De același autor
"Avem criza!" Incet-incet, politicienii romani incep sa se destepte cu acest adevar care le perturba profund visele pentru campania electorala si pentru ceea ce se va intampla dupa alegeri.
N-au anticipat, fireste. N-au prevazut ca suntem parte a Universului, a lumii si a Europei! Se asteptau, suspectau chiar ca suntem singuri si ca ei vor fi lasati in pace sa duca in voie, pe mai departe, razboaiele lor "intre palate", sa se denunte unii pe altii pe la DNA, sa scoata din cand in cand un dosar la lumina, sa lanseze cate o campanie de presa cu ajutorul neprecupetit al "analistilor politici" fidelizati de grase emolumente, sa joace pe patriotii, pe justitiarii sau pe competentii la televizor. Viata le era rasfatata si previzibila - la putere sau in opozitie (parca cine mai stia exact unde se aflau?) -, iar rasplatile, in vile, conturi, actiuni, indemnizatii imense, tot mai substantiale. Lucrul cel mai placut era ca nici nu era prea mare nevoie de ei: economia - suspendata de capitalul privat si de marile banci straine - functiona in regim de "duduiala", PIB-ul crestea vertiginos si - orice ar fi zis rau-voitorii - chiar se vedea: se cladea pretutindeni - anarhic, dar din plin -, supermarketurile sporeau ca ciupercile, creditul curgea valuri, afacerile dadeau roada bogata. Acum, oamenii isi previzionau deja distractia si chiolhanul de Craciun si Anul Nou, putin pasandu-le ca, intre timp, vor fi alegeri generale. Cu tara pe pilot automat, politicienii nostri aveau ragaz sa se consacre circului si sa faca pe clovnii. Vai, ce trist ca a luat sfarsit reprezentatia! Mai ales ca eram invitati si noi!
Intr-adevar, asa deodata si fara anunt prealabil, a sunat desteptarea! Politicienii au aflat vesti rele pe nemancate si inainte de a-si degusta macar cafeaua de dimineata. Cred ca i-a luat cu ameteli la cap si cu gol la stomac. Au luat la cunostinta ca, dupa cum se spunea in filmele documentare de propaganda de pe vremuri ale lui Eugen Mandric, suntem in "lumea capitalului": criza, somaj, recesiune, instabilitate bancara, rating de tara in scadere, creditul secat. Ba mai avem si deficit de cont curent, datorii si alte mizerii! Desigur, de vina sunt "altii", americanii, Wall Street-ul, dar nu putem sa-i retrogradam, cu toate ca in echipa noastra sunt titulari Gigi, Dinu sau Dan. Unii, cei mai cunoscatori, au capatat brusc un fel de "disonanta cognitiva": Stolojan si-a scos din dulap vechile haine de criza din anii 1990 care il prind bine, dar nu renunta sa certe guvernul fiindca nu a marit salariile profesorilor. Vosganian, invers, nu mareste salariile, dar, volubil, anunta un viitor devenit prosper printr-un truc de prestidigitatie. Altii par sa fie inca ametiti de somnul lung de pana acum si vorbesc in bobi: Geoana ne vrea anticapitalisti, Tariceanu ne vrea mandri ca suntem romani, iar Basescu ne vrea vigilenti - urmeaza doar - zice-se - lovitura de stat!
Dar treji deja sau inca motaind, politicienii romani nu prea mai au incotro. Dupa alegeri, vor avea de facut cateva lucruri de neinchipuit. Sa incheie un armistitiu. Sa-si tina cateva promisiuni. Sa faca un guvern respectabil. Sa fie responsabili. Sa se abtina sa fure (la vedere) cateva luni. Sa aduca in prim plan cativa oameni competenti si care nu sunt "baietii de minge" ai nimanui. Si mai ales: sa-i asculte. Intr-adevar, Romania nu poate suporta doua crize simultane: una economica si una politica. Or, cum criza economica ne-a fost impusa si nu o putem evita, dar o putem parcurge cu pagube mai mici, in vreme ce criza politica are brand autohton, va trebui renuntat la cea de-a doua. Nu definitiv, desigur. (Ar fi prea sumbru!) Numai pentru cateva luni sau un an. Altminteri, leul nu va mai putea fi sustinut, propriile lor afaceri se vor narui, capitalul va fugi din banci, bancile vor incepe sa falimenteze, somajul va creste exploziv, lumea va iesi in strada, iar FMI nu va accepta sa sustina o tara fara un guvern functional. Precedente exista. N-a functionat Alianta D.A. binisor atata vreme cat intrarea in Uniunea Europeana era in cumpana? Ceva asemanator - nu prezic arhitectura exacta a constructiei politice - va exista si acum. De voie-de nevoie, politicienii romani vor fi manati din spate de vifornita crizei mondiale sa incerce, cel putin, sa fie si rezonabili, si competenti. Iar unii, mai stii, chiar vor fi.
Noroc cu criza!
