declaraţii de intenţii, luate cu copy-paste din flyerele de campanie ale oricărui partid.
De aceea, mult mai importante sunt mesajele lansate de liderii Uniunii, care punctează clar intenţiile şi programul pe termen scurt. În primul rând, „tiranul“ şi „slugile“ lui vor fi alungaţi şi pedepsiţi. Deşi Dan Voiculescu a fost consemnat la domiciliu în ziua marii uniri, lipsind din poza de familie, a ieşit după şi a avansat data suspendării lui Băsescu: 25 martie. Să nu uităm că marele mogul mai are o prorocire îndeplinită la activ, semnarea alianţei PSD-PNL-PC, pe care a „greşit-o“ cu doar cinci zile. Ponta a spus că „trădătorii“ din parlament trebuie să-şi piardă mandatul, iar Antonescu a ameninţat UDMR că, dacă „rămâne de gât cu PDL“, nu va mai pupa puterea nici măcar pe tivul de la trenă. Aşadar, suspendarea lui Băsescu nu va depinde, aşa cum scrie la Constituţie, de vreo abatere gravă de la litera ei, ci de rezistenţa maghiarilor la şantaj. UDMR, cu un nou lider, probabil Hunor, va avea o temă serioasă de meditaţie: rămâne de gâtul puterii încă vreun an şi jumătate, în ideea că obţine statutul maghiarilor şi scăderea pragului electoral, sau negociază cu USL procente la împărţeală, dând la schimb suspendarea.
Ce urmează însă după izgonirea „tiranului“? Ştim doar ceea ce a spus Ponta, necontrazis, cum e şi firesc, de Antonescu, că Alianţa „Jos Băsescu“ îi va schimba pe Daniel Morar şi pe Codruţa Kövesi, că vor fi „pedepsiţi“ magistraţii care s-au atins de pesedisto-penelişti şi că, în general, „nedreptăţile“ vor fi reparate. Adică, salariile, pensiile şi alocaţiile vor creşte la loc, rectorii vor putea să stea în funcţii până la moarte şi chiar şi după, dacă va fi vorba de Marga sau Andronescu, imunitatea în faţa justiţiei se va extinde şi la baroni, spitalele se vor reînfiinţa şi decomasa, iar din Legea ANI vor dispărea contractele cu statul.
Putem presupune, dacă este să dăm crezare actualelor declaraţii şi strategii enunţate de liderii Ponta, Voiculescu şi Antonescu, că prin „jos Băsescu“, se înţelege „jos“ tot ce s-a făcut în materie legislativă, de redresare a aparatului bugetofag şi de justiţie în această perioadă.
Tot raportându-ne la declaraţii, va fi interesant de urmărit cum va arăta punerea în practică a principiului depolitizării şi opririi jafului din banul public. Din câte am auzit, Protocolul Mare este însoţit de unul mai mic, în care se împarte în detaliu, ceea ce nu dădea bine a fi împărţit acum, adică deconcentrate, agenţii, directorate, spitale, şcoli şi instituţii de tot felul. Cât despre banul public, actuala situaţie vorbeşte de la sine despre viitor, dacă ne referim doar la clasamentul afacerilor cu statul, făcute de parlamentari. În 2010, prima poziţie este ocupată de PNL cu 30 milioane de euro, a doua de PSD cu 24 milioane de euro şi a treia de PDL cu 11 milioane. În schimb, în perioada de glorie a lui 2009, cea a guvernării comune dintre PDL şi PSD, în frunte era PSD, cu aproximativ 16 milioane de euro, urmat de PDL cu 6 milioane şi de bietul PNL cu 500 de mii. De departe însă, cea mai prosperă epocă a fost cea de dinainte de 2009, a guvernării Tăriceanu, când sprijinul PSD era pipărat. Atunci, parlamentarii PSD au dat lovitura cu 377 de milioane de euro, cei ai PNL au strâns 142 de milioane, PDL fiind la coadă cu 8 milioane. Iar, în teritoriu, afacerile baronilor locali sunt în aceeaşi ordine ierarhică. Asta în timpurile noastre. Sunt curioasă să văd statistica (dacă ni se va mai permite), după primul an de guvernare al USL.
Vreau să spun că, în privinţa racilelor seculare, nu sunt mari speranţe, ba din contră. Iar despre politicile publice ale Uniunii, încă nu se aude nimic. Oricum, după oficializarea Alianţei „Jos tiranul“, la mutare este PDL. În ce direcţie oare? //
Citeste si despre: Protocolul USL, Dan Voiculescu, Constitutie, UDMR, alegeri parlamentare.
