Nebunii

Acum multe-multe secole, cel mai celebru dintre filozofi - Socrate - a sustinut urmatoarea teza excentrica: omul ticalos este nefericit chiar in timpul vietii sale, desi de obicei el nu o stie; pe deasupra, filozoful a afirmat ca nedreptul este inca si mai nefericit daca se sustrage justei pedepse pentru faptele sale! (Gasiti demonstratia acestei teze in dialogul Gorgias al lui Platon.) Ce-i drept, atenienii l-au ucis pe Socrate, dar personajul nu a ramas mai putin un stalp al civilizatiei occidentale, ceea ce poate sugera unor rauvoitori ca, in doze suficient de mari, o teorie excentrica atrage dupa sine o glorie nepieritoare. Cu alte cuvinte: Stalin si Pol Pot au fost profund nefericiti, tocmai din cauza muntilor de cadavre pe care i-au inaltat in jurul lor. Hitler a fost si el un nenorocit, dar, in final, ceva mai putin, caci nu a murit linistit in patul sau, precum primii doi, ci s-a sinucis in buncarul inconjurat de tancurile inamice. Cat despre Eichmann, executantul "solutiei finale", capturat de israelieni, judecat la Ierusalim si spanzurat, conform aceluiasi rationament, el si-a gasit un licar de fericire tocmai datorita judecatii. Acelasi licar ii pandeste - pare-se - si pe Milosevici sau Saddam Hussein; asa-i ca nu banuiati ca procesul lor ii va face pe fostii tirani sa devina niste oameni cu mult mai fericiti decat sunt acum? Presupun ca nici ei nu o banuiesc. (Nici Ceausescu n-a avut banuiala aceasta, ori cel putin nu ne-am putut noi da seama de licarul respectiv, atunci cand am vazut filmul procesului si al executiei sale.)
Ce putem spune despre teroristi? Daca un terorist ia vietile unor oameni si scapa, este profund nefericit, caci a comis un rau. Dar exista pentru el sansa de a fi prins si judecat - singurul lucru care l-ar putea totusi consola. Sansa, daca el, in ignoranta lui, sare in aer laolalta cu victimele sale, nefericirea sufletului sau este maxima si irecuperabila in eternitate - oricare ar fi zelul celor 99 de "fetite" aflate in asteptarea sa in Paradis!
Sa dam si un exemplu scos din actualitatea inconjuratoare a patriei: C.V. Tudor este declarat a fi colaborat cu Securitatea de catre patru membri ai CNSAS-ului si absolvit de acuzatie de alti patru membri ai aceleiasi institutii. Daca totusi a colaborat, expunerea sa oprobriului public, fiind justificata, ar trebui, conform filozofiei, sa-l faca mai fericit. Daca nu a colaborat, el este oricum un om fericit si acuzatiile nedrepte nu ar putea sa-l faca mai nefericit. Iata insa ca C.V. Tudor a anuntat ca ii va da in judecata pe primii patru si ca le va cere daune morale de cate un miliard de lei, ceea ce inseamna ca e suparat pe ei si vrea "onoarea reperata" facandu-le un rau; intr-adevar, nu am bagat de seama ca omul sa fi afirmat ca, vrand cu tot dinadinsul sa-i scuture de cate un miliard pe Plesu sau Dinescu, in fapt doreste numai sa-i fericeasca!
Or, mai ziceau filozofii, cine face un rau altcuiva, fie si ca sa se razbune, este nefericit, de unde - luandu-ne dupa Socrate, Platon, Cristos si alte VIP-uri stravechi - vom trage concluzia ca insul la care ne refeream mai sus este profund nefericit. Fireste, el unul inca n-a aflat-o, desi a absolvit Facultatea de Filozofie si a beneficiat si de o bursa Herder. Spre binele sau, atunci, ar trebui sa i-o spunem apasat, caci, precum bolnavul care isi cunoaste boala e mai aproape de insanatosire, tot asa si omul care isi recunoaste nefericirea e mai aproape de fericire. Nu ne va crede - ne temem - in pofida insistentelor noastre dezinteresate. Mai mult, ne va potopi cu un fluviu de sudalmi; va deveni astfel inca si mai nefericit. I-l vom indica pe Socrate ca model de urmat. Injuriile si grosolaniile se vor revarsa tot mai generoase asupra noastra; concomitent, nefericirea lui va spori ca aluatul pus la copt. Vom lungi bibliografia recomandata cu personalitati uriase precum Platon, Aristotel, Sf. Francisc - degeaba: bezna nenorocirii sale devine si mai deasa. Probabil ca va sfarsi prin a ne da si pe noi in judecata pentru calomnie, deoarece sustinem ca e nefericit; si, in consecinta, va adauga, cu fiecare infatisare la tribunal, mereu inca un strop proaspat de nefericire la oceanul infernal adunat deja...
- Fii serios, domnule, oamenii aia mari despre care-mi tot vorbesti - Socrate, Platon, Francisc si nu mai stiu cine - sunt nebuni, nebuni, nebuni!
- Deloc! Sunt... sunt exact ce spui d-ta: "oameni mari"...