De același autor
Doar două redute au rezistat în fața tăvălugului USL: cancelariile celor mai importanți parteneri ai României și majoritatea presei internaționale relevante. În rest, toate au picat sub presiunea majorității parlamentare: de la Avocatul Poporului, președinții celor două camere ale parlamentului, Curtea Constituțională, căreia i-au fost retezate atribuțiile, și, la sfârșit, însuși președintele Băsescu a fost suspedat printr-un blitzkrieg, care i-ar umple de invidie până și pe generalii lui Hitler.
Până să scoată românii capul din geamantanele de vacanță și să se dezmeticească în privința intențiilor USL, cancelariile occidentale au și început să reacționeze critic la derapajele puterii de la București.
Bruxellesul a dat tonul, când comisarul pentru Justiție și-a manifestat îngrijorarea față de „atacurile recente la independența Curții Constituționale a României“. Reacțiile din partea UE au culminat în ziua în care a fost destituit președintele Băsescu cu o declarație a Comisiei Europene, în termeni folosiți de regulă pentru state cu deficit democratic pronunțat, nu pentru țări membre: „Statul de drept, controlul democratic și independența sistemului judiciar sunt pietre de temelie ale democrației europene și indispensabile pentru încrederea reciprocă în interiorul UE. Politica guvernamentală și acțiunea politică trebuie să respecte aceste principii și valori“. Aflat într-o vizită în Malta, președintele Consiliului European, Hermann van Rompuy, a ținut să-și facă publică îngrijorarea „față de evoluțiile recente din România în legătură cu domnia legii și independența justiției“. Cei nefamiliarizați cu subtilitățile limbajului diplomatic ar trebui să știe că un comunicat al Comisiei Europene redactat în acești termeni, ca și restul pozițiilor critice exprimate public, echivalează cu o pereche de palme aplicată guvernului de la București.
La fel de dure au fost și declarațiile oficialilor americani. Ele au debutat cu o intervenție a ambasadorului Mark Gitenstein în care-și manifesta „preocuparea“ față de „orice încercare de amenințare a independenței instituțiilor democratice din România“. Și a continuat cu un comunicat al Departamentului de Stat, în termeni fără echivoc: „Suntem preocupați de recentele evenimente din România, aliatul și partenerul nostru în NATO, care amenință echilibrul democratic al puterilor și subminează instituțiile independente, precum justiția“. Altă pereche de palme a răsunat pe obrazul Bucureștiului, de astă dată de peste Ocean.
Și alte instituții relevante au reacționat la blitzkriegul USL. Jean Claude Mignon, președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, a cerut guvernului USL „să respecte angajamentele asumate și standardele europene“. De altfel, Consiliul Europei a solicitat Comisiei de la Veneția un „aviz“ privind ultimele evoluții din România, mai precis, în ce măsură sunt „compatibile cu principiile democratice și statul de drept“, iar președintele Comisiei, Gianni Buquicchio, a cerut Guvernului Ponta „să respecte pe deplin Constituția și standardele internaționale privind independența justiției și statul de drept“.
Cele mai importante state UE au ținut să-și precizeze poziția, prin declarații ale miniștrilor de Externe (Germania, Franța, Olanda) sau ale ambasadorilor la București (Marea Britanie, Italia). Cel mai vocal critic al blitzkriegului USL a fost Germania, un influent membru al UE. Cancelarul Angela Merkel consideră că „demersurile guvernului român, al premierului Ponta și procedura de destituire a președintelui Băsescu sunt inacceptabile“. O astfel de afirmație aruncă România în rând cu țări precum Siria. De pe culoarele Palatului Victoria, premierul Ponta o trimite să-și vadă de treabă pe Angela Merkel: „Bănuiesc că nu doamna Merkel o să voteze pe 29“. Iar ministrul de Externe, Guido Westerwelle, își manifesta neliniștea „în chestiunea capacității României de a face ultimii pași ai procesului de integrare europeană“, potrivit presei germane.
Prin acțiunile sale, Guvernul Ponta a readus România pe prima pagină a presei internaționale. Cu o viteză uluitoare, România a reintrat în rolul de paria al cancelariilor și presei internaționale, în care se afla la sfârșitul dictaturii lui Ceaușescu și în prima parte a anilor 1990.
Cum răspunde USL acestor critici? La fel de neinspirat cum răspundea Iliescu, în iunie 1990, povestind că minerii au venit la Universitate ca să planteze panseluțe.
Contextul este însă altul. Între timp, URSS s-a destrămat, România este membră NATO. Încă mai este stat UE, însă nu se știe pentru cât timp. Presa internațională vorbește deja despre posibilitatea suspendării României din UE, pe motiv de nefuncționare a instituțiilor democratice. De altfel, ministrul german de Externe se declară precupat de crearea unui mecanism de reacție rapidă „în cazul în care o țară parteneră din UE ignoră grosolan litera legii sau spiritul comunității europene de valori“. //