De același autor
Joi, 9 februarie. Vizita presedintelui Vladimir Putin in Spania se apropia de sfarsit. Cateva fraze de protocol, la obisnuita conferinta de presa; traditionalele invitatii adresate gazdelor de a vizita Rusia: regelui Juan Carlos, reginei Sofia, premierului Zapatero, liderilor Hamas... Nici n-a apucat Putin sa-si rosteasca fraza: “Intentionez ca in scurt timp sa trimit o invitatie conducerii Hamas sa vina pentru negocieri la Moscova”, ca acceptul Hamas a si sosit. Pe de o parte, o declaratie in problema Orientului Apropiat plutea in aer. Imediat dupa anuntarea rezultatelor din alegerile palestiniene, Putin a caracterizat victoria Hamas ca o serioasa lovitura data planului american de pace. Cateva zile mai tarziu, Putin a tinut sa precizeze ca Rusia nu considera Hamas drept o organizatie terorista, asa cum fac SUA si UE.
Pe de alta parte, invitatia formulata de Putin e tardiva, ea venind dupa ce reprezentantii Cvartetului de mediatori (ONU, SUA, UE, Rusia) in criza israeliano-palestiniana si-au fixat linia politica fata de Hamas, care exclude negocieri inainte ca organizatia sa recunoasca dreptul la existenta al statului Israel, sa inceteze utilizarea violentei si sa respecte acordurile incheiate de Autoritatea Nationala Palestiniana. Moscova a fost mai bine de un deceniu membrul cel mai putin vocal al Cvartetului. Pentru Kremlin, Orientul Apropiat parea ca nu are miza. Hamas a fost invitat la Moscova, inainte de toate, pentru a irita administratia de la Washington. De aici si reactiile care au venit. Franta, care s-a dovedit o virtuoza in practica antiamericanismului, a salutat initiativa Moscovei de a-i invita pe liderii Hamas. Venezuela a plusat, chemandu-i pe sefii Hamas la Caracas, invitatie ramasa inca fara raspuns. Cei mai entuziasti au fost liderii Hamas, care au salutat pana la pamant ceea ce ei presupun a fi intentia Moscovei de a se implica in rezolvarea crizei palestiniene. Reprezentantul Hamas in Liban a spus ca spera ca Rusia sa se reintoarca in Orientul Apropiat ca “actor important si independent”, pentru a restabili echilibrul politic in regiune, echilibru rupt de Statele Unite. Liderul Hamas, Haled Mashaal, a declarat, intr-un interviu acordat cotidianului Nezavisimaia Gazeta, ca prin stabilirea unor relatii bune cu Moscova, Hamas va impinge inainte procesul de pace si le-a multumit lui Putin si poporului rus pentru prietenia si disponibilitatea de a intelege problemele palestinienilor. Israelul si SUA si-au exprimat nemultumirea, pe tonuri diferite, fata de initiativa Rusiei. Departamentul de Stat a cerut Ministerului Afacerilor Externe de la Moscova clarificari privind agenda convorbirilor cu liderii Hamas si a atras atentia Rusiei ca isi incalca obligatiile ce decurg din calitatea de mediator in conflictul israeliano-palestinian.
In ceea ce priveste atitudinea autoritatilor de la Washington, Condoleezza Rice a anuntat ca ea ramane ferma: “Hamas e o grupare terorista... Noi nu purtam negocieri cu teroristii”. Israelul nu si-a ascuns stupoarea ca Rusia intinde mana Hamas-ului. Pentru autoritatile de la Ierusalim, Hamas este o organizatie terorista responsabila de moartea a sute de oameni nevinovati, iar prin invitarea liderilor acestei organizatii, Moscova “legitimeaza teroarea”. La randul sau, presedintele Israelului se teme ca intreaga politica de izolare a Hamas-ului si de obligare la concesii a fost compromisa. Iar un candidat al partidului Kadima din Israel a evocat standardele duble practicate de Moscova in materie de antiterorism: “E curios ca Vladimir Putin ii invita la Moscova pe reprezentantii Hamas pentru incheierea pacii, si nu pe reprezentantii separatistilor ceceni”. Separatistii ceceni nu mai au reprezentanti legitimi, de vreme ce serviciile de securitate ruse i-au asasinat. De altfel, pe multi dintre liderii ceceni, in frunte cu presedintele Aslan Mashadov, rusii ii atrageau in ambuscade, sub pretextul negocierilor secrete, si-i ucideau, invocand faptul ca erau teroristi
