De același autor
Ipoteza ca politica s-ar conduce chiar si la noi dupa reguli rationale pare sa fi fost, in aceasta perioada cel putin, infirmata in mod dramatic; nu sunt, de altfel, singurul (un exemplu, Cristian Ghinea in Dilema) care sa fi observat cu cateva zile inaintea referendumului cat de lipsita de logica a fost intreaga actiune a coalitiei anti-Basescu. Acum, daca, la ambele tabere, eliminam orice preocupare morala, daca ii consideram si pe unii, si pe ceilalti ipocriti, mincinosi si necinstiti, constatam cum "coalitia" s-a comportat aberant, irational, pe scurt, prosteste, in vreme ce Traian Basescu a actionat in general rational, maximizandu-si avantajele si actionand in ultimul timp aproape fara eroare.
PSD a pornit precedura de suspendare, desi stia ca referendumul pentru demitere e foarte problematic, avand in vedere popularitatea lui Traian Basescu, si fara sa aiba nici un cap de acuzare pregatit. L-a servit pe antipaticul Dan Voiculescu, declarat de CNSAS colaborator cu politia politica, cu presedintia unei comisii de ancheta parlamentare, desi era evident ca in acest fel va discredita actiunea in ochii publicului. Nu cedezi unui inamic jurat al presedintelui un rol principal intr-o afacere atat de importanta, unde credibilitatea si impartialitatea sunt esentiale in ochii publicului, decat daca ti-ai pierdut mintile, mai ales ca procedura se putea dispensa de comisie.
Liberalii, la randul lor, in adversitatea lor oarba fata de fostii aliati si de presedinte, au dat fuga in bratele PSD. D-l Tariceanu si-a trecut al doilea guvern cu acceptul vechilor inamici, uitand de electoratul liberal, pentru care partidul d-lor Geoana si Iliescu ramane un partid postcomunist.
Cand Curtea Constitutionala a dat un aviz negativ suspendarii, operatiunea se mai putea opri cu daune relativ modice pentru cei care o initiasera. Popularitatea presedintelui, in scadere pana atunci, a crescut din nou brusc, deoarece publicul a resimtit ca nedrept si chiar nelegitim demersul de suspendare care se pretindea in apararea Constitutiei, dar trecea peste decizia, fie si consultativa, a Curtii Constitutionale. In mod prostesc, corifeii suspendarii au crezut ca vor castiga ceva citind Constitutia in litera ei, uitand ca tocmai faptul ca nu aveau argumente legale valabile pentru suspendare facea ca presedintele sa apara victima unei pure razbunari politice. Un dezastru mai mare era greu de conceput! Subit, razboiul dus de Traian Basescu impotriva majoritatii clasei politice si a parlamentarilor a parut justificat, chiar si in ochii celor care avusesera unele indoieli. A urmat apoi marea sedinta de "demascare" din ziua votului pentru suspendare din parlament, cand o retorica deraiata si nociva a anulat orice bruma de rationalitate. Electoratul Aliantei - chiar cel care ignorase oarecum disputele de pana atunci - a privit consternat diatribele lui Crin Antonescu, dar mai ales coniventa generala dintre liberali si pesedisti. UDMR - care ne obisnuise cu un demers politic rezonabil - a batut palma cu PRM, iar Markó Béla nu s-a sfiit sa vada in Traian Basescu un pericol mai mare decat in Vadim Tudor, cel care, nu chiar asa de demult, scria ca "cianura ungureasca ne otraveste fantanile sufletului de o mie de ani"! Crede d-l Béla ca o asemenea imbratisare e utila UDMR si propriei autoritati, din punct de vedere politic, asta daca dam deoparte fie si orice considerente de moralitate? In plus, asemenea aliante imunde l-au servit de minune pe Traian Basescu, care a afirmat mereu ca cei care vor sa-l dea jos procedeaza astfel, fiindca sunt corupti pana in maduva oaselor, fiindca se tem de justitie si fiindca, oricum, nu mai au nici o legatura cu electoratul care i-a trimis in parlament.
Insasi ideea de a-l impinge pe Traian Basescu la referendum era perfect contraproductiva: s-a vazut repede ceea ce orice om cu creier functional putea anticipa: presedintelui ii priesc campaniile electorale, mitingurile, baile de multime, ba chiar si talk-show-urile unde e atacat de jurnalistii "partii adverse". Incercarea d-lui Geoana de a organiza antimitinguri s-a dovedit ridicola, nu neaparat prin disproportia vadita dintre numarul participantilor din cele doua tabere, ci prin incompatibilitatea dintre stilul d-lui Geoana si populismul necesar unor astfel de manifestatii. Ca sa mai dea putin oxigen adeptilor DA-ului, a fost chemat intr-ajutor Ion Iliescu, ba chiar participanti din partea PRM, sugerandu-se astfel ca liderii pesedisti sunt la capatul resurselor si in pragul disperarii. Chiar unele greseli ale d-lui Basescu - anuntul ca va demisiona in cinci minute dupa votul din parlament, urmat de razgandire - nu au fost bine speculate de adversarii sai. Acestia au facut imensa eroare de a lasa sa se inteleaga (celebra hotarare a parlamentului referitoare la validitatea referendumului) ca sunt capabili sa modifice legile asa cum le convine si in orice moment, numai pentru a-l priva pe presedinte de victorie. N-au facut decat sa starneasca mai multa indignare si sa alimenteze zvonistica (poate lansata chiar de PD si PLD) ca se urmareste o actiune diabolica si un fel de "puci parlamentar".
