De același autor
S-a incheiat nu doar cea mai virulenta campanie din 1992 incoace, dar si cea mai toxica, murdara si lipsita de substanta. Degeaba incearca televiziunile mogulilor sa gaseasca justificari, degeaba isi acopera Alexandru Sassu insigna de pesedist, degeaba se derobeaza ipocrit de responsabilitate analistii natiei incercind sa rescrie istoria abdicarii de la misia jurnalismului, vina pentru distorsionarea sensului unei campanii le apartine in exclusivitate. Nu putem vorbi de accidente, de simple si intimplatoare derapaje ale cite unui ziarist impovarat de ratele la banca si dependent de supravietuirea mogului, ci de o strategie bine pusa la punct si injectata publicului in doze letale. Sutele de ore de discutie despre nimic, disecind cite o imagine sau o declaratie, de preferat despre Basescu sau in conexiune cu el, temele false transformate in subiecte de interes national, minciunile si intoxicarile deliberate au intretinut atmosfera irespirabila. Daca in presa scrisa sau blogosfera a mai fost loc de nuante, de argumente in pozitionarea pro sau contra, la televiziunile fratiei mogulilor linsajul mediatic a fost aproape fara fisura.
Doua lucruri bune s-au intimplat insa in aceasta campanie: celor doi santajisti Rosca Stanescu si Bogdan Chireac li s-a retras oficial statutul de jurnalisti, ceea ce nu inseamna ca nu vor intra cit de curind intr-o operatiune de restaurare la vreuna din televiziunile cu pricina. Al doilea, Robert Turcescu a dovedit ca, indiferent de mediul toxic si uneori degradant in care lucreaza, isi poate mentine statura de jurnalist. Din fericire, nu este singurul.
Cu ce s-a ales publicul din aceasta campanie? Cu Hayssam, “Profesorul”, scrisorelele si trei saptamini de politicieni si mercenari descreierati disecind fiecare fraza a teroristului, intorcind pe toate fetele o intoxicare cit casa. Cu ” “Boc face poc”, “Pensii ioc”, “Coitoru croieste”, “Croiala guvernului”, “Batalia pelerinelor”,”Mazare electorala”, “Scrisori secrete si campanie”, “Elena nu se baga”. Am citat citeva dintre titlurile de prime time de la Realitatea TV.
Cu ce s-a ales publicul din marea confruntarea a celor trei? Cu confirmarea celor deja stiute sau intuite despre candidati. Geoana este o flasneta intoarsa cu cheia partidului, Antonescu un ins cu replica si simt al situatiei, dar vid de substanta, iar Basescu un presedinte uzat de mandat si obosit de campania negativa a televiziunilor, singurul care are insa capacitatea unor proiecte. Momentul-cheie al dezbaterii, singurul in care cei trei nu au putut folosi nici trainingul staff-ului, nici bagajul informational, nici limba de lemn, cel in care fiecare si-a dat adevarata masura a calitatii umane si intelectuale, a fost cel al intrebarilor legate de “fapta buna” si de “reperul moral”. Intrebari neasteptate la care cei trei ne-au aratat adevarata fata si in functie de care, poate, artrebui judecati.
Ce a rezultat? Geoana s-a desprins clar din pluton, dovedind ca este cu mult mai “prostanac” decit il etichetase Iliescu. Fapta buna: “ nu am dat-o afara din casa pe soacra-mea” va ramine antologica. Dincolo de ridicolul greu epuizabil al raspunsului, arata in fond un personaj macinat de ginduri rele. Bietul Freud! La rind urmeaza Crin Antonescu cu al sau “reper moral” numit Tudor Chirila, emanat la doi pasi de Neagu Djuvara. Tinarul neintinat al politicii romanesti a trecut fara efort proba demagogiei si a demonstrat, ca si Geoana la episodul cu soacra, exact contrariul: ca nu are repere morale si poate nici nu intelege prea bine ce inseamna astea. Basescu a iesit binisor, dind cel mai simplu, mai la indemina, dar probabil si cel mai sincer raspuns: sotia mea. A fost autentic si abil, impuscind doi iepuri dintr-un foc. Prietenii si dusmanii stiu de ce.
Tragind insa linie, votantului nu-i ramine decit sa gindeasca cu propria-i minte si sa incerce sa se curete de mizga campaniei. In primul rind, sa mearga la vot, pentru ca nu este asa cum i s-a repetat subliminal in ultimii doi ani: toti politicienii sint o apa si-un pamint si votul nu conteaza pentru ca ei sint cei care fac cartile. Cei trei candidati nu sint la fel, unul e mai prost, altul mai proaspat si mai putin corupt, celalalt mai luptator si mai determinat sa schimbe ceva. Fiecare are calitati si defecte, nu exista ingeri si demoni. Fiecare trebuie supus analizei lucide si rationale doar in functie de ceea ce credeti ca poate el, si nu cei din umbra lui, sa faca efectiv pentru schimbarea Romanei. Trebuie supusi analizei voastre, nu analizei facute de moguli, de mercenari lor sau de politruci.
Votul conteaza fie si pentru a putea decide voi si nu altii, adica exact cei carora nu ati vrea sa le dati aceasta putere. Orice absenta se traduce tot printr-un vot, pentru ca fotoliul de la Cotroceni nu va ramine vacant. La fel, in aceeasi logica, votul “anti” se transforma pina la urma intr-un vot “pro” cineva. Important este sa nu va lasati pacaliti, stind acasa sau votind "anti".
