Mic razboi victorios

Armand Gosu 03.09.2008

De același autor

La inceputul veacului trecut, Rusia tra­versa prima criza economica se­rioa­sa. Era un imperiu cuprins de gre­ve si rascoale. Tarul Nicolae al II-lea l-a adus in fruntea Ministerului de In­ter­ne pe Veaceslav K. Pleve. Represiunea initiata de fostul sef al departamentului politiei, ajuns ministru, n-a dat rezul­ta­te­le asteptate. De aceea, Pleve a visat la o mare diversiune care sa abata aten­­tia de la criza economica, sa readuca pacea sociala in Rusia si sa uneasca ze­cile de milioane de supusi ai tarului in jurul tronului. "Un mic razboi victo­rios" - a exclamat atunci Pleve, iata ce-i trebuia Rusiei ca sa fie fericita. Si in ianuarie 1904 a inceput razboiului ru­so-japonez. Entuziasmul popular, din primele luni de razboi, a amutit sub ava­lansa vestilor despre infrangerile catastrofale care veneau de pe front. Prestigiul monarhiei a fost grav afectat de pierderea razboiului. Rusia era din nou cuprinsa de greve, iar organizatiile re­volutionare se dovedeau mai active ca niciodata. Insusi ministrul de Inter­ne, Pleve, a cazut victima unui atentat, in iulie 1904, atentat pus la cale de Evno F. Azef, seful organizatiei mili­ta­re secrete a socialistilor revolutionari. De fapt, Azef era un agent al politiei in­fil­trat printre eseri, care a facut o cariera politica remarcabila, ajungand in conducerea partidului. Atunci cand nu organiza atentate, el ii livra politiei pe colegii a caror activitate o coor­do­na. Esecul din ceea ce ar fi trebuit sa fie "micul razboi victorios" a dus, in ia­nuarie 1905, la "duminica sange­roa­­sa", cand multimea din capitala, in frun­­te cu parintele Gheorghii A. Ga­pon, alt fost agent al Ohranei, a fost in­­tam­pinata cu gloante pe cand se in­­drep­ta spre Palatul de Iarna. Asa a in­­ce­­­put revolutia din 1905. Reformele initiate de Witte, continuate de Stoli­­pin, au schimbat fata Rusiei. Daca pri­mul razboi mondial ar fi izbucnit 10 ani mai tarziu, lasand timp Rusiei sa avan­se­ze pe drumul modernizarii, Estul Europei ar fi aratat probabil cu totul alt­fel, acum.

Doar infrangerile militare au dat Ru­siei energia de a se moderniza in sens european. Invins de Suedia, Petru cel Mare si-a dedicat intreaga energie reformarii Rusiei; la fel si Alexandru al II-lea, dupa infrangerea din razboiul Cri­meei. Victoriile militare au adus stag­nare si politici reactionare, cum s-a intamplat cu Rusia lui Alexandru I, dupa victoria impotriva lui Napoleon.

Chiar daca a fost castigat, "micul raz­boi victorios" din Caucaz nu va adu­ce Rusiei nimic bun. Proiectele na­tio­nale formulate de Vladimir Putin, pe cand era presedinte, ce prefigurau mo­der­nizarea profunda, n-au sorti de iz­ban­da cata vreme Rusia este in con­flict cu Occidentul care reprezinta mo­de­lul de urmat. Asta pe durata lunga a istoriei.

Lucrurile nu stau mai bine nici pe ter­men scurt. Planul maximal al Krem­li­nului, recastigarea influentei exclusi­ve asupra spatiului ex-sovietic, prin in­­la­turarea liderilor prooccidentali Mihail Saakasvili si Viktor Iuscenko, are - dupa invadarea Georgiei - sanse tot mai mici de succes, de vreme ce tan­curile rusesti abia ce au atras atentia Vestului asupra mizei acestei confrun­tari. Georgia si Ucraina au devenit mai interesante pentru Bruxelles si Wa­shington decat erau inainte de 8 august. Si parca sunt mai aproape de NATO decat erau acum o luna. Rea­li­zarea planului minimal - independenta celor doua enclave separatiste, Ab­ha­zia si Osetia de Sud - are o valoare sim­bolica pentru electoratul rus, star­nind un entuziasm nationalist, si o va­loa­re reala pentru elitele semi-mafiote de la Suhumi si Tinvali, care-si conso­li­deaza pozitiile prin recunoasterea sta­ta­litatii. In fapt, desprinderea Osetiei de Sud si Abhaziei de Georgia permite administratiei prooccidentale de la Tbilisi sa evadeze de sub umbrela Mos­co­vei, Kremlinul anulandu-si singur in­stru­mentul de santaj. In conditiile in­­cheierii ostilitatilor prin transpunerea in practica a planului Sarkozy-Medvedev si ale denuntarii de catre Saakasvili, la 12 august, a acordurilor care legalizau pre­zenta trupelor ruse de mentinere a pacii in Georgia, Kremlinul, daca do­rea sa-si mentina trupele in Osetia de Sud si Abhazia, nu avea alternativa la recunoasterea independentei acestor enclave. Doar aceasta permitea inche­ie­rea unor acorduri ruso-osetine si ruso-abhaze prin care se legalizeaza pre­zenta militara rusa in regiune. Alt­fel, trupele ruse, chiar si cele de men­ti­ne­re a pacii, ar fi trebuit sa se retraga. Ele nu se puteau afla in zona de con­flict decat cu acordul ambelor parti, deci si al georgienilor.

