Victoria lor

Au dus o campanie plina de murdarii. Au raspandit fluturasi cu mesaje insultatoare la adresa adversarilor ("sodomia salveaza Romania") sau pur si simplu falsuri patente ("acelasi impozit" - nu aceeasi rata a impozitului - pentru saraci si bogati). Au intoxicat lumea, mai ales pe alegatorii de la tara, rau informati. Au reactualizat spaima de schimbare. Au reactualizat spaima de instabilitate guvernamentala. Au sugerat ca adversarii nu pot conduce, ca nu au o echipa demna de acest nume, ca liderul lor nu-si poate tolera colegii, ca e scandalagiu si n-are "fata de presedinte". Ei, in schimb, ar avea o echipa rodata, eficienta si ar sti intotdeauna ce e de facut. Ar avea, in plus, si sustinerea principalelor tari europene, a Comisiei Europene, dar si a presedintelui Statelor Unite, abia reales. Au negociat aproape complet capitolele de integrare - bine-rau - dar le-au negociat. Ar fi absurd - au spus - sa fie lasati altii, care, pe deasupra, ii si jignesc, chipurile, pe unii sefi straini de guvern, sa termine ceea ce au facut ei. N-au spus, desigur, cat va costa integrarea pe care ei au negociat-o. Au produs in schimb mari asteptari si multe iluzii, fara sa se sinchiseasca. Mesajul a prins la foarte multa lume care a acceptat ca raul cunoscut e mai bun decat necunoscutul, fie el rau sau mai bun.

De-a lungul mai multor ani, au pus stapanire pe majoritatea institutiilor statului. Si-au subordonat justitia, Parchetul, PNA. (Celebrele stenograme o arata perfect.) Toate resursele tarii au fost tratate ca potentiale surse de putere politica si economica personala sau de grup. "Baronii locali" au ramas pe pozitii, in pofida unor marunte reculuri. "Baronii centrali" nu s-au clintit. Presedintele in exercitiu a incalcat Constitutia facand campanie electorala pentru partidul de guvernamant: o campanie esentiala, avand in vedere lipsa de carisma personala a primului-ministru. Au distribuit cu larghete ajutoare si diverse pomeni electorale in dreapta si stanga. Bineinteles, nu au spus cine va suporta deficitele bugetare dupa alegeri. Se vor gasi intotdeauna destui nefericiti care sa-i creada autentici "prieteni ai poporului". Ei - atat de bogati - au tupeul sa pozeze in "oameni de stanga", aparatori ai saracilor impotriva bogatilor, reprezentati chipurile de opozitia "de dreapta"!

Si-au subordonat complet televiziunea publica si majoritatea televiziunilor private. Au evitat cu mare atentie o dezbatere televizata in timpul campaniei electorale intre ei si ceilalti. Au facut in asa fel incat cei doi candidati prezidentiali importanti sa apara amestecati laolalta cu ceilalti candidati lipsiti de orice sansa - unii dintre ei simple figuri pitoresti sau tragice, suspecti de dezordini psihice de baza. Sub pretextul egalitatii democratice, au eliminat dialogul si au incurajat o desfasurare plicticoasa de monologuri. N-au dat adversarilor principali posibilitatea sa se explice suficient si le-au speculat erorile nestingheriti. Cu monopolul mediatic asigurat, propriile gafe au devenit mici erori de parcurs, in vreme ce gafele adversarilor au aparut drept catastrofale. Intr-o tara oricum neinvatata cu dezbaterea autentica, ei, avantajati din start ca detinatori ai puterii, au facut tot posibilul pentru ca sa nici nu se poata asista la o dezbatere. Pe scurt, au aruncat in lupta toate resursele imaginabile - licite, semi-licite si ilicite - financiare, institutionale, legale, administrative. Au utilizat legile atunci cand le-au fost de folos, le-au modificat cand li s-au parut constrangatoare, le-au interpretat sau le-au ocolit atunci cand nu le-au putut modifica. Au folosit bani cu toptanul pentru a nu pierde puterea, asa cum au folosit puterea pentru a obtine bani cu toptanul. In plus, in ziua alegerilor, au mai umflat probabil de partea lor si ceva voturi prin operatiunea "autobuzul", "microbuzul", "suveica", "autocolantul" etc. E de mirare, in aceste conditii, ca au castigat? Si chiar si asa: n-au obtinut o majoritate, nu e clar deloc cum vor putea forma un guvern majoritar, afara doar daca nu vor smulge bucati din alte partide. O victorie fara glorie si fara demnitate! O victorie caznita. Dar victorie. A lor.