De același autor
La 23 august, la două luni de la răscoala mercenarilor Wagner și marșul neterminat asupra Moscovei, un avion Embraer s-a prăbușit la jumătatea distanței dintre Moscova și Petersburg. Toți cei 10 oameni aflați la bordul aeronavei au murit, dintre care 3 membri ai echipajului. Resturile avionului s-au împrăștiat lângă satul Kujenkino, la circa 50 km de reședința lui Putin de la Valdai. Era un avion privat care-i aparținea lui Prigojin și pe care se pregătea să-l vândă. Printre pasageri se numărau Prigojin, Utkin și Cikalov, toată conducerea grupului Wagner, precum și gărzile lor de corp. Autoritățile au confirmat identitatea celor morți în catastrofa aviatică, au promis o anchetă pentru a determina cauzele accidentului, dar au refuzat participarea la investigații a constructorului brazilian Embraer, conform cutumei din industria aeronautică. Această ușă trântită în nas celor de la Embraer n-a făcut decât să întărească convingerea că Prigojin a fost ucis la ordinul Kremlinului, iar accidentul aviatic a fost o înscenare.
Cine, cum și de ce l-ar fi omorât?
Cine? Majoritatea comentatorilor a spus că atunci când în dimineața de 24 iunie Putin l-a acuzat pe Prigojin de trădare, l-ar fi condamnat de fapt la moarte. Și că era doar o chestiune de timp până ce această condamnare s-ar fi concretizat. Alți observatori au văzut în felul în care s-a produs „accidentul” semnătura lui Putin și stilul de Don Corleone îndrăgit de liderul de la Kremlin. Putin a vrut ca elita rusească, dar și cancelariile străine să nu aibă vreun dubiu că el este în spatele prăbușirii avionului. Dar, pe lângă asta, sunt și alte întrebări care merită răspuns.
Cum? Aici lucrurile sunt mai complicate, pentru că înregistrarea video a prăbușirii avionului nu ne lămurește. Sunt două versiuni majore: 1) avionul a fost lovit de o rachetă S-300, trasă de antiaeriana care apără zona reședinței de la Valdai; 2) o bombă a explodat la bordul avionului cu versiunea minoră: 2+, defecțiune tehnică provocată.
Argumente în favoarea 1): felul în care s-ar fi prăbușit avionul sau pilotul fără experiență n-a comunicat traseul de zbor antiaerienei; pentru 2): în lada cu sticle de vin urcată în avion ar fi fost o bombă sau cei doi potențiali cumpărători care au văzut avionul înainte de decolare ar fi pus o bombă; pentru 2+, pilotul avionului ar fi provocat o defecțiune după care ar fi dispărut în Kamceatka (n-a fost nici până acum confirmată găsirea lui).
În funcție de răspunsul la întrebarea ce s-a întâmplat în avion vom putea identifica instituția care a organizat uciderea lui Prigojin. Dacă avionul a fost doborât de o rachetă S300, atunci armata ar fi autoarea „accidentului”. Dacă ar fi fost o explozie la bord sau defecțiune tehnică provocată, atunci FSB, principalul succesor al KGB, s-ar afla în spatele catastrofei aeriene. Serviciile de spionaj occidentale afirmă că cel mai probabil o explozie la bord a făcut ca avionul să se prăbușească și conducerea Wagner să moară în accident. În fond, dacă de organizarea „accidentului” s-ar fi ocupat armata sau FSB este secundar, ce este important e că Putin a luat decizia, iar instituțiile respective au executat-o.
De ce acum? Majoritatea comentatorilor a afirmat că până la sfârșitul anului Prigojin o să dispară fizic. De ce Putin a mai amânat două luni? Pentru că pe 25 iunie Prigojin era încă puternic, iar lui Putin nu-i place să riște. Trimiterea mercenarilor în Belarus, întâlnirea la Kremlin cu șefii Wagner, încurajarea (publică, în cazul lui Troșcev) ca mercenarii să semneze contracte cu Ministerul Apărării sau cu alte structuri similare au condus la disiparea efectivelor, împrăștierea comandanților, iar campania mediatică împotriva lui Prigojin i-a știrbit serios imaginea de haiduc care apără poporul de corupți și asupritori.
Mai puțin important este faptul că Prigojin a fost lăsat să se plimbe liber prin Rusia, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. În aceste săptămâni, imperiul lui de afaceri, cel mediatic, fabrica de troli, firmele de catering, alte structuri economice au fost dezmembrate și preluate de alți oligarhi sau structuri ale statului. Operațiunea a început la 1 februarie 2023, când lui Prigojin i s-a interzis să mai racoleze mercenari din lagărele de muncă și penitenciare. Așadar, cu mult timp înainte de revolta mercenarilor Wagner din 24 iunie, serviciile secrete și armata demontau piesă cu piesă imperiul lui Prigojin.
