Cazul Pacepa, doar o dezbatere istoriografică?

Asistăm de câțiva ani la o ofensivă antioccidentală în România care se manifestă și prin recuperarea mitologiei național-comunismului.

Larry Watts nu este un simplu istoric interesat de Ro­mâ­nia. D-l Watts este o persoană cu multe con­tacte în zona serviciilor secrete din România. Este un apro­piat al generalului Ioan Talpeș, nașul de cu­nu­nie al is­toricului de peste Ocean, căsătorit cu o ro­mâncă. A fost chiar consilier la Cotroceni pe vre­mea lui Ion Ili­escu. Larry Watts a fost nașul altui is­toric, Kurt Trep­tow, condamnat la un moment dat pen­tru pe­do­filie, care gravita și el în jurul ser­vi­ci­i­lor de la Bu­cu­rești. Potrivit presei, Larry Watts ar fi fost im­pli­cat în afacerea Matser, oficial NATO ares­tat, la ce­re­rea autorităților olandeze, în februarie 2003 pentru fraudă, conspirație criminală și spălare de bani în favoarea firmei Tender S.A. D-l Matser a fost con­si­lier al secretarului general NATO George Robert­son, pentru Europa de Est. Larry Watts a fost „spe­cia­list“ și în reformarea serviciilor secrete, în pe­rioada 2001-2004, fiind apropiat de Radu Timofte.

Promovarea agresivă, lansările cu fast ale ultimelor două cărți ale lui Larry Watts, prima la Banca Na­țio­nală, sub bagheta guvernatorului Mugur Isă­res­cu, chiar la o întrunire a Grupului Bilderberg, fil­mul documentar difuzat și redifuzat de către TVR, tirajul și calitatea edițiilor în română și engleză ti­pă­rite de RAO, confirmă înalta protecție de care se bu­cură d-l Watts. Iar faptul că la lansarea unui master de studii de securitate la Universitatea din Bu­cu­rești, care-l are ca invitat pe d-l Watts, este pre­zen­tă conducerea SRI ne îndreptățește să afirmăm că în cazul de față este vorba mai mult decât de sus­ținerea unor foste sau actuale grupări din servicii, ci chiar de sprijinul staff-ului de conducere al celui mai important serviciu de informații. Larry Watts pa­re a fi istoricul oficios al serviciilor românești. Doar este o practică internațională ca serviciile să acorde acces la documente unor istorici apropiați, cu o bună reputație (ceea ce este discutabil în cazul dlui Watts!), care să scrie „istorii“ semioficiale ale acestor instituții, alimentând un tip de mitologie utilă mobilizării personalului angajat.

Grație acestei cărți de vizită, orice producție is­to­rio­grafică a d-lui Watts este citită cu creionul în mână nu doar de către istorici și analiști politici, ci și de către foștii sau actualii slujbași ai serviciilor secrete din România și de aiurea.

Însă producțiile lui Larry Watts se înscriu în șa­bloa­nele național-comunismului anilor 1980, ale nu­cleu­lui său dur de la Institutul de Istorie Militară, con­dus de Ilie Ceaușescu. De fapt, pare că miza acestor cărți este recuperarea moștenirii lui N. Ceaușescu, pe zona de securitate și politică externă, de o ma­nieră tabloidă, inventând surse inexistente sau ape­lând la documente îndoielnice, fără să le supună unei ele­men­tare critici de specialitate. Pe scurt, în vi­ziu­nea lui Larry Watts, România ar fi victima unei conspirații mondiale, în care cei mai activi dușmani au fost / sunt rușii și ungurii. D-l Watts îl portretizează pe Ceaușescu în culori luminoase, astfel că la sfârșitul acestor cărți un cititor mai puțin avizat ar putea rămâne cu impresia că România era încă de pe vremea ceaușismului sau mem­bră NATO, sau era legată într-un par­te­neriat strategic cu SUA... nicidecum mem­bră a lagărului comunist.

În fond, asistăm de câțiva ani la o ofensivă antioccidentală în România care se ma­ni­festă și prin recuperarea mitologiei na­țio­nal-comunismului. Poate să fie vorba doar de reflexe nostalgice? Sau e mai mult de­cât atât? Cum publicul din România e vic­ti­ma emoțiilor create de televiziuni încă din decembrie 1989, o parte din reflexele sale s-au tocit, astfel încât tușele sunt tot mai groase. În ultimele luni, dezbaterea s-a concentrat pe generalul defector Pa­ce­pa. Un subiect extrem de sensibil pentru serviciile secrete din rațiuni de biografie a generalilor de azi sau a părinților lor. Fu­ga lui I.M. Pacepa a frânt cariere, a ge­ne­rat furia lui Ceaușescu, ducând la de­clan­șa­rea unor anchete dure în Securitate, sol­date cu abandonări de vile, de amante, de averi ilicite, pierderi de privilegii. Adică, i-a lovit pe securiști unde-i durea mai tare.

Teza lui Larry Watts se dorește piatra pe mor­mântul lui I.M. Pacepa. Nu e prima da­tă când se vorbește despre apartenența ge­neralului fugar la KGB, dar e prima dată când această teorie este prezentată într-o formă elaborată. Potrivit d-lui Watts, mi­siu­nea lui I.M. Pacepa era să dezinformeze SUA cu privire la Ceaușescu, adică să ducă la îndeplinire un obiectiv al KGB. În spri­ji­nul acestei afirmații, d-l Watts îl citează pe James Woolsey, fost director al CIA. Nu­mai că d-l Woolsey a reacționat extrem de dur într-un interviu acordat lui A. Bădin: „Afirmațiile lui Watts sunt minciuni. Mai mult, Watts susține că generalul Pacepa m-a informat că ar fi fost agent KGB timp de mai mulți ani. De asemenea această afir­mație este o minciună“. James Wool­sey a fost director al CIA în Administrația Bill Clinton. A ocupat importante poziții în administrații republicane și democrate la Washington în perioada 1970-’90. Este până astăzi implicat în diverse fundații și centre de analiză pe teme de securitate energetică și democratizare. James Wool­sey nu este din categoria lui Costin Geor­gescu și Cătălin Harnagea, care se bron­zea­ză sub reflectoare în studioul Antenei 3. Un fost șef al CIA nu acordă interviuri la colțuri de stradă și nici nu se trezește vor­bind aiurea. Astfel de reacții sunt un sem­nal pentru cine trebuie să priceapă.

Afirmația dură a lui James Woolsey nu es­te o simplă replică dată lui Larry Watts, ci o dezavuare a întregului proces de re­cu­pe­ra­re – de la oameni până la ideologie – a na­țional-comunismului ceaușist. Proces pro­mo­vat în primul rând de „foști“, dar și de că­tre grupări din actualele servicii secrete.

Și mai trebuie adăugat ceva. Astfel de cărți au o miză mult mai mare decât dez­baterea istoriografică. Ele fac parte dintr-un eșa­fodaj mai amplu, prin care oameni și instituții ­nedesprinse de trecutul totalitar încearcă un fel de restaurare a lui. //