De același autor
Acum, dupa referendum, am auzit imediat o multime de comentarii ale "marilor (si bogatilor, dupa cum am aflat) analisti politici", care, toate, se intalneau intr-un punct comun: ce ar trebui sa faca Traian Basescu cu victoria obtinuta si cum ar trebui sa o gestioneze. Mai toti spuneau ca el ar trebui sa vina in intampinarea celor care l-au suspendat, ca el ar trebui sa negocieze, ca el sa fie mai moderat etc. Or, am primit asigurari ca nu se va intampla nimic, deoarece, vai, Basescu II e la fel ca Basescu I - intratabil, temperamental! si ca deci, de fapt, nu se va schimba nimic, sau aproape nimic, doar bugetul a ramas mai sarac cu 20 de milioane de euro - costul referendumului. Si tot asa ne vom lamenta in continuare!
Ideea e cam asa: tocmai cel care a invins categoric, deoarece coalitia PSD-PNL-PC-UDMR-PRM a facut involuntar tot ce se putea pentru a-i livra pe tava aceasta categorica victorie, e pus sa dea explicatii; tocmai lui i se pretinde sa faca primul pas, sa arate spirit de compromis, poate chiar sa aline ranile celor care l-au suspendat, daca vrea sa se iasa din blocajul politic. Eventual, sa lase deoparte discursul despre "oligarhi" etc. La el e mingea si e somat s-o joace repede si nu prea tare, pentru ca ceilalti sa n-o scape pe jos, fiindca in acest caz tot el e vinovatul. Suspendat sau repus in functie, mereu Basescu e problema!
Ei bine, nu, in acest moment nu Basescu e problema si nu el are de facut primul pas decisiv, orice ar sustine "marii analisti politici". Prima si cea mai urgenta problema - desi deloc nu si singura - e primul-ministru, d-l Calin Popescu Tariceanu. Acesta trebuie sa demisioneze imediat din functia de prim-ministru laolalta cu intreg guvernul si trebuie sa demisioneze totodata si din functia de presedinte al PNL. Chiar nu-i clar de ce?
- Ca sa-i scoata pe pedisti din guvern, care se solidarizasera cu Monica Macovei, el a batut palma cu PSD. N-a facut-o in numele nu stiu carui ideal nobil, ci doar fiindca Monica Macovei nu-i semna ordonantele ilegale.
- A amanat in mod nejustificat alegerile europarlamentare.
- A acceptat ca PNL sa voteze suspendarea presedintelui fara nici un fel de motive temeinice de incalcare a Constitutiei, numai pentru a rasplati PSD pentru votul de investitura al noului guvern.
- A incercat in perioada interimatului, prin noul ministru al Justitiei, d-l Chiuariu, sa-l demita pe procurorul DNA Tulus, care avea in lucru dosarele de coruptie ale lui Voiculescu, Markó Béla etc.
- A tradat electoratul Aliantei si pe al PNL, ceea ce a facut ca aproape 60% din acest ultim electorat - dupa aprecierile institutelor de sondarea opiniei publice - sa voteze impotriva consemnului de vot dat de PNL si impotriva demiterii. A adus, in consecinta, PNL in cea mai grava criza din 1990 incoace, criza care poate fi fatala acestui partid.
- S-a inconjurat de figuri palide - gen Victor Orban, Norica Nicolai si Crin Antonescu - si a expulzat din partid oameni mult mai valorosi, precum Theodor Stolojan sau Valeriu Stoica.
- Si, in fine, lucrul principal care le rezuma cumva pe toate - numai demisia sa si a guvernului va putea repune lucrurile in functiune: fie alegeri anticipate, fie refacerea PNL sub o alta conducere, reunificarea cu PLD si chiar refacerea Aliantei. Cel mai bun argument pentru demisia sa - valabil oriunde, mai putin in România - e ca a jucat gresit si a pierdut grav. Aceasta simpla consecinta - pe care ar trebui s-o traga el, ca si d-nii Geoana si Markó Béla - pare aproape inimaginabila. Daca s-ar intampla, am putea spune ca reformarea clasei politice chiar a inceput!
Nu-mi fac, desigur, iluzii ca asa se va intampla. Demnitatea si responsabilitatea nu-l caracterizeaza pe d-l Tariceanu. Il caracterizeaza, in schimb, nesatul puterii si lipirea de scaun cu complicitatea unui PSD, intrat si el in vrie, dotat cu o conducere buimaca. Dar nu-mi fac iluzii nici ca majoritatea "marilor analisti politici", plimbati ca sfintele moaste pe la toate posturile de televiziune, vor prezenta lucrurile in acest fel. Nu-i vor cere premierului apasat si continuu demisia! Nu vor spune ca acesta a devenit un obstacol inaintea unei normalizari a situatiei. Dimpotriva, ei vor continua sa se intrebe ingandurati ce sarcini ar trebui sa-i fie trasate presedintelui repus in functie si vor fi scandalizati ca nu face ceea ce ei decid. Vor face predictii sumbre inainte de a face judecati corecte. Sa nu stie ei ca cel care pierde pleaca? Sa nu stie ei ca plecarea sa ar simplifica enorm lucrurile? O stiu, bineinteles. De ce n-o spun? De ce n-au spus-o? Fiindca...
