Batalia pentru Craciun

Una din cele mai colorate manifestari periodice agitand pulsul social si mediatic al Lumii Noi survine an de an odata cu aprinderea plina de fast a luminilor de Craciun. Apropierea sarbatorilor declanseaza pretutindeni, inca din ultima saptamana a lunii noiembrie, o extraordinara activitate comerciala, insotita si stimulata - pe strazi, in Mall-uri, pe toate canalele de televiziune, pretutindeni in spatiul public, de o simfonie de reclame policrome, panouri luminiscente, ghirlande scanteietoare cu urari si imbolduri, invitatii de a folosi in conditii dintre cele mai tentante cartile de credit si de a face cat mai multe cumparaturi si de a oferi cat mai multe cadouri. Este anotimpul cand, potrivit statisticilor, comertul realizeaza intr-adevar cota sa maxima de profituri, familiile americane cheltuind in medie sume record in aceasta luna decembrie pentru daruri, serbari si petreceri.

Ceea ce frapeaza in aceasta formidabil de dinamica perioada a anului - The Season -, al carei pivot pe fila calendarului este 25 decembrie, Craciunul - alias Christmas, este, mai cu seama in ultimul timp, o treptata secularizare a sarbatorii, candva sacra, transformata intr-un prilej de uriasa stimulare a consumului si de eliminare treptata din spatiul cultural, a conotatiilor ei traditionale, candva prezente in constiinta marii majoritati a americanilor. "Sensul spiritual al Craciunului a fost doborat de comercialism" - nota in treacat, enuntand un truism, cunoscutul publicist Peter S. Goodman de la Washington Post (9 noiembrie 2003). In Batalia pentru Craciun - The Battle for Christmas, o carte de mare suces, Stephen Nussenbaum trecea in revista acum cativa ani - de la istorie la prezent - cateva dintre componentele acestei mutatii, printre ele momentul profan, intruchipat astazi in stridenta consumerista. Aceasta din urma frapeaza ochiul in orbitoare infatisari, in multitudinea de simboluri festive inundand strazile, bulevardele, parcurile, gradinile, vitrinele, standurile cu ilustrate si, nu in ultimul rand, panza marilor ecrane si sticla ecranelor de televiziune. Din aceste superbe jerbe de simboluri, anul acesta mai mult parca decat anul trecut, mai mult decat in anii din urma, observatorul atent poate remarca rarirea din campul public a urarii traditionale de "Merry Christmas", a denumirilor de "Christmas Tree" (Pomul de Craciun) sau de "Christmas parties" (petrecerile de Craciun), inlocuite subtil cu "Happy Holidays", "Holiday Tree", "Holidays parties", si altele asemenea lor, gandite parca sa elimine din arena conotatia istoriceste continuta in radacina numelui Christmas - in engleza, Christ. De unde reactii contrare - e drept mult mai putin mediatizate - manifestate bunaoara in formule combative ca "Put back Christ into Christmas" sau, in rima: "Christ is the Reason for the Season".

Batalia se poarta asadar intre comert - predominant in mass-media si presa, cu toata forta reverberatiilor lor pe scena publica, pe de o parte; si, pe de alta parte, ceea ce am putea numi "majoritatea tacuta", fidela mai vechilor traditii mostenite de America din izvoarele de temelie ale culturii apusene, datinile crestine in primul rand.

Pentru acestea Craciunul insemna candva si inseamna inca momentul unic din an cand familiile celebreaza sfanta familie din ieslea saracioasa de la Bethleem, pe vremuri reprezentata mai peste tot, in piete, parcuri, in fata bisericilor si scolilor. Acum, insa, prezenta Ieslei in spatii publice, pana si in fata bisericilor, declanseaza polemici, litigii, amenintari cu actionari in justitie din partea unor voci emanate din unele segmente ale societatii. Considerat "simbol religios ofensator" pentru cei de alte credinte sau de nici o credinta, scenele traditionale ale Nativitatii, ieslea cu Pruncul au ajuns astfel sa fie practic proscrise din spatiul de cultura public.

In aceeasi vana polemica, afisarea urarii de "Merry Christmas", considerata de unii "incorecta politic", a disparut in mare masura din comert si marile magazine. Utilizarea ei este, oricat ar parea de ciudat, discret descurajata in salutari verbale personale, in institutii, birouri sau la intruniri, in locul ei figurand tot mai preponderent (inclusiv pe cartoanele cu felicitari) "Happy Holidays" si altele, de conotatie mai curand profana.

