De vina e "sistemul"

Am avut, candva, pe timpul vechiului regim, un di­rector care se purta fara prea multe menajamente cu subordonatii si care nu stralucea nici prin compe­ten­ta. Fiind pus de partid unde era, se simtea stapan pe situatie; totusi, uneori, la cate o sedinta, simtea ne­voia sa-si recunoasca si unele scaderi: "o sin­gu­ra greseala am facut - ne spunea el -, am fost prea bun cu voi!".

Mi-am amintit de acest admirabil discurs acum cateva zile, auzind-o pe d-na Mona Musca declinand oferta lui Gheorghe Stefan de a candida in numele PD-L: dansa a facut candva o singura greseala - spu­nea -, dar numai din nestiinta si naivitate! A turnat niste studenti greci. A fost - am inteles noi - "prea buna", crezand in spusele "patriotice" ale securis­ti­lor! In rest si-a facut datoria cu prisosinta, mai ales pe cea de om politic dupa 1990. Din nou a fost "prea buna"! Iar acum refuza oferta de revenire in viata pu­bli­ca, fiindca sistemul politic si institutional de la noi nu e in regula. Am zice ca Mona Musca e "prea bu­na" fata de acest sistem, despre care stim cu totii ca e "ticalosit".

Asadar, nu faptul ca ar fi inteles, in fine, lipsa de coe­renta dintre semnarea unui angajament cu Se­cu­ritatea si calitatea de deputat, mai ales de deputat al unui partid anticomunist si care si-a facut un cal de bataie din denuntarea Securitatii a determinat-o sa de­cline oferta. A fi tradat increderea propriilor stu­denti nu pare s-o fi obsedat vreodata. Nu pare a se fi gandit ca, pentru multi oameni, mai ales votanti PD-L, ea nu mai poate fi un personaj credibil. Nu a spus ca nu se mai simte vrednica sa ne reprezinte cu capul sus. Nu, motivul refuzului e ca "sistemul" e cu ade­va­rat rau; el e de vina - CNSAS, tribunalul, partidele, politicienii, parlamentul. Asadar, ca si la Adrian Nas­ta­se, mereu de vina e altul, altcineva, altceva, nicio­data faptasul adevarat care, altminteri, daca a gresit, a facut-o numai din naivitate, din ingaduinta, fiindca e "prea bun".

In general, societatea romaneasca nu e dispusa sa-si asume vinovatii nici la modul general, nici pe plan individual. Cand cineva e surprins cu o fapta reprobabila, mai intai o neaga cat poate, sustinand ca e persecutat si ca e subiectul unui scenariu ma­lefic. Cand nu mai poate rezista pe aceasta linie de aparare, se retrage pe pozitia contestarii celorlalti: "cine sunt cei care vor sa ma judece?" - intrea­­ba el indignat. Sustine ca aceia sunt si mai vinovati, si mai detestabili si ca, deci, in conditiile existente, el e un sfant abia cu putin ratat. Iar din acest loc nu poate fi clintit nici daca ii spui ca nu te disculpa de hotie, sa zicem, faptul ca si altii fura. Omul declara pe toate posturile ca a fost doar "prea bun", daca asta e o greseala. Si Nastase, si Voiculescu, si Mi­trea etc. sunt "prea buni". Nu i-au nimicit la timp pe adversarii lor. Nu au ars toate dosarele proprii. Nu au inchis pe vecie toate vocile contestatare. Iar daca si aceasta linie de bataie devine fragila, retransarea imediata devine invocarea filosofica a "sistemului". Cum poti sa te lupti singur impotriva "sistemului"? Mai ales ca un presedinte s-a recunoscut deja invins de "sistem", iar un al doilea nu pare sa mai aiba mult pana o va face si el.

Refuzul de a admite cu adevarat propria culpa (ceea ce nu inseamna ca ea nu poate fi impartita cu altii, in unele cazuri) ii caracterizeaza, din pacate, pe prea multi dintre noi. Si il regasim din plin nu numai printre politicieni, dar si printre alte personalitati pu­blice. De ce ar avea Mona Musca, Rodica Stanoiu sau Dan Voiculescu mai multa cainta decat Sorin An­tohi, Andrei Corbea-Hoisie sau C. Balaceanu-Stol­nici? Daca "luminarele spiritului", in situatia in care au trebuit sa admita cate ceva neplacut, au invocat mereu fie propria naivitate, fie circumstantele, fie ori­ce altceva si s-au comportat ca si cand n-ar fi fost ni­mic cu adevarat reprobabil, de ce ar avea politicienii constiinta mai delicata?

Mona Musca nu va candida. Vestea e buna, de­ci­zia - inteleapta. Vestea rea este ca, in mod simpto­ma­tic, faptul ca si-a turnat la Securitate propriii stu­denti si ca a ascuns acest lucru cand a facut cariera politica nu pare, nici acum macar, sa o deranjeze cine stie cat. Ceea ce o deranjeaza e "sistemul" - adica politicienii, partidele, tribunalele, ceilalti, noi toti. "A fost prea buna cu noi", fiindca s-a ostenit sa ne propuna cateva legi potrivite. N-am meritat-o!