De același autor
Constituie o actiune rasista luarea amprentelor digitale romilor din taberele improvizate din jurul unor orase italiene? Aminteste ea de fascism, ba chiar imita procedeele acestuia? Asa vrea sa ne convinga o recenta campanie de presa din Romania, cat si cateva actiuni din parlamentul european. Campania din Romania propune amprentarea voluntara a romanilor pe principiul solidaritatii cu romii persecutati in Italia, in vreme ce, in Parlamentul European, grupurile socialist si liberal au formulat rezolutii critice la adresa guvernului italian de dreapta si a ministrului sau de Interne, Roberto Maroni. In Romania, campania de presa are si un evident ton antiguvernamental si antiprezidential: iata, se insinueaza, presa apara cetateanul roman din strainatate, nu guvernul si presedintele, care au avut reactii extrem de masurate in acest caz.
Chestiunea merita sa ne preocupe: faptul ca amprentarea romilor vine din partea unui guvern italian, care nu e un mare sustinator al principiilor unei justitii impartiale si care are in componenta sa un partid neofascist si un partid separatist, Liga Nordului, nu reprezinta totusi argumente suficiente pentru a caracteriza amprentarea drept o violare flagranta a drepturilor omului.
In sine, luarea amprentelor digitale nu poate constitui o asemenea violare, in pofida asociatiilor de idei neplacute cu infractionalitatea. Ea face parte din arsenalul larg al mijloacelor prin care statul modern doreste sa cunoasca si sa controleze identitatea cetatenilor sai: poza din pasaport sau din actul de identitate nu au in sine nimic mai ofensator decat amprentarea, care, insa, deranjeaza psihologic mai mult, fiind mai "corporala" si mai "murdara": obiectivul fotografului iti "fura" doar imaginea, in vreme ce amprentarea iti atinge si iti murdareste o parte a corpului - mana. Totusi, amprentarea - mult mai sigura - este deja aplicata tuturor strainilor care intra in Statele Unite, iar Uniunea Europeana are de gand sa introduca, in curand, pasapoartele "biometrice" - ceea ce se pare ca nu e decat un eufemism pentru amprentele digitale.
Dar - se va spune - deranjanta nu este amprentarea in sine, ci aplicarea ei discriminatorie unui grup aparte de oameni, cetateni straini, mai ales romani si de etnie roma. Problema este ca acest grup de oameni e constituit din imigranti ilegali, care locuiesc in conditii ilegale in tabere improvizate la periferia marilor orase. E rau ca statul italian si administratiile locale au neglijat prezenta "nomazilor" de-a lungul ultimilor ani, ingaduind aparitia acestor tabere - evident focare de infractionalitate -, dar nu vad de ce incercarea de a controla acum situatia trebuie neaparat tratata drept "fascism". In fond, chestiunea principala este: cum pot fi inregistrati acesti oameni, sositi ilegal in Italia, rezidenti ilegali aici si care, in majoritatea lor, nu au nici macar acte sau le distrug pentru a nu putea fi controlati sau expulzati si care, deci, chiar daca nu au comis delicte propriu-zise, sunt deja intr-o conditie delictuala? (Faptul ca pentru multi romi, a trece frontierele fara acte, sau chiar a nu avea acte deloc, nu constituie un delict, ci o "traditie", e o chestiune serioasa, dar care nu este mai putin in contradictie cu natura statului modern, oricare ar fi acesta.) Or, luarea amprentelor digitale constituie un astfel de mijloc sigur de inregistrare, in absenta altor documente. Intrand ilegal in Italia, romii respectivi s-au pus, de la bun inceput, intr-o situatie de exceptie in raport cu imigrantii legali. A-i trata diferentiat fata de acestia nu poate fi considerat o discriminare. Mai ales ca amprentarea nu va fi urmata nici de represiune, nici macar probabil de deportare in tara de origine, in cele mai multe cazuri. Dimpotriva, guvernul italian asigura - si deocamdata trebuie sa-l credem - ca vrea sa ia masuri pentru imbunatatirea conditiilor de trai mizerabile a acestor oameni si mai ales a copiilor.
Nu contest ca in randul unei parti insemnate a populatiei italiene exista sentimente rasiste fata de romi si ca masurile luate de guvernul Berlusconi intalnesc cumva aceste sentimente. Dar masurile administrative, in sine, avand in vedere circumstantele, nu pot fi considerate rasiste, iar antipatiile politice ale stangii italiene, oricat de indreptatite in alte situatii, nu pot avea valoare de argumente. Pentru a fi calificate drept rasiste, anumite masuri discriminatorii, avand criteriu etnia sau rasa, ar trebui luate impotriva unor cetateni sau rezidenti legali care nu au incalcat in niciun fel legea si care sunt persecutati nu pentru un delict sau un risc de delict bine delimitat, ci pur si simplu pentru ca au o anumita culoare a pielii, o anume religie, sau etnie. Or, - repet - nu e cazul romilor aflati in taberele de langa orasele italiene, ceea ce campania de presa uita adesea sa reaminteasca.
In final si revenind la Romania, nu se poate sa nu observi ipocrizia: rasismul impotriva romilor este la noi, probabil, mai puternic si cu radacini mai adanci decat in Italia. Cat despre masurile administrative discriminatorii si rasiste, si aici avem o "traditie" mai solida decat italienii: doar guvernul roman al maresului Antonescu i-a deportat pe tigani, cetateni romani, la Bug! Poate ca merita ca presa sa reaminteasca acest "detaliu" al istoriei, chiar inainte de a ne spune ca guvernantii nostri nu fac nimic pentru a-i apara pe cetatenii romani din strainatate! De la legile rasiale ale lui Hitler (reluate de guvernul Goga-Cuza) si pana la purificarea etnica din fosta Iugoslavie, Europa a vazut lucruri teribile si care au condus adesea la genocid. Lectia istoriei trebuie, deci, cunoscuta si nu uitata. Dar asta nu inseamna confuzia termenilor si a situatiilor. Iar solidarizarea prin amprentare voluntara inseamna - ce? Solidarizare cu un grup persecutat? Romii ilegali din Italia nu sunt persecutati. Cu imaginea rea a cetatenilor romani, in general, in strainatate? Ea nu se va imbunatati in acest fel. Sau cu conditia de ilegalitate pur si simplu a unor oameni?