Schizofrenie

Traim, cu siguranta, intr-o tara suprarealista, sau ne-am pierdut cu totii mintile, sau suntem cuprinsi de un delir schizofrenic. Cineva, revenit in tara dupa multa vreme, fara stiri intre timp si aterizat brusc inaintea televizorului, va avea cu siguranta impresia ca totul se destrama, ca dezlantuirea haosului total nu atarna decat de un fir de par. Armata - unul din stalpii natiunii - e divizata intre un ministru al Apararii si un sef de Stat Major. Unul e acuzat ca a vrut sa foloseasca armata in politica de partid, celalalt ca a produs mari pagube bugetului dand tancuri vechi pe cauciucuri noi. Presedintele ii scoate din slujbe pe amandoi, iar primul ministru si liberalii sai tipa strasnic ca asa - cu un presedinte aspirant la dictatura - nu se mai poate. Sefii serviciilor secrete si-au dat demisia de ceva vreme si nu au fost numiti altii. Intre timp, un partid minuscul din coalitie, condus de unul dintre cei mai bogati oameni din Romania, care a fost dovedit de a fi facut "politie politica", declara ritos si el, cel putin o data pe saptamana, ca asa nu se mai poate si cere demiterea presedintelui-dictator. Dar iata ca se poate, si presedintele-dictator, dupa ce isi stabileste cartierul general al consultarilor in bodega Potcoava din Giulesti, contraataca feroce, intrand in direct, la telefon, pe posturile de televiziune, spre a sta de vorba cu poporul fara intermediari.

Intre timp, primul ministru liberal, care merge sontac-sontac in baston, de pe urma unei escapade cu motocicleta, lupta pe frontul anticomunist si ii demite pe liberalii care au turnat la Securitate pe vremea cand nu erau liberali. Presedintele lupta si el pe alta parte a aceluiasi front, cu comisia lui, care pregateste raportul secolului. Intre timp, parlamentul apara, impotriva Uniunii Europene, sentimentul romanesc&unguresc al fiintei corupte. Parlamentarii detesta sa le fie controlate averile si o urasc tot mai mult pe ministreasa Justitiei, care are nesabuinta sa le ceara sa consimta la control, in numele binelui si dreptatii. Parlamentarii strang din dinti, maraie injuraturi deopotriva in romaneste si ungureste si rezista cu mare demnitate in numele suveranitatii nationale lezate. Alianta care nu mai exista si-a pierdut majoritatea pe care n-a avut-o, dar nu intra in opozitie care nu va exista, nici nu forteaza alegerile anticipate care nu pot fi.

Biserica, celalalt stalp al natiunii, are si ea fisuri: mai multi inalti ierarhi au avut dosare de informatori. Nu, desigur, nu au facut "politie politica"! Au colaborat cu organele numai si numai pentru a apara statul si natiunea! Tot cu aceleasi organe au colaborat si multi altii - scriitori, jurnalisti, membri ai uniunilor de creatie, academicieni. Ba, daca ne ghidam dupa zvonistica raspandita de unii colaboratori-jurnalisti deja dovediti, au colaborat chiar si cei care n-au colaborat si, in definitiv, toti romanii ceva mai in varsta si care sunt, cum se stie, "mai mult sau mai putin onesti", au colaborat ei cumva!

Asadar, pentru a ne opri aici - o lume haotica, un cosmar aievea!

Pe de alta parte, in chip surprinzator, omul nostru revenit de departe ar trebui sa constate, dupa ce ar mai cerceta statisticile, s-ar informa, ar intreba oamenii sau ar iesi pur si simplu pe strada, ca niciodata, de multe decenii, poate din anii ‘30, Romania n-a dus-o mai bine si n-a avut perspective mai bune. E in NATO, va fi in patru luni in UE, de unde vor veni, chiar si cu coruptia noastra stramoseasca, bani frumosi. Economia va creste cu peste 7% anul acesta, dupa cresteri importante din anii trecuti. Cota unica de impozitare a fost un succes (ati observat ca n-o mai critica nimeni) si a existat deja un excedent bugetar fata de cel planificat. Investitiile straine sunt in crestere puternica. Somajul - gratie "capsunarilor" - e scazut, ba chiar se simte nevoia de forta de munca in constructii. Inflatia e si ea, treptat, in scadere, iar leul-RON e tare. Presa e libera si injura pe toata lumea nestingherita. Lucru nemaivazut in România: un prefect a fost arestat in exercitiul functiunii, fiind acuzat de coruptie. Un fost prim-ministru e judecat pentru coruptie. Un viceprim-ministru a fost silit sa demisioneze din cauza unei anchete penale. Mai multi parlamentari sunt sub ancheta si ei sau a trebuit sa demisioneze din partidele lor, fie pentru ca n-au putut sa-si justifice averile, fie pentru ca aveau dosare de informatori.

Se scriu carti, unele de valoare; ba chiar unele dintre acestea se vand bine. Se citeste mai mult, in general, iar Internetul se raspandeste cu mare viteza, ceea ce e bine, de vreme ce la scoala se invata tot mai putin. Oamenii se imbraca mai bine, mananca mai bine, arata mai agreabil, merg mai mult in concediu. Ba, tot mai multi merg in concediu in strainatate, fie si la bulgari. Automobilele noi ne sufoca, uneori ne si omoara. In Bucuresti se deschid mereu noi restaurante, cafenele si baruri. Apetitul e in crestere. Creditul "cu buletinul" a fost un mare succes si astfel intram in randul lumii civilizate, indatorandu-ne tot mai mult. Ceea ce e foarte bine! Desigur ca exista si saraci, si mari probleme in sistemul de sanatate, dar iata ca, si aici, parca de o luna nu am auzit nimic despre disparitia subita a medicamentelor compensate.

Toate trebuie privite relativ, desigur: in comparatie cu Germania, ba chiar cu Cehia sau Ungaria, suntem inca foarte saraci. Dar, privind indarat, atat la anii de tranzitie, cat si la cei sinistri, de dinainte, niciodata parca Romania n-a stat mai bine economic, n-a fost mai libera si, mai ales, n-a avut perspective mai favorabile.

Si atunci, cum se explica haosul vietii noastre politice? Cum de nu afecteaza el restul vietii economice si sociale? Pur si simplu, pentru ca aceasta viata politica - atat de patimasa si turbulenta - a devenit tot mai mult un epifenomen: nu mai conteaza foarte mult nici pentru economie, nici pentru finante, nici pentru viata curenta a oamenilor. E tot mai mult o lupta autosuficienta, un spectacol gratuit, cu mize fundamentale tot mai mici. Privegheata atent de UE si NATO, guvernarea devine tot mai mult administratie - sa speram ca tot mai eficienta. Politica autohtona tinde sa se separe de ea. Deciziile cu adevarat importante se iau tot mai putin in Romania: multinationalele, Comisia Europeana etc. devin adevaratii nostri guvernanti. Marja de manevra reala a adesea iresponsabililor politicieni romani - guvern, presedinte, parlamentari - devine, din fericire, tot mai mica. Cedarea treptata a suveranitatii - iata explicatia schizofreniei despre care vorbeam. Politicienii nostri vor ramane tot mai mult cu circul; clovneriile lor vor distra in continuare natiunea seara de seara. Dar stim acum ca tot mai putin ii vom lua in serios! O stiu oare si ei?