Puterea

Ati privit cu atentie figura lui Adrian Nastase, dupa anuntarea exit-poll-urilor, pe 12 decembrie? Desi prea prudentii sociologi dadeau fifty-fifty, Nastase, care cunostea deja adevarul, era livid. Stia ca pierduse Presedintia, stia ca pierduse guvernul, stia ca pozitia sa in partid devenise complet subreda si ca va avea de luptat din greu pentru supravietuirea sa politica. Dar toate acestea nu erau decat detaliile, decat travestiurile unei singure realitati existentiale: pierduse nu atat Presedintia, guvernul, PSD-ul etc. cat Puterea. Pana in urma cu cateva ceasuri se credea suveran: invingator in primul tur de scrutin, chiar daca la o mica distanta, dispunea de o intelegere cu PUR si UDMR pentru formarea unei majoritati, beneficia de un premier desemnat obedient, guvernul era ca si alcatuit. Tara ii era la picioare. Cu totul. Toata. Prefecti, primari comunali, consilii judetene, agentii ale statului, institutii de sondaje, oameni de afaceri, baroni locali, baroni in general - toti la dispozitie; pana si o astroloaga si prezisese victoria. Resurse imense ale partidului-stat se scursesera fara limita, ca din butoiul Danaidelor, in campania sa electorala. Televiziunea publica - la picioare. Majoritatea televiziunilor private - pres sub picioare. Afise pe fiecare stalp cu chipul sau. Presedintele republicii, in dispretul republicii, alergand de dragul lui in dreapta si in stanga, in crucis si in curmezis, ca sa-i transfere charisma. Marsul sau spre functia suprema parea irezistibil: nici "stenogramele", nici acuzatiile de frauda electorala proferate de adversari nu pareau a-i fi clintit ascendentul. "Europa" il agrea, iar adversarul sau indarjit, care parea sa nu poata depasi nivelul unui primar general pricinos, starnea prin "cancelarii" stupori si aprehensiuni. Nimic n-a servit. Din seara aceea fatala totul a inceput sa se destrame: protocolul din vreme pregatit pentru a fi semnat cu aliatii nu a mai fost semnat, iar acestia au inceput sa negocieze intens cu inamicul. Gafele au inceput sa curga din toate partile: gratierea lui Cozma de catre presedintele in exercitiu, pe care n-a sesizat-o la timp si de care nu s-a disociat la timp; a venit stupoarea generala, apoi revolta; au urmat balbaielile nesfarsite, ridicolul, retragerea gratierii, sfidarea tot mai clara din partea invingatorului, abandonul aliatilor, primele voci disidente in partid, lasitatea, incoerenta, chiar degringolada... Ce s-a intamplat? Brusc, lumea a inteles ca Omul tare si mare a pierdut puterea. Ca e un om slab... atat! Ce este aceasta misterioasa forta - Puterea? Cum de incovoaie ea spinarile unora, cum de inmoaie glasurile altora, cum de elimina obiectiile cele mai intemeiate, cum de pune un val tot mai des inaintea realitatii? Prin ce mecanism psihologic ii orbeste ea pe cei care o poseda, la fel cum nu o data amorul (cu care are nu putine asemanari) ii orbeste pe indragostiti? Pentru ce un anume fotoliu capitonat, o secretara, niste telefoane, o masina cu sofer si inca cateva asemenea accesorii induc transa puterii, asa cum vederea iubitei induce transa erotica pentru indragostit? Si de unde provine fascinatia pe care o exercita cei care au puterea asupra celor care nu o au? Cum de isi pierd acestia mintile laolalta cu detinatorul puterii, cand sunt in proximitatea acestuia? A fi agreat in preajma unui om puternic da multora sentimentul ametitor ca sunt si ei puternici cumva, tot asa cum a fi agreati in compania unei femei frumoase ne da sentimentul ca suntem noi insine mai frumosi si mai buni decat in realitate. Cred ca a avea Puterea inseamna in fond a-i face sa creada pe altii ca numai in masura in care te asculta fara cracnire vor avea si ei putere asupra altora, si tot asa mai departe. Paradoxal: sluga "eroului" se simte devenind el insusi "erou" si, cu cat e mai sluga, cu atat mai "erou" devine! Puterea actioneaza prin contagiune: supunerea neconditionata a unuia confirma puterea sefului, dar totodata creeaza un exemplu pe care incep sa-l urmeze si altii. Ca un magnet, Puterea nu doar atrage, dar isi si transmite forta din aproape in aproape, magnetizandu-i pe rand pe cei din proximitatea sa, care devin surse secundare de putere magnetica, pe care o transmit mai departe, la randul lor. De aceea, e suficient ca centrul magnetic sa-si piarda pentru un moment forta, pentru ca intreg fluidul sa inceteze sa mai curga de-a lungul liniilor de subordonare. Lantul de slugarnicii si vasalitati nu se rupe intr-un loc anume, ci pe neasteptate inceteaza sa mai existe in aproape toate punctele sale. Desprinsi fara preaviz de centrul care a incetat sa mai iradieze, fostii valeti se comporta precum niste amanti deziluzionati - se freaca la ochi, se trezesc si redevin ceea ce erau: oameni slabi. Si, tot ca multi amanti deziluzionati, ei nu-si pot stapani resentimentele fata de cei care i-au fascinat pana mai ieri. Devotiunea, teama si admiratia de mai inainte se rastoarna in contrariile lor. Dar nu defectele reale ale fostilor stapani ii indarjesc acum pe fostii lor sclavi, ci neputinta dovedita a acelora de a-i mai tine in sclavie. Astfel, odata emancipate, slugile isi urasc fostii stapani, pentru ca imaginea acestora le aminteste mereu ca le-au fost slugi. Cat timp stapanul era stapan, valetul era stapan. Dar, cand Puterea dispare, se vede cum stau de fapt lucrurile: valetul e numai valet, iar stapanul - un nimeni. Puterea s-a stins subit ca o lampa, iar fluturii stransi in jurul ei s-au raspandit imediat in noaptea si in neantul din care am iesit cu totii...