De același autor
Nicaieri in lume societatea civila nu moare din dragoste pentru serviciile de informatii. Numai in statele autoritare, care-si infiinteaza propria "societate civila", doar pentru a o pune in vitrina, in relatia cu serviciile secrete curge doar lapte si miere. Presupuse excese si derapaje antidemocratice din activitatea serviciilor de informatii fac obiectul unor dezbateri aprinse in democratiile avansate. Ar fi fost de neconceput ca proiectele de lege privind functionarea principalelor servicii de informatii din , ca si statutul ofiterului de informatii, sa nu starneasca dispute publice. O discutie serioasa, pe fond, ale carei concluzii se vor reflecta major in noua forma pe care o vor lua legile din pachetul promovat de presedinte la CSAT, va fi semnalul ca, in sfarsit, democratia romaneasca s-a maturizat.
Pana atunci insa, forma actuala a proiectelor de lege, redactata chiar de catre "specialistii" in informatii, confirma temerea ca succesoarele Securitatii au inca un drum lung de parcurs, pana cand vor ajunge sa semene cu serviciile similare din tarile cu adevarat democratice, in care exista un control eficient al societatii asupra institutiilor care activeaza in domeniul informatiilor.
Societatea civila din Romania a fost suficient de naiva incat sa-si inchipuie ca presiunea externa va obliga serviciile secrete sa-si curete randurile si sa-si ajusteze metodele de lucru. Chiar daca era in interesul Occidentului sa faca temeinic aceasta operatiune, de vreme ce primeste Romania in clubul sau select, ratiuni necunoscute opiniei publice l-au impiedicat. De dragul aderarii la NATO, se presupune ca serviciile si-ar fi periat costumele, curatind scamele prea vizibile si inca cu ochiul liber, de la Bruxelles sau Washington. Afirmatia ca numeroasele servicii secrete s-au reformat decisiv si deci ireversibil odata cu intrarea in NATO este pusa sub semnul intrebarii chiar de catre prevederile proiectelor de lege, elaborate in buna parte de catre serviciile insele. Daca adaugam la aceasta si actele de politie politica sau simplele abuzuri de care sunt banuite serviciile secrete, nu intotdeauna fara temei, se impune concluzia ca reforma care sa le compatibilizeze cu un stat democratic, in care drepturile omului sunt respectate si de catre servicii, este abia la inceput.
Daca va izbuti, tentativa de a legifera doua Romanii, una a cetatenilor obisnuiti si alta a ofiterilor de informatii, va pune o intreaga natiune la cheremul serviciilor secrete. In absenta unor garantii ferme ca abuzurile serviciilor secrete vor putea fi indreptate, iar cei nedreptatiti vor fi despagubiti, cetatenilor obisnuiti din prima Romanie nu le ramane altceva de facut decat sa umble in varful picioarelor prin tara, pentru a nu-i supara pe ofiterii de informatii, si sa spere ca serviciile le vor accepta colaborarea, pentru a intra sub protectia celei de-a doua Romanii.
In scrierea proiectelor de lege, Traian Basescu a dovedit lipsa de fermitate. Ar fi putut sa utilizeze resursele administratiei prezidentiale si sa nu lase pe mana serviciilor redactarea primara a proiectelor legilor dupa care vor functiona. Daca ar fi cerut, ar fi beneficiat de contributia unor experti din societatea civila, evitand sa mai livreze munitie celor care-l acuza ca s-a transformat intr-un avocat al serviciilor. De altfel, tot laudandu-le, presedintele isi face atat siesi, cat si acestor institutii mari deservicii, alimentand suspiciunea ca le implica de partea sa in jocul politic. Chiar in conditiile in care el este tot mai singur si incoltit de atitudinile provocatoare ale liberalilor, presedintele ar trebui sa promoveze rescrierea proiectelor potrivit standardelor culturii politice democratice, dand atentia cuvenita dezbaterilor publice care au loc in aceasta perioada.
