De același autor
Asadar, dupa o asteptare studiata, mizand sa creasca la maximum tensiunea publicului si a guvernului, presedintele Basescu a promulgat legea de marire cu 50% a salariilor profesorilor. A mai adaugat si un discurs despre “pactul pentru educatie” si s-a lasat insotit de entuziasmul rasuflat al liderilor sindicalisti. Guvernul a fost prins la mijloc, intre presedinte, sindicate, parlament, aratat cu degetul ca incurajand risipa pentru cheltuieli scandaloase cu clientela politica, dar refuzand sutelor de mii de profesori un drept elementar. In plus, daca va da o ordonanta de urgenta pentru amanarea sau suspendarea legii, guvernul va actiona nedemocratic, refuzand, de facto, sa puna in aplicare o lege votata in unanimitate de parlament, cu constitutionalitate confirmata de Curtea Constitutionala si promulgata de presedinte. Pentru prima data, de doi ani, nu presedintele, ci premierul se afla incoltit si izolat pe scena politica. S-ar fi putut abtine presedintele de la o astfel de lovitura data dusmanului sau? Cu atat mai mult cu cat, din cauza asteptarii prelungite si a discursului sau, publicul are impresia ca presedintele este cel care “a dat” legea, ceea ce s-ar putea traduce in castiguri electorale pentru PD-L. Cel putin, aceasta pare a fi socoteala presedintelui.
In fapt, presedintele a procedat la fel de lipsit de responsabilitate precum guvernul si parlamentul mai inainte. Guvernul nu s-a preocupat, inainte de votarea legii, sa provoace o discutie in parlament si nici macar sa-si atentioneze parlamentarii liberali sa voteze contra proiectului. Presedintele Camerei, liberalul Bogdan Olteanu, nu a schitat un gest ca sa impiedice procesul de punere la vot intempestiva a legii. Liberalii au facut erori enorme, si, mai ales, manati de ura si teama de presedintele Basescu, au consimtit de luni de zile sa guverneze sub santajul marturisit al PSD. In orice alt moment ar merita sa se duca la fund. Dar asta nu schimba faptul ca, acum, guvernul are dreptate. Stie presedintele asta? Sunt convins ca da.
Numai ca, in loc sa ceara o reexaminare completa a legii, tinandu-se seama si de circumstantele crizei economice mondiale, uitand ca singur cerea, in urma cu zece zile, prudenta si responsabilitate, presedintele actioneaza pur si simplu manat de adversitatea sa pentru primul ministru si de obsesia de a-l lovi, in fine, pe acesta, ajuns la stramtoare, in plina campanie electorala. Nu ratiunea, ci pasiunea a generat promulgarea acestei legi, ca si multe alte gesturi politice din ultimii ani, datorate politicienilor nostri, incepand cu farsa sinistra a suspendarii presedintelui din 2007. Speranta ca presedintele va fi ceva mai intelept s-a naruit.
Sunt convins ca presedintele stie foarte bine ca aceasta lege - in aceasta forma maximala - nu se poate aplica si nu va fi aplicata de niciun guvern in saptamanile si lunile urmatoare. Sunt destui economisti in jurul lui care i-au putut-o spune, inclusiv Theodor Stolojan. Pe de alta parte, promovand legea, presedintele creeaza asteptari mari pe care nu le va putea implini, iar in anul 2009, cand vor avea loc alegeri prezidentiale, s-ar putea sa vina nota de plata. Profesorii, care nu sunt totusi cel mai ignorant segment al populatiei, vor intelege, chiar daca nu la aceste alegeri, ca au fost trasi pe sfoara nu numai de parlament, dar si de presedinte si ca, de data aceasta, guvernul Tariceanu le-a spus adevarul. Vor intelege ca, oricat ar fi de mari salariile directorilor din agentiile guvernamentale, ordinul lor de marime este cu totul altul si cu mult mai mic decat cel al sumelor pe care ar trebui sa le primeasca in plus profesorii. Vor intelege ca exista criza economica, ca ea a inceput deja sa ne atinga.
Desigur, presedintele a sperat sa sufle putin duh de viata in sansele electorale sleite ale PD-L. M-as mira sa reuseasca: cu o conducere aproape decerebrata, care vocifereaza inutil si dezordonat, cu un parcurs presarat de gafele bine stiute, abandonat de personalitati precum Catalin Avramescu, promovand, in schimb, in colegiile din Bucuresti, figuri total neavenite precum Talpes, Prigoana sau Udrea, acest partid se indreapta, dupa parerea mea, spre o clara infrangere electorala, indiferent de proptelele pe care i le mai pune Traian Basescu. Nu mi-ar parea deloc bine, desi infrangerea va fi, in buna masura, meritata. Dar, din pacate, alternativa - PSD si PNL - e mult mai rea si mai periculoasa.