Batalia pentru Craciun imbraca si alte componente de rasunet public, cum ar fi de pilda propulsarea in prim plan cultural a unor sarbatori paralele: patrunderea acestora in arena - la radio, televiziune, in presa, in magazine - este un fenomen recent al carui impact ramane fireste de evaluat in functie de progresiva lui afirmare culturala. Un exemplu este cel oferit de posta americana. Aceasta emite, de catva timp, pentru sarbatori, in maniera paralela, pe langa timbrele festive purtand simbolul Craciunului traditional (de obicei, o reproducere dupa un tablou clasic al Madonei, Fecioara cu Pruncul), timbre purtand simbolul traditional al menorei, evocand sarbatoarea de decembrie Hanukah; precum si, oarecum in contratimp, timbre purtand inscriptii musulmane de Ramadan. Si, nu in ultimul rand, timbre celebrand o noua sarbatoare americana de decembrie destinata negrilor, numita Kwanzaa. Aceasta din urma, creata si lansata in 1966, cu intreg ritualul ei, de catre un american de culoare, Dr. Maulana Karenga, este prezenta mai pretutundeni intre Craciun si Anul Nou in imagini, pe scena publica americana, precum si sub forma de urare, "Happy Kwanzaa" - in paralel cu "Happy Hanukah" si "Happy Holidays". In aceeasi ordine de paralelisme, in spirit pluralist, pe peluza din fata Casei Albe din Washington unde, mai demult, sub semnul Craciunului, se inalta un mare brad luminat, si, ceva mai departe in National Mall, reprezentari ale Ieslei se inalta in zilele noastre, alaturi de acesta, o mare Menora splendid luminata, precum si alte simboluri festive de inspiratie anodin seculara.

Aparuta in 1995, Batalia pentru Craciun de Stephen Nussenbaum s-a numarat printre finalistele Premiului Pulitzer. Autorul ei, un distins profesor de istorie a culturilor la Universitatea statului Massachusetts din Amherst, arata cu abundenta de amanunte cum insasi sarbatoarea Craciunului traditional s-a introdus in calendar, chipurile, tardiv, impunandu-se in etape. Demonstratia lui incearca sa acrediteze in final punctul de vedere ca sarbatoarea celebrata cu atata caldura si bucurie de-a lungul secolelor in ziua de 25 decembrie nu ar avea, in ultima analiza, nici o legatura cu nasterea lui Isus, ea fiind o preluare si adaptare a unor vechi ritualuri tinand de celebrarile solstitiului printre neamuri.

"Batalia" despre care vorbeste cartea profesorului Nussenbaum este insa si de alta natura: ea conoteaza, in felul ei, patrunderea unora dintre ideile seminale ale gandirii si practicii de tip "politiceste corect" in cultura si societatea americana de azi. Pornite din sanul unor cercuri intelectuale elitare, preluate si difuzate amplu prin mass-media, acestea isi propun, printre altele, o redefinire in sens profan a unora dintre punctele fundamentale de reper ale traditiei, devenite obiective predilecte de demitizare. Intre acestea, fila calendarului insemnand sacral scurgerea ciclica a timpului in cununa (acea "Corona benignitatis Anni Dei" despre care scria un poet si diplomat al secolului trecut - Paul Claudel), constituie - de ce nu? - o tinta. Conventionala cum este (si cu toata eroarea de socoteala comisa in secolul V de dobrogeanul Dionysius Exiguus) - sarbatoarea marcheaza data unei nasteri care a modificat in sens fundamental istoria, si de la care incepand - AD - lumea si-a numarat si isi numara, universal, anii.

In acest sens, indiferent de contexte si artificii recente, pastrator sau despuiat, pentru unii, de sensuri, Craciunul american ramane insotit - anul acesta din nou - de cuvintele si muzica unui cantec cu neputinta de sters din inima mare a publicului. E vorba de cantecul lui Irving Berlin I’m Dreaming of a White Christmas, lansat de Bing Crosby la 25 decembrie 1941 si care, pana in 1998 (depasit atunci de Candle in the Wind al lui Elton John), a batut toate recordurile de longevitate, vanzare si popularitate la categoria "single" intre toate genurile muzicale. Simbolic in multiple sensuri, cantecul lui Irving Berlin canta pacea si evoca Craciunul nealterat - tanar si peren totodata - cel vechi si cel nou, sarbatorile dupa datina, "like the ones we used to know".

Pentru americanii pasionati de trecut si prezent, cantecul lui Irving Berlin a intrat in istorie si pentru faptul ca, la un moment crucial al secolului trecut, a marcat sonor, printr-un paradox al analelor, finalul bataliei pentru Saigon si incetarea implicarii americane in razboiul din Vietnam. In indepartatul 1975, evacuarea ultimilor americani stransi in ambasada asediata de la Saigon s-a facut la declansarea semnalului de cod: "Temperatura inregistreaza 105 grade Fahrenheit si creste", urmat de White Christmas intonat de Bing Crosby!

Batalia pentru Craciun, un alt capitol de istorie si cultura americana, este in toi, din nou, in acest anotimp. Pentru cei din cealalta jumatate a lumii, cea care a cunoscut vremea interdictiilor de vocabular, a sarbatorilor de iarna si a pomului de iarna, exista oare ceva de desprins din toate acestea? "Christmas Season" sau "Holidays Season"?... Pe taramurile Lumii Noi, generoase in atatea polarizari, uneori deconcertante, batalia mobilizeaza spiritele dornice sa discearna intre corect si incorect in spirit, in prezent, in istorie. Craciun fericit! Merry Christmas!