De același autor
Conducerile celor două Camere ale parlamentului au stabilit pentru ziua de miercuri, 28 octombrie, audierile în comisiile de specialitate ale persoanelor propuse de premierul desemnat, Lucian Croitoru, pentru funcţiile de ministru. Votul în plenul celor două Camere urmează să fie dat, peste o săptămână, miercuri, 4 noiembrie.
Cu hărnicia contabilului cu mânecuţe, Lucian Croitoru a smuls câteva întâlniri cu liderii unor partide, s-a prezentat dis-de-dimineaţă la Palatul Victoria, a discutat cu premierul interimar, Emil Boc, şi cu conducerea PD-L, singurul partid care îl susţine, şi la termenul legal a prezentat naţiunii o listă cu 14 miniştri propuşi. Mai mult, a fost acuzat că ar fi „încropit“ şi un program de guvernare, inspirat din clauzele acordului cu FMI, dar ce viitor premier n-ar fi ţinut seama de ele?! Presa a publicat CV-urile celor propuşi să facă parte din Cabinetul Croitoru şi a consemnat câteva declaraţii ale acestora.
Reacţiile de până acum ale opiniei publice indică un dezinteres suveran faţă de subiect, în timp ce majoritatea politicienilor s-a limitat la a repeta că acest guvern nu va trece de parlament şi că PSD-PNL-UDMR şi grupul minorităţilor naţionale şi-l doresc premier pe primarul Sibiului, Klaus Johannis. Este pentru prima dată în istoria post-1989 a României când un guvern propus nu e disecat, analizat, comentat, când CV-urile miniştrilor nu sunt luate la purecat, când programul economic e trecut sub tăcere.
Tocmai convingerea că Executivul Croitoru nu va exista, cel puţin nu acum, anulează şansele oricărei dezbateri serioase.
Atunci, care mai e miza lui? Pe de o parte, Constituţia trebuie respectată, aşa că preşedintele a desemnat un premier. Nu putea să n-o facă. Pe de altă parte, jocul politic din jurul desemnării premierului a deschis mari oportunităţi de manevră pentru antibăsescieni, tocmai în campania electorală. În primul rând, li s-a oferit ocazia de a suda o altă majoritate în parlament, ceea ce, pentru moment, au şi reuşit. În al doilea rând, au izbutit să izoleze falanga prezidenţială a PD-L pe scena politică. În al treilea rând, au folosit oportunitatea pentru a puncta electoral, fluturând candidatura lui Klaus Johannis. În al patrulea rând, merg la Curtea Constituţională ca să lămurească dacă preşedintele este sau nu obligat să ţină seama de candidatul propus de majorităţile ad-hoc constituite în parlament.
Care e jocul politic din jurul lui Lucian Croitoru? Unul mai degrabă electoral, de vreme ce ne aflăm în plină campanie prezidenţială. N-are legătură cu realitatea, ci doar cu percepţia publicului. Preşedintele şi PD-L invocă responsabilitatea politică, grija faţă de destinul ţării aflate în criză, susţinând un guvern condus de un finanţist, care să ia tranşa de bani de la FMI. La intervale regulate, diverse personaje apar în scenă pentru a ne anunţa ce dezastru ne paşte dacă banii de la FMI vor întârzia să sosească. În cazul în care Camerele nu-l vor vota, majoritatea se dovedeşte iresponsabilă, preferând aruncarea României în criză economică. Poate că vizita grăbită a emisarilor instituţiilor financiare internaţionale vrea să dea semnalul neimplicării lor în campania electorală din România.
Miza pentru Croitoru şi, în primul rând, pentru Băsescu era ca naţiunea să dezbată formula guvernamentală, să o considere competentă, iar respingerea ei să producă pierderi electorale tandemului Geoană–Antonescu. Numai că nici compoziţia guvernului cu 7 miniştri preluaţi din Guvernul Boc şi cu tehnocraţi, mai mult sau mai puţin independenţi, nu face ca respingerea lui să stârnească prea multă emoţie publică. Iar PSD, prin vocea lui Victor Ponta, a şi anunţat că singurul ministru propus care ar putea primi aviz favorabil de la comisii este Bogdan Aurescu, „un apropiat al PSD, începuturile carierei lui legându-se de Adrian Năstase“. Deci, cine-şi făcea socoteala utilizării tânărului, dar deja merituosului diplomat pentru a evidenţia „iresponsabilitatea“ majorităţii ad-hoc a fost cel puţin naiv, PSD pregătindu-se să puncteze din nou.
Prezumţia că naţiunea o să stea să dezbată cât de profesionişti sunt domnii Croitoru, Aurescu, Șaghi sau Vlădescu, cu toţii persoane onorabile, posesori de CV-uri impresionante, este mai degrabă ridicolă. Opinia publică înţelege prea bine că ne aflăm într-o dură campanie electorală şi priveşte de la peluză tot acest joc, în care ea, din păcate, simte că nu mai are nici o miză. În teren fac manevre doar regimentele activiştilor partidelor. //
