De același autor
Guvernul Ungureanu cade după nici trei luni de guvernare. Traseiștii au avut ultimul cuvînt. Beneficiarul imediat al trădării lor este desigur Victor Ponta, care va fi probabil nominalizat de președintele Băsescu să formeze un guvern. (Dacă Băsescu nu va face această nominalizare, vom avea alegeri anticipate (cu puține luni față de termen), dar de fapt nu se va schimba nimic esențial.) În acest fel USL poate să-și înceapă guvernarea cu cîteva luni înainte de alegerile generale pe care, aproape sigur, le va cîștiga. Deja am putea spune că alegerile generale nu prea mai au miză. Deși guvernarea în acest moment nu va fi simplă, din pricina unor chestiuni nerezolvate, precum recuperarea banilor pensionarilor încasați neconstituțional de guvern, legea restituirii proprietăților, reîntregirea salariilor bugetarilor, privatizările și acordurile cu FMI, se poate spune că, în general, noului guvern îi va fi mult mai ușor decât în 2009 sau 2010.
PDL a pierdut. Lipsit de multă vreme de un lider autentic, aglutinat în grabă din feluriți fripturiști, fără liantul unei ideologii și al unui militantism autentic, ros de corupție, PDL va fi la ananghie în lunile următoare și va face, cred, un scor slab, dacă nu chiar minor la alegerile generale. Vechea generație de lideri va trebui să plece, iar din siguranța lor de pînă ieri nu va mai rămîne decît praful. Pierderea influenței PDL poate fi însă marea șansă a lui Mihai Răzvan Ungureanu, chiar dacă nu în imediat. Neumbrit de vechii lideri PDL, acesta ar putea reprezenta nucleul de reconstrucție al dreptei după alegerile din toamnă, în condiția în care PNL este perceput tot mai mult ca un partid de stînga. Iar asta cu atît mai mult cu cît, în mod evident, căderea guvernului său nu i se poate pune în sarcină. Ea este rezultatul dezagregării interne a PDL-ului. Dar, în privința viitorului politic al lui MRU vorbim deocamdată despre o simplă posibilitate.
Cu Ponta prim-ministru, ce se va întîmpla cu acordurile cu FMI? Probabil vor fi respectate. Relativa izolare a Ungariei lui Viktor Orban arată cît de limitată este astăzi marja de manevră a unei țări mici din Europa de Est. Ce se va întîmpla cu DNA, cu ANI? Cum vor decurge procesele marilor corupți ajunse, în fine, unele în faza finală? Sper ca presiunile UE să fie destul de mari pentru ca să nu existe o schimbare de macaz brutală. Cu toate astea, temerea că reforma justiției va bate pasul pe loc e legitimă. Pe moment însă, președintele încă poate numi înlocuitori capabili și devotați binelui public pentru conducătorii DNA și ai Parchetului General. În rest, suspectez faptul că USL va încerca să schimbe cursul reformelor din educație, că va amîna sine die ideea schimbării Constituției și a reorganizării administrative. Victor Ponta va guverna controlat de aproape de baronii PSD și va trebui să pășească foarte grijuliu pentru a păstra bunele relații cu PNL. Probabil că va reuși acest lucru pînă la alegeri, dar ulterior, totul, inclusiv o rupere a USL-ului, redevine posibil. Mi-e greu să cred că PSD va accepta un președinte Antonescu pentru cinci ani.
Marele perdant de acum mi se pare a fi Traian Băsescu. Acesta pierde, prin căderea guvernului Ungureanu, ultima șansă rezonabilă de a avea, în restul mandatului, un premier apropiat, cu ajutorul căruia să-și realizeze proiectul politic. Ar putea, firește, întreține relații acceptabile cu Victor Ponta, terminîndu-și mandatul la termen, sau ar putea fi suspendat și apoi demis prin referendum după alegerile parlamentare, la presiunea liberalilor și a conservatorilor lui Voiculescu: oricum ar fi, e puțin probabil că va mai juca rolul politic decisiv pe care l-a avut, din 2004, în politica românească. „Era” Băsescu s-a încheiat înainte de termen. Și oricâte critici i s-ar putea aduce președintelui, cred că un eșec definitiv al proiectului său de reformă și modernizare a statului nu va fi deloc spre binele comun, mai ales că nu văd cine, dintre actualii învingători, va avea convingerea și voința de a-l recupera.
