De același autor
Zanganitul de sabii care se aude dinspre scena politica în ultimele saptamani anunta decesul celei de a doua coalitii de dreapta din istoria recenta a Romaniei. Iesirile în decor ale presedintelui Traian Basescu, care nu conteneste sa repete ca regreta numirea lui Calin Popescu Tariceanu în functia de premier, de parca decizia desemnarii acestuia s-ar fi luat la Golden Blitz, si nu pe baza protocolului Aliantei Dreptate si Adevar, opozitia facuta lui Ticu Dumitrescu la CNSAS, cand presedintele si-a însusit si a vehiculat argumentele liderului PRM, si escapadele nocturne în compania unui personaj controversat sugereaza ca fostul capitan de vas si-a pierdut cu totul busola. Repozitionarile lui Basescu, spectaculoase si laudabile, de altfel, în problema condamnarii comunismului, ceruta insistent timp de mai bine de un an de diverse organizatii ale societatii civile, ca si decizia PD de a sustine adoptarea proiectului Legii lustratiei într-o varianta maximala n-au reusit decat partial sa mai curete din zgura care s-a adunat pe imaginea publica a presedintelui si, implicit, a PD.
Nu putini au fost cei care au fluturat ideea ca, odata consumata înlaturarea PSD de la putere si a lui Adrian Nastase din fruntea partidului, rolul istoric al lui Basescu s-ar fi încheiat. Iar altii, care pana nu demult criticau aspru si nedrept organizatii ale societatii civile, de pe pozitiile PSD, si-au amintit ca, din 1996, practic, societatea civila n-a mai avut un candidat al ei, de parca societatea civila a intrat în competitie pentru fotoliul de presedinte al Romaniei. Cei care forteaza concluzia potrivit careia Basescu e depasit, iar acum avem nevoie de un alt tip de politician, mai european, mai educat, mai previzibil, uita faptul ca singur Basescu a putut echilibra o scena politica dominata autoritar de stanga si ca centru-dreapta n-a produs pana acum un om politic apropiat macar de anvergura actualului presedinte.
Alianta D.A., nume sub care este cunoscuta a doua constructie politica a centrului-dreapta din Romania, e compromisa. Vina apartine ambilor parteneri. S-au rostit cuvinte prea grele, atat de o parte, cat si de alta, pentru ca sparturile din barca Aliantei sa mai poata fi astupate. Ca barca va rezista pana la 1 ianuarie 2007 sau mai mult e doar un simplu amanunt, pentru istoricii perdanti. Decesul Aliantei a fost anuntat de Basescu la un post de televiziune în direct. De atunci a început campania electorala pentru anticipatele a caror data urmeaza sa fie fixata mai tarziu.
Ca aceasta lupta deschide larg pentru PSD (partid înca nereformat) perspectiva revenirii la putere a atras atentia lui Andrei Cornea, în editorialul de saptamana trecuta. Eu ma tem de mai rau. Anume, ca disputele dintre PD si PNL vor compromite pentru mult timp atat ideea de coalitie politica, cat si pe cea de guvernare de dreapta în Romania.
Alianta începe sa fie perceputa, chiar si de catre cei mai aprigi sustinatori ai sai, de pana mai ieri, ca un fel de CDR aflat în faza de disolutie. Ba chiar mai rau decat un CDR, care era constituit, oricum, din mai multe partide si organizatii decat este astazi Alianta, care are în componenta doar doua partide. Oricum, CDR si-a consumat disolutia mai decent. Daca nici macar doua partide, PD si PNL, nu se pot întelege, ce sanse de succes mai are proiectul unei coalitii politice în Romania? Cu actuala clasa politica, se pare ca nici una. In acest caz, electoratul va prefera probabil un partid oricarei coalitii, satul fiind de disputele penibile duse nu atat în numele unor idealuri ori programe de guvernare, oricat de generoase ar fi ele, cat mai ales pentru posturi si orgolii marunte.
Cata vreme PSD va domina centru-stanga degajand impresia de monolit, singura zona politica afectata de compromiterea ideii de coalitie va fi cea de centru-dreapta, zona în care nici pana astazi nu s-a putut constitui un partid politic care sa poata rivaliza de unul singur cu PSD. Prezumtia ca, singur, PD ar putea da nastere unui mare partid popular tine mai degraba de fantezia liderilor acestuia, îmbatati de procentele din sondaje pe care acest partid, aflat permanent la remorca unui prezidentiabil, nu le-a mai avut niciodata pana acum. Chiar daca presedintele va izbuti sa puna bazele unei constructii politice de dreapta, electoratul de centru-dreapta, dezamagit de certurile din actuala guvernare, i-ar putea întoarce spatele.
Un singur lucru ar mai putea sa faca liderii actualei coalitii. Sa reduca proportiile dezamagirii electoratului si, implicit, procentele victoriei opozitiei la viitoarele alegeri printr-o atitudine care sa respecte regulile minimei decente în spatiul public. Pentru ca, altfel, Romania ar putea deveni prizoniera PSD vreme de cateva cicluri electorale.
