De același autor
Presa germană a început să discute, mai în glumă, mai în serios, despre înființarea unei secții la clinica Charite, cel mai mare spital din Berlin, pentru cetățenii ruși, secție specializată în pacienți otrăviți. Pretextul: internarea la Charite a liderului opoziției din Rusia, Aleksei Navalnîi, adus în comă de la Omsk. Măsurile de securitate fără precedent, aterizarea avionului care-l transporta pe Navalnîi în zona militară a aeroportului Tegel, mașina de salvare cu însemnele armatei germane, microbuze ale poliției pe care erau îmbarcate trupe de intervenție și 10 motocicliști care au securizat coloana în deplasarea de la aeroport până în centru, unde este clinica, au creat imaginea unei operațiuni speciale importante.
De ce toată această desfășurare de forțe? Pentru că serviciile secrete rusești au izbutit în ultimii ani să ucidă oameni în centrul capitalei germane, operațiuni care amintesc de Komintern și activitatea NKVD din Berlin, în perioada interbelică, așa cum este reflectată în serialul german de mare succes „Babylon Berlin”.
La cât sunt nemții de zgârciți, cine plătește toate aceste cheltuieli legate de transportul și internarea lui Navalnîi? Costurile spitalizării și paza specială asigurată de poliție sunt „acoperite” de statul german, pentru că Navalnîi a fost declarat „oaspete al cancelarului”. Cursa avionului medical Berlin-Omsk și retur, care l-a transferat pe Navalnîi la Charite, a fost plătită de miliardarul rus Boris Zimin.
Cum de Putin a permis transferarea lui Navalnîi în Germania, de ce nu l-a ținut în Rusia, unde-l controla? Înseamnă că Putin și-a atins deja obiectivul, așa că Navalnîi putea să plece. Scandalul internațional izbucnit l-a pus oricum pe Putin în încurcătură, l-a așezat alături de Aleksandr Lukașenko, ultimul dictator al Europei, împotriva căruia multe state introduc sancțiuni. E sensibil Putin la asta? Da, îl irită asocierea cu alți dictatori. Dar nu atât de mult încât să-și schimbe politicile și comportamentul. Atunci? Angela Merkel pare că știe cel mai bine cu ce cheie să deschidă ușa de la Kremlin. Potrivit presei germane, cancelarul german i-a cerut președintelui Finlandei să medieze scoaterea lui Navalnîi din Rusia. Ceea ce acesta a și făcut. Un telefon la Kremlin și s-a rezolvat. Lui Putin îi place să fie sunat de liderii statelor occidentale. Îi întărește convingerea că e parte a clubului.
Dacă Kremlinul i-a dat drumul în Germania liderului opoziției, iar doctorii spun că se va face bine, ce s-a întâmplat, de fapt, care a fost planul, obiectivul puterii, de ce a fost otrăvit Navalnîi? În ciuda a ceea ce se scrie prin presă sau rețele sociale din România și nu numai, despre profesionalismul serviciilor rusești, realitatea e dramatică. Degradarea profesională în serviciile rusești e probabil fără precedent în istoria modernă și contemporană a Rusiei. Deci, ce s-a întâmplat cu Navalnîi e mai degrabă rodul unor planuri prost întocmite și oricum eșuate, unor doze greșite de substanțe și pur și simplu al întâmplării și improvizației. Obiectivul era ca Navalnîi să dispară în următoarele luni de pe scena publică. Ceea ce se putea obține mult mai discret, fără să-l trimită în comă, cu scandal național și internațional care să întărească percepția privind comportamentul de-a dreptul criminal al statului.
De ce doar câteva luni? De ce să nu-l omoare? După uciderea lui Boris Nemțov, lângă zidul Kremlinului, care a mutat destule ambasade rusește pe strada sau în piața Nemțov, asasinarea lui Navalnîi i-ar fi creat probleme și mai mari lui Putin, într-un moment oricum dificil. Una e să fie omorât Nemțov când ai în sondaje 80% încredere și alta când ai 23%, cum se întâmplă acum. Sau când barilul de petrol e 100 $, și nu 35 $. Disponibilitatea populației de a protesta e demonstrată de mitingurile care nu mai contenesc de două luni de la Habarovsk, din Orientul Îndepărtat al Rusiei. Problema nu e că un oraș se adună duminica la proteste, ci că din regiunile învecinate sunt oameni care fac 16 ore dus și 16 întors cu mașina, pentru a participa la un miting de două ore. Recent, la Ufa, în Bașkiria, nemulțumirea localnicilor care au protestat vehement pe un subiect ecologic i-a luat prin surprindere până și pe șefii opoziției de acolo și pe ziariști. Dar cel mai important cred că e altceva. Putin e ucenicul lui Lukașenko în materie de regim autoritar și propagandă. Toată Rusia urmărește cu sufletul la gură ce se petrece acum în Belarus. Unii se vor inspira din represiunea declanșată de Lukașenko. Opoziția va încerca să fure know how de la protestatarii de la Minsk, să le copieze organizarea, metodele de luptă politică, tipul de organizare și chiar programul politic. Există convingerea că Minskul de astăzi pregătește Moscova de mâine.
Pentru a diminua riscul ca alegerile regionale de la 13 septembrie din Rusia să nu fie punctul de pornire a unor mari proteste politice după modelul bielorus, pentru Putin devenise important ca să-l scoată din scenă pe Navalnîi, liderul natural în jurul căruia s-ar fi putut uni opoziția politică. Astfel, cu un lider în comă, internat la Berlin, în pragul iernii, protestele ar putea fi mai ușor stinse, iar regimul Putin să supraviețuiască. Proiectul în sine arată un comportament deviant al puterii și aruncă Rusia pe continentul african, ca stilistică a vieții politice. Cât despre modul în care el a fost operat, cel mai probabil de serviciile secrete rusești, el reflectă neprofesionalismul și latura criminală a acestora.
