De același autor
Candid stupefiantă a fost reacţia unui personaj mai în vîrstă: „N-aş putea să vă spun. Eu nu sînt din partea locului. Întrebaţi pe cineva de pe-aici...“ Un răspuns radical, definitiv, a venit însă de la un domn destul de copt, dar încă în putere: „Cine a inventat apa? Păi cine s-o inventeze? Românii! Că românii e cei mai dăştepţi! D`aia îi muşcă toţi de c.... Că e ăi mai dăştepţi!“ Încă o dovadă că sîntem un popor ager şi, mai ales, că sîntem conştienţi de asta! Să ne înţelegem: e mai mult decît probabil că, la întrebări asemănătoare, răspunsurile primite ar fi, în orice parte a lumii, la fel de aiuritoare. Nu cred că în Statele Unite sau în marile ţări europene, n-am avea surprize grandioase auzind ce pot debita semenii noştri. Problema nu e asta. O problemă ar fi, mai curînd, siguranţa de sine, „mîndria“ apartenenţei la un club de elită, complexul de superioritate al respondenţilor.
La altceva mă gîndesc însă acum, pe marginea acestei emisiuni triste, pline de umor... Dacă sîntem aşa de deştepţi (şi sînt gata să accept că nu sîntem de lepădat), cum de ajungem, mereu, pe mîna unor politicieni atît de mediocri? Cînd nu sînt proşti, sînt doar şmecheri. Sau sînt lacomi pînă la inconştienţă. Sau sînt lichele. Sau sînt fundamental nepricepuţi. Sau sînt necultivaţi. Sau dispun doar de competenţa (relativă) a înşelătoriei. Nu zic: sînt şi excepţii, oameni cumsecade, bine-intenţionaţi, decenţi. Dar nu ei se văd. Se văd, vorba lui Ion Ghica, „zbierătorii şi dibacii“, miştocarii, băieţii de gaşcă şi „de comitet”. Mai departe: dacă sîntem aşa de deştepţi, de ce alegem mereu asemenea ipochimene? Sîntem naivi, uşor de manipulat, needucaţi civic? Sîntem gata să mergem cu neglijenţa politică pînă la sinucidere? De unde această primejdioasă „consecvenţă“ a rateului, a opţiunii bezmetice? De ce ne înşelăm – şi ne lăsăm înşelaţi – mai tot timpul?
