De același autor
Premierul a decis. Nu vor mai fi alegeri europene pe 13 mai, ci candva, in octombrie. De data aceasta, nu e nici o inconsecventa reala din partea unui om politic care s-a remarcat prin usurinta cu care se razgandeste cand e vorba despre alegeri. Intr-adevar, decizia era luata de mai multe saptamani si, dupa toate indicatiile, era luata In Intelegere cu PSD, daca nu chiar la ordinul PSD. Am asistat numai la o comedie a declaratiilor, a formularii unor pretexte subtiri, a scrisorilor si avertismentelor, inclusiv la utilizarea autoritatii liderului liberal european, Graham Watson, pentru legitimarea publica a acestei decizii.
Intr-adevar, pentru PSD a tine alegeri In aceasta primavara, imediat dupa Incheierea nefericitei campanii de suspendare a presedintelui printr-un referendum, pe care Il va pierde la scor, s-ar putea dovedi un dezastru de imagine. Si chiar daca parlamentul nu ar hotarI pana la urma suspendarea, imaginea PSD tot ar iesi sifonata rau. Asa Incat exista o singura solutie: fortarea PNL sa amane alegerile In schimbul promisiunii de sustinere In parlament. Pana la toamna, poate ca sondajele vor arata mai bine. Pe de alta parte, nici PNL nu era prea entuziast sa mearga la urne: scaderea sa In raport cu PD ar fi devenit evidenta si de rau augur. Dar cred ca cel mai important argument In luarea deciziei de amanare a fost sansa de a scapa pana la urma de ministrii PD si de a alcatui un guvern pur liberal. (La ora cand scriu aceste randuri nu se stie daca aceasta sansa s-a materializat.)
Asadar, premierul a decis. Va merge pe mana PSD. A decis sa forteze, pe cat posibil, distrugerea oficiala a Aliantei D.A., detestata dintotdeauna de prietenul sau Dinu Patriciu. A adoptat hotararea de amanare a alegerilor In mod unilateral, desi o decizie In cadrul coalitiei ar fi fost, politic vorbind, obligatorie. Provocarea aruncata PD-ului e deliberata, iar dorinta de a scapa de partenerul de alianta nici nu se mai ascunde. O asemenea schimbare de alianta s-ar numi In viata obisnuita tradare. Dar In politica nu trebuie sa utilizam vorbe prea radicale. Problema reala e alta: va fi legitima aceasta schimbare, daca ea va avea loc, In absenta unui vot din partea electoratului, prin introducerea disimulata a unui guvern "restructurat", care va obtine un vot de investitura In parlament? Formal, nu e nici o dificultate. Politic, se Incalca flagrant un program de guvernare si vointa electoratului din 2004.
Daca planul de "restructurare" se realizeaza totusi, PSD are toate sansele sa respire usurat: va scapa de perspectiva unor alegeri In cel mai nepotrivit moment si va dirija din umbra un guvern pe care, ulterior, Il va putea acuza de orice crede de cuviinta. Va guverna fara responsabilitati, In asteptarea alegerilor generale. PD va ajunge In opozitie, ceea ce, dintr-un anume punct de vedere, e convenabil, chiar daca baronii sai vor trebui sa-si mai stranga patura. Monica Macovei va fi afara, spre bucuria majoritatii parlamentarilor si a premierului. Traian Basescu va continua sa atace guvernul si va avea chiar argumente mai bune Inaintea electoratului decat pana acum. Marele perdant va fi PNL si premierul Tariceanu. Motivele sunt atat de evidente, Incat e de mirare ca Ii scapa. A guverna la discretia PSD nu poate fi pe placul electoratului liberal, care, In lipsa de altceva mai bun, se va orienta spre PLD sau PD. Cum de nu vede aceasta premierul? Gesticulatia fara rost a unor Ludovic Orban, Crin Antonescu, Norica Nicolai, Puiu Hasotti sa-i abata Intr-atata atentia?
Cineva ar putea spune ca nu are alta solutie: razboiul cu presedintele, animozitatea PD Il obliga la un compromis major cu "inamicul". Raspunsul este: are, a avut mereu o alta solutie - demisia cabinetului si alegeri anticipate. Cand o coalitie de guvernare nu mai functioneaza, indiferent din ce motive, cand divergentele Intre puteri (presedinte, prim-ministru, parlament) se ascut, nu mai exista decat o singura solutie rationala si democratica: demisia cabinetului si, eventual, alegerile anticipate. Numai ca marea majoritatea a politicienilor români (desigur, cu exceptia notabila a lui Traian Basescu) din acest moment se tem de alegeri - fie ele nationale sau europene. Asa cum se tem si de referendumuri. Daca s-ar putea, ei ar amana si alegerile nationale cat mai mult sau, cel mai bine, nu le-ar mai tine deloc. Iar Intre timp, ar crea diferite guverne si ar reconfigura diferite majoritati arbitrare In parlament, dupa cum bate vantul si o cer vremurile si interesele lor.
Oricum s-ar prezenta ea In fata publicului si indiferent daca ea va duce sau nu, In final, la "restructurarea" cabinetului, subtiat de ministrii PD, amanarea euro-parlamentarelor e un simptom al unei boli care are un singur nume: frica de democratie.
