De același autor
Este improbabil că Geoană va putea mobiliza, numai cu răcnete tip „jos Băsescu“, un electorat dezamăgit acum şi care îl iubeşte pe el măcar la fel de puţin ca şi pe Băsescu.
Cu numai 2% înaintea lui Geoană, Traian Băsescu are de dus o luptă dură pentru a câştiga în cel de-al doilea tur. Deţine însă două atuuri importante. Mai întâi, a obţinut acest rezultat în pofida campaniei de presă fără precedent împotriva lui, dezlănţuită de mai bine de doi ani, şi care a încercat să acrediteze, împotriva evidenţei, mitul „preşedintelui dictator“. (Nu mai devreme decât duminică seara, d-na Zoe Petre îl compara pe Băsescu cu Stalin – ceea ce, indiferent de context, este o insultă la adresa zecilor de milioane de victime ale stalinismului.) Se vede, deci, că nu există limite ale îndoctrinării şi manipulării neruşinate – ceea ce ar putea juca puternic în favoarea sa în al doilea tur de scrutin.
În al doilea rând, Băsescu a obţinut – la limită - o participare peste 50% care va valida referendumul. Cum rezultatul acestuia era previzibil (o mare majoritate în favoarea unicameralismului şi a reducerii numărului de parlamentari), numai invalidarea ar fi reprezentat în fapt „nu“-ul, deoarece numai ea era în cumpănă. Or, cu referendumul validat, dar având caracter consultativ, Băsescu va putea cere îndreptăţit electoratului să-i dea votul pentru preşedinţie, deoarece altminteri – va spune el – voinţa naţiunii va fi îngropată de oligarhia partidelor, care nu vor aplica reformele constituţionale cerute de popor. (Culmea este că, dacă referendumul ar fi avut caracter obligatoriu, Băsescu nu ar mai fi jucat aproape niciun rol, deoarece reforma constituţională ar fi fost obligatorie. Dar aşa, rolul său de motor al reformelor devine plauzibil şi, deci, important pentru turul doi.)
Deja se discută, bineînţeles, despre ce se va întâmpla cu voturile pentru Crin Antonescu (circa 20%). Ultimul lucru pe care trebuie să ni-l imaginăm este că d-l Antonescu, sau oricare alt politician, poate „da voturi“ altui politician. De aceea, sper că Traian Băsescu nu va face eroarea să negocieze cu Crin Antonescu postul de premier într-un viitor guvern. Cum s-ar putea prezenta el înaintea electoratului, dacă ar consimţi la un Johannis premier, după ce, cu o săptămână înainte, îl trata pe onorabilul primar al Sibiului drept reprezentant al lui „Grivco“? Ar fi o mişcare profund eronată, prin care nu ar câştiga prea multe voturi liberale, în schimb ar pierde din voturile proprii. Probabil că Băsescu, cu bunul său instinct politic, se va feri de o astfel de eroare şi se va adresa electoratului liberal, şi nu PNL-ului (ceea ce a şi făcut deja în discursul de duminică), încercând să-l convingă că numai sub preşedinţia sa se pot păstra valorile liberale, precum şi celelalte valori ale Alianţei D.A. Cât despre guvern, după 6 decembrie, se va putea negocia. Acum însă nu este momentul democraţiei reprezentative, ci al democraţiei directe.
Desigur, Geoană va încerca probabil să negocieze la vedere, deoarece, formal, el poate accepta un guvern Johannis (chiar dacă e îndoielnic că ar fi fericit cu el), asupra căruia căzuse de acord, fie şi în mod vag, încă de mult. Dificultatea pentru el stă în faptul că una ar fi fost, pentru alegătorii liberali, un guvern Johannis cu Antonescu preşedinte şi cu totul alta ar putea fi un guvern Johannis cu Geoană preşedinte. Sunt convins că foarte mulţi dintre aceşti alegători, probabil majoritatea, îşi dau seama că un asemenea guvern înseamnă capitularea totală, practic, înaintea PSD-ului. Mă îndoiesc deci că, fie şi în ipoteza în care conducerea liberală ar parafa o asemenea înţelegere, electoratul liberal s-ar conforma ca un robot.
Ce va face totuşi, în al doilea tur de scrutin, electoratul liberal? După părerea mea, cam jumătate din acest electorat nu va ieşi la vot, iar din rest, cam două treimi, adică circa 6%, se vor duce la Băsescu şi 3% la Geoană. Voturile date în turul 2 celorlalţi candidaţi (C.V. Tudor, K. Hunor, G. Becali, S. Oprescu) se vor distribui cam egal celor doi finalişti (cu un absenteism semnificativ). În consecinţă, Băsescu are destule şanse să câştige.
Adversarii săi susţin acum că Geoană are, de fapt, prima şansă, deoarece, de regulă, primul clasat în primul tur din partea puterii (cum a fost Adrian Năstase în 2004 sau Ion Iliescu în 1996) a pierdut în faţa challangerului venit dinspre opoziţie.
Situaţia de acum e însă diferită: nu mai avem alegeri parlamentare, avem în schimb un referendum validat propus de candidatul cel mai puternic; dar cel mai important lucru este că, niciodată până acum, cel de-al treilea candidat clasat nu a încercat, aşa cum a făcut Antonescu în ultimul timp, să se plaseze la distanţă egală de primii clasaţi, criticându-i violent pe ambii, atât din motive de politică practică, cât şi din motive ideologice (mai ales pe Geoană). În 1996 voturile lui Petre Roman s-au putut „reporta“ asupra lui Constantinescu, deoarece adversitatea faţă de Iliescu era la fel de mare în PD, ca şi în CDR. În 2004, Băsescu a putut mobiliza în turul doi un electorat „adormit“ până atunci, care fie nu votase la primul tur, fie votase cu „micii candidaţi“, deoarece el exprima revolta împotriva establishmentului propus de Adrian Năstase. Or, este improbabil că Geoană va putea mobiliza, numai cu răcnete tip „jos Băsescu“, un electorat dezamăgit acum şi care îl iubeşte pe el măcar la fel de puţin ca şi pe Băsescu. Vom vedea. //