Iata de ce cred ca, multumita in mare masura adversarilor sai, victoria lui Traian Basescu pare asigurata si singura intrebare e cat de masiva va fi ea. (Unele declaratii recente ale unora dintre "322", spre exemplu Dan Radu Rusanu, sugereaza ca singura speranta ramasa acestora e ca ea sa nu fie foarte masiva sau rata de participare prea mare.) Doar se stie de mult: una dintre elementarele lectii ale razboiului e sa nu dai lupta pe teritoriul favorabil inamicului. Or, tocmai asta a facut coalitia, as zice, in mod sistematic obnubilata de iluziile sale de autotputernicie.
In sfarsit, saptamana trecuta d-l Basescu a fost servit si cu un agent electoral involuntar de o valoare incalculabila: d-l Tudor Chiuariu, noul ministru al Justitiei, care a atras criticile chiar si ale presei ostile presedintelui, dupa ce a propus demiterea procurorului sef-adjunct al DNA, d-l Tulus. Nimic nu a servit mai deplin si mai fara apel retorica presedintelui si a partizanilor sai - de exemplu, aceea a d-nei Monica Macovei - decat acest gest nesabuit, caruia nu-i poti gasi nici un alt sens rational decat blocarea dosarelor unor personaje importante ale coalitiei antiprezidentiale, precum domnii Dan Voiculescu si Markó Béla. Iar daca nu se urmarea asa ceva si d-l Chiuariu e onest, graba lui dovedeste o uimitoare stupiditate sau o obedienta fara limite fata de un prim-ministru complet depasit de evenimente. Au urmat proteste ale procurorilor, proteste ale societatii civile, atentionari ale Comisiei Europene, semne de intrebare ridicate de parlamentari europeni, chiar si socialisti, discrete atentionari americane. D-l Tariceanu, incapabil sa gandeasca logic macar in ultimul moment, in loc sa-l demita pe ministrul sau, l-a sustinut, marind suspiciunea ca singura miza efectiva a suspendarii e schimbarea procurorilor DNA profitandu-se de interimatul lui Nicolae Vacaroiu.
Coalitia antiprezidentiala a actionat, asadar, de cateva luni, prosteste, impulsiv, impotriva propriului interes. Ea nu avea de ce sa se teama de un presedinte caruia nu-i ramasesera decat prea putine posibilitati de actiune efectiva si care era tot mai redus la simple declaratii verbale - deranjante poate, dar lipsite de eficienta practica. De asemenea, coalitiei trebuia sa-i fie clar si ca, in conditiile date, nu mai poate bloca cursul justitiei, decat cu daune incalculabile. De fapt, coalitia s-a lasat provocata continuu de un adversar inteligent si implacabil, care i-a speculat sistematic greselile si a adus-o exact in punctul unde el dorea: la referendum.
Iata de ce cred ca orice om rezonabil, moderat si putin sceptic trebuie sa voteze "NU" la referendum. Admitand ca "nimeni n-are dreptate in fond", ca ambele tabere "au oligarhi", ca nu se poate dovedi ca exista o diferenta morala substantiala intre adversari, ca lupta impotriva coruptiei cuprinde multa manipulare politica din ambele parti (e un discurs pe care il tin, saptamanile acestea, mai multi analisti politici care pozeaza in impartiali), tot tabara prezidentiala iese in avantaj net. Caci, intre politicieni care, in grade comparabile, nu pot, nu stiu, nu vor sa duca o politica morala (sau daca, pur si simplu, nu reusesti sa decizi care dintre tabere e mai onesta decat cealalta) macar alege astfel incat sa optezi pentru acea tabara care dovedeste ca nu are functiile cerebrale inhibate! Intr-adevar, nimeni nu poate dori sa fie guvernat de incapabili, care, pe deasupra, mai sunt probabil si necinstiti! Spus mai de-a dreptul: daca preferati sa aveti in fruntea statului un om inteligent, fie si imoral, si nu sa fiti condusi de o banda de corupti si scandalagii care n-au atata minte nici cata sa-si urmeze consecvent si rational propriul interes, votati "NU" demiterii!