Recunoasterea independentei celor doua republici va reaprinde senti­men­te­le separatiste din nordul Caucazului, re­giune controlata deocamdata de Ru­sia prin forta militara si prin teroarea ras­pandita de serviciile secrete. Pe termen lung, insa, decizia lui Dmitri Med­vedev de a recunoaste inde­pen­den­ta Osetiei de Sud si Abhaziei va avea consecinte catastrofale pentru com­plicatul sistem federativ rus. S-ar putea reaprinde vechiul conflict dintre Osetia si Ingusetia si este plauzibila constituirea unei aliante, intre Cecenia si Ingusetia, carora li se pot alatura si alte "popoare de munte" musulmane din Caucaz, impotriva osetinilor.

Criza din Caucaz i-a oferit pre­se­din­te­lui Medvedev ocazia de a-si compu­ne o stilistica, un lexic, o ideologie, dupa exemplul lui Putin, care a facut ace­lasi lucru in contextul declansarii ce­lui de-al doilea razboi in Cecenia, in septembrie 1999. De altfel, criza a ofe­rit ocazia de a vedea la lucru tandemul Putin-Medvedev, care a functionat fara nicio fisura. Temele "Occidentul - dusmanul extern", "Rusia - cetate ase­diata" menite sa tina poporul strans unit in jurul Kremlinului vor con­duce si pe mai departe la cul­ti­va­rea sentimentelor xenofobe. Presupu­ne­rea ca Medvedev va initia o libera­li­zare in Rusia pare tot mai mult o iluzie. Mai degraba este previzibila o cam­pa­nie antiliberala. De altfel, Aleksandr Du­ghin, unul dintre cei mai importanti ideologi nationalisti rusi, declara, citat de Economist, ca Rusia este in plin Razboi Rece si ca pe langa dusmanii ex­terni ea are de luptat si impotriva ce­lor din interior. "Liberalii proocci­den­tali... trebuie internati. Razboiul e raz­boi. A venit timpul patriotilor", pro­clama Dughin.

In mod paradoxal, desi invinsa, Geor­gia presedintelui Saakasvili ar putea fi, pe termen lung, marea cas­ti­gatoare a acestui razboi. Fara Abhazia si Osetia de Sud, pe care parlamentul de la Tbilisi le-a declarat republici afla­te sub ocupatie straina, Georgia ar pu­tea deveni o poveste de succes, daca va fi integrata in NATO si UE, creand un precedent pentru Transcaucazia si Asia Centrala ex-sovietice. Pentru aceas­­ta, insa, Occidentul ar trebui sa dea dovada de o vointa pe care nu pare sa o aiba. In ce-l priveste pe Saa­kas­vili, razboiul i-a salvat cel de-al doi­lea mandat, intr-un moment in care era contestat de opozitie si se indrepta spre un esec in reunificarea tarii, prin­ci­palul punct al programului sau poli­tic, cu care a venit la putere, in ianua­rie 2004. Nimeni nu-i va mai putea re­pro­sa ca n-a facut suficient pentru a readuce Osetia de Sud si Abhazia sub ad­ministratie georgiana. Cel mai im­por­tant lucru realizat de Saakasvili a fost deblocarea unei situatii imposi­bi­le, care a tinut prizoniera Georgia mai bine de 15 ani.

Printre marii invingatori ai acestui "mic razboi victorios" se numara li­de­rii celor doua enclave separatiste, Eduard Kokoiti si Serghei Bagaps, pen­tru care punga Kremlinului va ra­ma­ne, in continuare, larg deschisa. Pre­mierul Putin a si anuntat ca Osetia de Sud va primi 10 miliarde de ruble pen­tru re­fa­ce­rea post-conflict.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22