Băsescu, la limita imposibilului

Băsescu revenit în politica de partid după Cotroceni și încercând să reunească în dreptul său opoziția e unicul lucru care ar putea amenința în 2016 dominația stângii corupte și a liberalismului denaturat.

Anunțul de acum câteva luni al lui Traian Băsescu că va continua să activeze politic și după în­che­ierea mandatului a generat de atunci sentimente amestecate printre simpatizanții săi sau ad­ver­sarii actualei puteri. Mulți dintre aceștia și-au zis că „enough is enough“, că toate trebuie să aibă un sfârșit, inclusiv o carieră politică lungă și pli­nă, că puternica personalitate a președintelui a înă­bușit orice altă personalitate din opoziție, că prezentul conflict cu PDL s-ar putea menține în de­favoarea opoziției, că puterea va continua să aibă un țap ispășitor pentru orice insucces. În fi­ne, unii și-au spus că, pur și simplu, nu ar trebui cultivată ambiția de putere a unui om politic care pare că nu poate să se desprindă voluntar de ca­riera sa.

Teoretic, simpatizez cu unele dintre aceste ar­gumente sau, oricum, le acord o anumită greu­tate, ca principiu general. Totuși, ținând seama de situația dezastruoasă în care se află acum opo­ziția – ruptă între trei-patru forțe concurente, amenințată să fie fagocitată de PNL –, cât și de forța copleșitoare a actualei puteri, nu prea văd cum s-ar putea ea descurca fără Traian Băsescu. Prevăd de pe acum: și europarlamentarele, și pre­zidențialele vor fi un dezastru pentru opoziție. Ce rămâne atunci, pentru ca 2016 să nu fie și el re­­petarea aceluiași dezastru? Unde este acea fi­gură carismatică, cu autoritate și în PDL, și în FC+PNȚCD, și în PMP, și în NR, în stare să re^­u­nească piesele detașate ale opoziției, să refuze orice compromis cu PNL-ul lui Crin Antonescu, să inspire elan și încredere militanților și elec­toratului, pentru a recuceri puterea la alegerile par­lamentare? Predoiu? E o glumă. Boc? Dis­cre­ditat (fie și pe nedrept) în ochii majorității na­țiu­nii. Blaga, Falcă? Nici dacă li s-ar da aripi, nu ar putea zbura. MRU? Azi, din păcate, a devenit mai mult o siglă decât o șansă. Și atunci cum să te lip­sești de Traian Băsescu, despre care cam toată lu­mea - chiar și inamicii săi – recunoaște că joacă „în altă ligă“ decât restul politicienilor români?

Băsescu revenit în politica de partid după Co­tro­ceni și încercând să reunească în dreptul său opo­ziția e unicul lucru care ar putea amenința în 2016 dominația stângii corupte și a liberalismului denaturat. Dar – se va spune – ce facem cu „adio PD, adio PDL“? Se va trece peste asta, dacă pers­pectiva poate fi revenirea la putere! La urma-ur­melor, dacă va fi ca opoziția să se unifice, mai cu­rând se va întâmpla asta în jurul lui Băsescu de­cât al lui MRU sau Blaga! Poate că nu va fi ușor ca PDL (cu sau fără Blaga) să accepte din nou au­toritatea lui Băsescu, dar e imposibil s-o accepte pe aceea a lui MRU! Nimic nu ga­ra­ntează că această unificare va reu­și, dar, în condițiile date, fără Bă­sescu ea va eșua cu siguranță, de­oa­rece, cu excepția sa, au­to­ri­tatea niciunui lider al dreptei ac­tuale nu depășește cercul restrâns al par­ti­dului propriu.

Va continua însă – se spune – răz­boiul mediatic al actualei puteri îm­potriva lui Băsescu. Cu atât mai bine! Aflat în opoziție, făcând cam­panie în stilul agresiv, dar clar și eficient care îi este caracteristic, având și ex­pe­riența unei guvernări de zece ani, Bă­sescu va fi redutabil pentru o putere care deja ne­mul­țu­mește serios și va fi enervat pro­fund între timp. Fiecare ieșire a sa, până și pentru o mon­denitate, va face „breaking news“ – așa cum se întâmplă și acum. Vedeți te­leviziunile omițându-l pe Bă­ses­cu, așa cum îl omit senin pe MRU? Care alt lider al opoziției e capabil de o astfel de performanță? Cui al­tuia până și inamicii jurați îi aduc un involuntar omagiu, insultându-l neîncetat? Câți politicieni ați văzut luându-se de bietul Predoiu? Până și faptul că, până acum, Băsescu nu a pierdut nicio luptă electorală rămâne un element psihologic ca­re îi poate încuraja pe adepți și des­curaja pe adversari.

E păcat, desigur, că Băsescu nu are un „moștenitor“ politic pe mă­su­ră. E probabil și vina lui. Vorba lui Brâncuși, „la umbra marilor ste­jari nu crește decât iarbă“, are mult miez în cazul său. Iar faptul că a încurajat-o pe Udrea a fost o eroare care s-a plătit scump. Dar asta e situația, care nu e deloc ro­ză. Or, ea cere revenirea lui Bă­sescu în fruntea opoziției de dreap­ta, reunificarea acesteia, trans­for­marea ei într-o armă eficientă, prin care, în 2016, USL (sau ce va mai rămâne din această nefastă ali­anță) să poată fi înlăturată de la putere, spre binele României. Pe ci­ne vedeți în stare de o asemenea per­formanță în afara actualului pre­ședinte? Aud?

Poate că planul formulat aici e la li­mita imposibilului. Dar ce alt po­li­tician mai știți în România care să se fi angajat împotriva unor forțe co­pleșitoare în acțiuni la limita im­posibilului și care, totuși, să fi ieșit victorios? //