In ceea ce-l priveste pe Haled Mashaal, seful Biroului Politic al Hamas, terorist cu un stagiu indelungat, el n-are a se teme calatorind la Moscova. El nici macar nu este terorist, conform legilor rusesti. In schimb, e antiamerican. Deci, un motiv serios sa fie pe placul lui Putin. Delegatia Hamas va ajunge la Moscova doar in luna martie. Comunicatul Ministerului de Externe al Rusiei nu spune cine va conduce delegatia, dar nimeni nu se indoieste ca in fruntea ei se va afla Mashaal. Alaturi de Ahmed Iasin si Abdelaziz Rantisi, Mashaal este unul dintre fondatorii miscarii Hamas. Si-a consolidat pozitia de lider si a devenit un erou al miscarii, dupa ce in 1997 serviciul special israelian a incercat sa-l asasineze la Amman, injectandu-i otrava in ureche. Numai ca agentii israelieni au fost prinsi de iordanieni. Cum urmau sa fie executati, Mosadul a facut o intelegere neobisnuita: in schimbul agentilor prinsi in plina actiune la Amman, Israelul i-a dat lui Mashaal antidotul la otrava, a eliberat din inchisori sute de activisti Hamas, printre care si pe seicul Iasin. Mashaal are interdictie de intrare in teritoriile palestiniene, traind ascuns de multi ani la Damasc, in Siria, adapostit de un alt regim antiamerican. Autoritatile de la Moscova n-au fost mai pregatite decat occidentalii pentru rezultatul alegerilor din teritoriile palestiniene. Au contacte cu Hamas, dar nu de amploarea celor avute cu Arafat si OEP, in perioada sovietica. Cum pe cerul Orientului Apropiat se ridica o noua stea politica, Mashaal, intra in logica lucrurilor ca Moscova sa-l contacteze direct. Potrivit unor analisti, invitarea liderilor Hamas in Rusia indica faptul ca Moscova vrea sa se implice in Orientul Apropiat, in rezolvarea conflictului israeliano-palestinian. Numai ca Rusia este de mult timp exclusa din procesul de reglementare. O putere care nu-si controleaza propriul teritoriu in Caucazul de Nord, intinde mana lui Kim Jong Il, lui Milosevici si Ahmadinejad nu se poate bucura de respect pe arena internationala. Mai mult, comentatorii rusi vorbesc de o apropiere demonstrativa a Rusiei de lumea musulmana si de tentativa Moscovei de a-si asuma rolul de mijlocitor intre civilizatii, intre Orient si Occident. Interesul mare al Kremlinului fata de lumea musulmana este confirmat si de intentia canalului de televiziune Russia Today de a emite in limba araba, peste opt luni. Este in fond o recalibrare a teoriei euroasiatice, potrivit careia Rusia are un destin propriu de urmat, o a treia cale, intre Occident si Orient. Teoria a fost formulata in cercurile emigratiei ruse din perioada interbelica, insa a fost apreciata de geostrategii sovietici
Dupa un recul masiv in perioada perestroika, prin tiparirea cartilor lui Lev Gumiliov, cel mai recent teoretician al euroasiatismului, aceste idei au cunoscut o expansiune fara precedent, fiind imbratisate cu pasiune atat de membrii elitei politice, cat si de catre intelighentie. In fond, invitarea Hamas nu anunta o politica activa a Moscovei in Orientul Apropiat si nici constituirea unui pod peste “conflictul intre civilizatii”, ci e hartia de turnesol a relatiilor dintre Moscova si Washington. Ori de cate ori Putin aude de la Condoleezza Rice ca SUA sunt ingrijorate de mersul democratiei in Rusia, el crede ca Washingtonul doreste sa slabeasca si mai mult Moscova. Este finalul unei politici externe adoptate in anii ’80, bazata pe ideea renuntarii la confruntarea cu SUA in schimbul obtinerii unor beneficii. Astazi, majoritatea covarsitoare a rusilor crede ca a fost o strategie gresita, care a dus tara la catastrofa, intelegandu-se prin catastrofa pierderea statutului de mare putere. Dar cele mai recente lovituri au venit din spatiul ex-sovietic, unde ample miscari populare au rasturnat de la putere regimuri corupte si le-au inlocuit cu administratii prooccidentale. In spatele acestor miscari Moscova a vazut umbra serviciilor americane, care au patruns pe teritoriul ex-sovietic, pe care Rusia a crezut mai bine de un deceniu ca are exclusivitate. Ceea ce s-a intamplat in Ucraina n-a facut decat sa alimenteze scenariul potrivit caruia SUA vor sa nimiceasca Rusia. Momentul de cotitura pare a fi fost vizita presedintelui George W. Bush in mai 2005, in tarile Baltice, Georgia si Rusia, cu ocazia festivitatilor prilejuite de aniversarea incheierii celui de-al doilea razboi mondial. Tonul critic al presedintelui Bush a facut ca Moscova sa treaca in opozitie fata de SUA pe toate fronturile, mai ales in “strainatatea apropiata”, razboiul gazului fiind un episod semnificativ al noii politici a Rusiei. Invitarea Hamas, facuta inainte de toate pentru ca ea nu place americanilor, deschide un nou front in cea mai sensibila zona care se putea inchipui. Prin aceasta, Moscova dovedeste ca poate lovi intr-o regiune de interese vitale pentru Washington, asa cum a facut si administratia Bush, intervenind in zona de exclusivitate a Kremlinului. Miscarea de politica externa a fost facuta si intr-un context electoral, cu potential exploziv (alegeri prezidentiale in Belarus si parlamentare in Ucraina). Insa, in primul rand, a fost facuta intr-un moment prost pentru insusi Orientul Apropiat, intr-un moment de blocaj si de tensiune. Iar initiativa Moscovei, si aici sunt de acord mai toti comentatorii, nu rezolva lucrurile, ci mai mult le complica.
