De același autor
La debutul mandatului prezidential, Traian Basescu a surprins prin dezinvoltura cu care se misca exact in domeniul pentru care parea cel mai slab pregatit. Dintr-un prezumptiv corijent, Basescu a devenit premiantul clasei.
Piatra de incercare a diplomatiei romanesti postdecembriste a fost relatia cu Rasaritul. Aici, in relatiile cu Rusia, Ucraina si Republica Moldova, diplomatia romana si-a dovedit uneori incompetenta. Or, tocmai aici Basescu a marcat puncte. In doar cateva saptamani, el a trecut pe la Chisinau, Kiev si Moscova. Mai cu seama vizita la Moscova a starnit emotii printre politicienii din Romania. Si nu e de mirare. Ion Iliescu a asteptat un deceniu sa fie primit la Kremlin. Visul i s-a implinit abia in vara lui 2003, cu ocazia semnarii tratatului politic de baza. Corina Cretu obosise sa tot anunte de la Cotroceni vizita lui Ion Iliescu la Moscova, iar ziaristii incetasera s-o mai ia in serios atunci cand o facea. La randul sau, Adrian Nastase a ratat sansa unei relatii privilegiate cu Moscova in ciuda declaratiilor stupefiante despre "parteneriatul strategic" cu Rusia, facute cu ocazia vizitei la Moscova din vara anului trecut. Pentru a doua oara (prima data in 1997) dupa destramarea Uniunii Sovietice, Bucurestiul incearca sa-si defineasca interesele politice in Rasaritul Europei. Presedintele nu are idei preconcepute, complexe sau frustrari. Turneul lui Traian Basescu prin cele trei capitale sugereaza prioritatile. Noua linie de politica externa, pentru ca e limpede in acest moment ca se va incerca, cel putin, definirea uneia, va capata contur mai apasat in urmatoarele luni, mai ales dupa vizita pe care Traian Basescu o va face la Washington peste doar cateva zile. Impresia generala, generata la Bucuresti de corul de comentatori mai degraba ostili, este ca Basescu improvizeaza. Ca toate aceste noi directii de politica externa nu tin decat de inspiratia presedintelui, ca n-au nici un fundament pentru a putea fi vreodata puse in practica. Chiar daca ar fi indreptatit, reprosul care i se face lui Basescu nu fixeaza vreun viciu fundamental. Ce conteaza ca e doar inspiratie si improvizatie? Important e ca inspiratia si improvizatia de acum sa se articuleze intr-o politica externa coerenta corelata cu cea a aliatilor din NATO si inserata in politica regionala a SUA, partenerul strategic al Romaniei. Deocamdata administratia Basescu n-a prezentat o agenda politica est-europeana inchegata. Doar ce s-a instalat la Cotroceni. Atunci cand o va face va trebui sa-si mobilizeze resursele pentru promovarea ei. Dar asta nu mai depinde doar de presedinte, ci si de MAE.
Chiar si fara o agenda coerenta este limpede ca relatiile cu Republica Moldova, Ucraina si Federatia Rusa vor iesi de sub zodia derizoriului in care le-a aruncat fosta administratie. In relatiile cu Chisinaul problema solutionarii crizei transnistrene va capata atentia pe care o merita, Bucurestiul aratandu-se interesat de solutionarea acestui "conflict inghetat" la aproape 13 ani dupa ce s-a retras din formatul de negocieri, lasand practic zona sub controlul exclusiv al Rusiei. Democratizarea reala a Republicii Moldova este cel de-al doilea obiectiv al noii politici fata de Chisinau. Se pare ca Bucurestiul va renunta la multe teme de discutie care au parazitat relatiile cu Republica Moldova. Teme profund anacronice a caror mentinere in dezbatere a creat in cancelariile occidentale serioase dificultati Romaniei.
Cel mai complicat este dosarul relatiei cu Ucraina. Refacerea relatiilor bilaterale, anuntata de Basescu, va consuma multa energie. Scandalul Bistroe-Chilia, negocierea delimitarii platoului continental stramutata la Haga, iata doar doua dintre cele mai grele piese ale dosarului. Cu atat mai dificil este dosarul ucrainean, cu cat in ultimii 14 ani Bucurestiul nu a avut o politica externa coerenta fata de Kiev.
Insa, marele succes al lui Basescu e vizita la Moscova. In ultimul deceniu si jumatate, pentru presedintii Romaniei a fost mai usor de ajuns la Washington decat la Kremlin. Si nu pentru ca liderii rusi ar fi avut ceva cu Romania. Rusia a ignorat pur si simplu Romania. De ce n-o face in continuare? De unde interesul subit al lui Putin pentru Basescu? Dupa consumarea unor crize din sud-estul si estul Europei, pe agenda Kremlinului, la capitolul prioritati este inclusa si imbunatatirea relatiilor cu Romania. Asa a fost in 1999, dupa criza din Kosovo, cand acelasi Putin, pe atunci doar premier, l-a primit cu mult interes pe Radu Vasile. Asta s-a intamplat si acum, cand Putin, cu prestigiul sifonat de pierderea competitiei pentru Ucraina, a decis sa "reactiveze" relatia cu Romania. Traian Basescu a speculat momentul si a punctat. Daca pentru Basescu vizita are o miza interna, romaneasca, consolidandu-i pozitiile, dar si externa, in conditiile in care peste cateva zile va fi primit la Washington de presedintele Bush, pentru Putin, intalnirea cu Basescu e importanta in masura in care s-a luat nota de ea la Kiev si Chisinau (unde curand vor avea loc alegeri). Cei doi presedinti au inaugurat seria intalnirilor la care nu se mai discuta probleme controversate mostenite de la Lenin si Molotov - Tezaurul si anexele secrete la tratatul de neagresiune de la 23 august 1939 - care au dominat agenda intalnirilor romano-ruse si chiar romano-sovietice (discutiile din aprilie 1991, de la Moscova, dintre Iliescu si Gorbaciov). Ceea ce nu inseamna ca aceste probleme controversate nu o sa mai revina in dezbaterea publica.
"Dorim sa ne manifestam ca o tara cu interese in zona", a spus Basescu la intalnirea cu Putin. Presedintele Basescu ar trebui sa puna pe hartie "interesele in zona" ale Romaniei. Cat mai repede. Si sa le poarte in buzunarul hainei la intalnirea cu Bush. Un asemenea context international favorabil n-a mai apucat Romania de la Razboiul Crimeei. Nu trebuie sa-l rateze.