Atunci, de ce acum? De ce nu în decembrie, ca să se mai bucure și Prigojin de câteva luni de viață? Răspunsul e foarte simplu: Africa. Prigojin tocmai se întorcea din Republica Centrafricană și Mali, unde încerca să salveze activele Wagner. Imperiul african a fost preluat de Ministerul Apărării. Cu doar câteva zile înainte, un viceministru al Apărării, unul dintre cei doi umiliți de Prigojin în dimineața de 24 iunie la Rostov pe Don, a vizitat mai multe capitale africane. De altfel, la summitul Africa-Rusia de la Petersburg, Putin le-a recomandat public liderilor africani să rupă relațiile cu Prigojin și să lucreze cu Ministerul Apărării sau cu alte companii private din Rusia. Cel mai bine poziționată pe piața de acolo este compania Redut, care a preluat și mercenari Wagner și care este conectată cu doi oligarhi, Oleg Deripaska și Ghenadi Timcenko. Încercarea lui Prigojin de a-și păstra accesul la resursele din Africa i-ar fi oferit acestuia posibilitatea să mai salveze ceva active din fostul său imperiu, ceea ce intra în profundă contradicție cu intențiile Kremlinului. Deci această agitație trebuia cumva oprită. Și a fost.
Catastrofa aeriană petrecută la 23 august poate fi văzută și ca o executare a „condamnării” în urma anchetei FSB privind marșul mercenarilor spre Moscova. Ancheta FSB s-a încheiat cu doar câteva zile înainte. În urma acesteia, generalul Surovikin, comandantul apărării antiaeriene și fost comandant al operațiunii din Ucraina, precum și autorul planului de apărare a zonelor anexate (cunoscuta linie Surovikin), a fost destituit din funcție la 22 august. Faptul că Surovikin a dispărut de peste două luni, că ofițerul FSB Igor Strelkov-Ghirkin este închis, că alți generali au fost destituiți spune că Putin se teme de instituțiile militarizate și cântărește atent loialitatea acestora.
În fond, nu e ceva nou, puterea politică s-a temut de armată, mai mereu nemulțumită și critică la adresa Kremlinului. În 1998, generalul Rohlin a fost ucis în somn, tocmai când circulau zvonurile privind pregătirea unei lovituri de stat împotriva lui Elțîn. Câțiva ani mai târziu, generalul Lebed a murit într-un accident de elicopter. Și el era considerat un potențial Pinochet care să pună ordine în Rusia și s-o modernizeze.
Proiectul Prigojin era mai degrabă expresia frustrării unor militari (armată, servicii etc.) față de felul în care puterea mobiliza țara pentru războiul împotriva Ucrainei. Pentru că nu putea să spună că e împotriva lui Putin, Prigojin identifica responsabilii în conducerea Ministerului Apărării cu care el avea un vechi conflict. Asta i-a și permis să-și dezvolte imperiul și să-și sporească audiența, grație acestei atitudini incerte față de Putin. Prigojin nu era un comandant de oști din seria Kutuzov sau Jukov, nici măcar vreun om de afaceri de succes care să pună bazele unui imperiu economic. Era produsul simbiozei dintre lumea serviciilor rusești și crima organizată, care domină scena politică de la Moscova. Notorietatea lui Prigojin a crescut în ultimul an pentru că un Putin disperat de ineficiența militarilor săi l-a trimis în Ucraina deschizând porțile lagărelor și închisorilor, de unde Wagner a recrutat zeci de mii de condamnați. Luni la rând, Putin s-a comportat ca și când ar media între armată și mercenarii Wagner, structură interzisă de legislație în Rusia.
De fapt, conflictul cu Ministerul Apărării i-a fost fatal, în cele din urmă. El datează din 2017, când Prigojin și Șoigu n-au putut împărți laurii pentru ocuparea Palmirei, în Siria. Conflictul a crescut în intensitate în urma atacului aerian american care l-a costat pe Prigojin viața a peste 200 de mercenari, din cauză că aviația rusească a refuzat să intervină atunci. În 2021, Prigojin l-ar fi lovit pe un general trimis de Șoigu pentru a discuta ceva aspecte tehnice ale colaborării în Africa. Wagner fusese scos din Ucraina, cele mai multe operațiuni le purta acum în Africa, deși mai avea baze în Siria. În primele săptămâni ale războiului, Prigojin este refuzat, abia eșecurile repetate ale Rusiei în Ucraina l-au făcut pe Putin să-i aducă pe front pe mercenarii Wagner, unde aveau să joace un rol foarte important.
Momentul de glorie al lui Prigojin a fost luarea Bahmut-ului în luna mai. Pierderile umane au fost uriașe, Bahmut a fost o uriașă mașină de tocat carne. Euforia victoriei nu avea să dureze. La 10 iunie, Ministerul Apărării anunță că toți mercenarii trebuie să încheie contracte cu armata. Putin l-a sprijinit pe Șoigu în acest demers. Prigojin a înțeles că pierde controlul asupra Wagner și a pregătit lovitura de stat. Un fel de lovitură de stat. Marșul spre Moscova rămâne un episod neclar. E mai ușor de aflat cine l-a împușcat pe Kennedy decât de ce s-au oprit mercenarii Wagner în fața Moscovei. Sau dacă Prigojin chiar avea materiale compromițătoare la adresa lui Putin, ceea ce ar putea explica aparenta sa imunitate.
În fond, Prigojin era un personaj dezechilibrat psihic, disperat după atenție, capabil de cele mai odioase crime. Barosul însângerat cu care zdrobește țeasta unui dezertor, fotografia din perete cu capetele tăiate ale unor tineri africani, tinerele virgine care-l așteptau în hoteluri la revenirea în Petersburg descurajează orice politolog și te obligă să apelezi la psihologi și psihiatri, pentru a explica evoluțiile politice din Rusia. //
