De același autor
Era si momentul ca Guvernul sa accepte ca felul in care a inteles libertatea presei in Romania a fost, pana acum, profund defectuos. Nu e o intamplare, asadar, ca Freedom House, o importanta organizatie americana pentru libertatea presei, in ultimul sau raport privitor la libertatea presei in lume in anul 2002, a plasat Romania printre tarile cu presa “partial libera”.
Trebuie precizat, si sper ca domnii Dancu si Nastase cunosc problema, ca toate celelalte candidate la aderarea in UE, inclusiv Bulgaria, se afla in categoria “presa libera”.
Ca lucrurile nu mergeau bine cu presa in ultimii doi ani era destul de clar; nu stiu de ce guvernantii credeau ca acest lucru va trece neobservat si ca americanii sau europenii ne vor mangaia pe crestet fericiti doar ca le dam aceasta suava ocazie. Televiziunile, publice sau private, sunt tot mai decerebrate; talk-show-urile politice, chiar prea multe pe vremea fostei guvernari, s-au subtiat anemic.
Moderatori buni, ca Stelian Tanase, dispar, inlocuiti fiind de cele mai multe ori cu nulitati, daca mai sunt inlocuiti. Recenta demisie a Rodicai Culcer si a altor doi colaboratori de la Radio Europa FM a aratat ca presiunile insuportabile asupra realizatorilor de emisiuni se fac simtite si in radiourile private.
La emisiunile de stiri, ponderea faptului divers nesemnificativ este enorma, iar informatiile importante sunt evacuate discret in plan secund. Chiar subiecte externe importante, cum a fost razboiul din Irak, au fost comentate in chip dezastruos de majoritatea posturilor private, care au recurs, drept experti, la tot felul de personaje incompetente, aduse de tot atat de incompetenti redactori sau directori.
Sa mai mentionez si ca stirile la radioul public - sub noua, ca si sub vechea conducere - sunt aproape de neascultat din pricina stilului oficial, inghetat, ermetic - a unui tip de echidistanta birocratica care elimina orice explicatie si comentariu: evolutia acestui program in ultimii 13 ani a ramas nesemnificativa in stil.
Fireste, cum stie toata lumea, aceasta stare nefericita din presa se datoreaza in mare parte presiunilor economice: posturile private, precum Pro TV, sunt indatorate peste cap. Alte posturi sau publicatii isi obtin publicitatea in mare parte din partea unor companii de stat sau controlate de acolitii puterii. In provincie, presiunile asupra publicatiilor sau posturilor locale de radio si televiziune sunt si mai mari, iar posibilitatile jurnalistilor de a le face fata, cu mult mai reduse decat in capitala.
Ceea ce ingrijoreaza inca si mai mult in aceasta conjunctura este atitudinea guvernantilor fata de presa: obiceiul lor de a se plange continuu ca presa le deformeaza spusele, ca datorita unor “grupuri de interese” apar articolele critice la adresa lor, ca li s-a creat o “imagine” defavorabila - una peste alta - ca presa este de vina daca exista atata coruptie sau daca explodeaza diferite scandaluri, precum cel al medicamentelor compensate.
De unde si ipoteza pe care o fac, pesemne, ca, daca presa va fi controlata cum trebuie, vor castiga toate alegerile cincizeci de ani de aici inainte.
Incapacitatea guvernantilor si in primul rand a d-lui Adrian Nastase de a suporta critica, reactiile lor patimase, isterice, uneori chiar urmate de descinderi ale Parchetului, cum a fost in cazul “Armaghedon 2”, spun ceva despre mentalitatea unor oameni care se cred infailibili si cooptati deja printre semizei.
Se va spune ca si presa are multe defecte - informatii pripite, sau chiar false, dezinformare intentionata, lingusire uneori a celor cu bani sau cu putere, goana dupa programe facile sau dupa un spectaculos ieftin. Si totusi, acuzarea periodica a presei ca “deformeaza” sublimele realizari ale Guvernului si ca, in acest fel, ea innegreste sfanta imagine imaculata a Romaniei ramane inacceptabila.
Aceasta atitudine este, insa, nu numai complet nedemocratica, anticonstitutionala, dar si contraproductiva politic, deoarece reduce sansele de aderare la UE. Oligarhia politico-financiara care conduce in acest moment tara trebuie sa-si faca bine socotelile: ipoteza ca sustinerea data Statelor Unite va face sa amuteasca toate vocile critice din Vest s-a dovedit, mai ales dupa discursul-dus rece al ambasadorului Guest, netemeinica. Riscul este acum ca, la mai vechile pacate ale guvernarii, coruptie nebiruita, birocratie, economie de piata nefunctionala, Romania sa-si mai adauge si un alt pacat, de neiertat, “presa semilibera”, ceea ce este un eufemism pentru “partial cenzurata”.
Noua forma a Codului Penal insenineaza putin atmosfera. Dar sa nu ne grabim: Codul mai trebuie votat. In ambele Camere. Apoi trebuie trecut pe la comisia de mediere. Apoi eventual in plen. Etc. Pe drum, s-ar putea sa mai reapara ex nihilo unele paragrafe disparute sau formularea altora sa fie refacuta in defavoarea presei. Nu m-as mira sa se intample asa ceva, stiindu-se cat vor unii alesi, cu orice risc, sa-si ascunda afacerile necurate, cat se tem ei de critica si mai ales de critica dinspre Occident.
Apoi, chiar daca legea va fi buna, presiunile economice asupra presei, interferentele politicului, ori alte legi (precum Legea informatiilor clasificate) vor continua sa tina mai ales televiziunile intr-o lesa mai stransa sau mai relaxata.
E bine, totusi, ca proiectul a fost schimbat. Dar nu-i destul. Mentalitatea oligarhiei noastre “national-capitaliste” trebuie sa se schimbe in mod substantial. Dar ar mai fi ea atunci oligarhie?
