De același autor
La 3 iunie s-a desfășurat turul doi al alegerilor pentru Primăria capitalei Republicii Moldova. Alegerile au fost câștigate de Andrei Năstase, care a obținut aproximativ 129.500 de voturi, adică 52,5%. Socialistul Ion Ceban, cu doar 117.000 (47,4%), s-a situat pe locul doi. Participarea la vot în turul doi a fost de peste 39%, cu 4 procente mai mult decât în primul tur (la 20 mai).
De dragul comparației, în turul doi al alegerilor locale din iunie 2015 s-au confruntat Dorin Chirtoacă și Zinaida Greceanîi. Participarea la alegeri a fost mult mai bună, 48,6%, iar candidatul liberal a câștigat cu 163.000 de voturi, față de 142.000 (53,5% la 46,5%). Pentru Consiliul Municipal rezultatele au fost următoarele: 19 mandate socialiștii; 17 liberal-democrații; gruparea lui Iurie Leancă 6; comuniștii 3, iar Renato Usatîi alte 3 mandate. Asta înseamnă că, timp de un an, Năstase va trebui să lucreze cu un consiliu ostil. În vara anului viitor, vor fi organizate alegeri locale la termen, la care Năstase a promis că va candida de această dată pentru un mandat integral, de 4 ani.
Andrei Năstase a candidat sub sigla Partidului Platforma Demnitate și Adevăr, dar a fost sprijinit de Maia Sandu (Partidul Acțiune și Solidaritate) și Viorel Cibotaru (Partidului Liberal Democrat din Moldova). Cele trei partide politice vor participa foarte probabil pe liste comune la alegerile parlamentare din toamna acestui an, constituind alternativa proeuropeană și antioligarhică la actualul regim politic, în centrul căruia să află controversatul oligarh Vladimir Plahotniuc, președintele Partidului Democrat din Moldova. Acest partid domină de doi ani scena politică, deși a obținut un rezultat modest în alegeri, prin racolare de deputați și primari, existând suspiciuni de șantaj, corupție și alte practici nedemocratice. În ciuda faptului că PDM controlează scena politică și mai ales justiția, acest partid nu și-a înscris niciun candidat în cursa electorală, preferând s-o susțină pe „independenta“ Silvia Radu, care n-a trecut în turul al doilea.
Însă miza acestor alegeri a fost setarea unui trend politic care să readucă speranță nu doar printre alegătorii de peste Prut, ci și în cancelariile străine, unde se aprobă ajutoarele sau împrumuturile care fac ca Republica Moldova să funcționeze încă. Cum victoria opoziției la Chișinău renaște speranța în viitorul Moldovei, obiectivul a fost atins, cecurile pot fi semnate, țara nu se va prăbuși în acest an.
Cât despre amenințarea pe care această victorie o reprezintă pentru regimul oligarhic de la Chișinău, aici lucrurile trebuie nuanțate. Prin noua lege electorală impusă de democrații lui Plahotniuc și socialiștii președintelui Igor Dodon, alegerile devin o ecuație cu prea multe necunoscute. Singur Plahotniuc are resursele să joace cu multe piese pe tabla de șah a politicii. Legea îi avantajează dramatic pe socialiști. Însă nu este exclus ca, în ciuda rezultatului, viitoarea majoritate de la Chișinău să fie formată prin apăsare și turtire, de parcă facțiunile parlamentare ar fi din plastilină. Prin unele concesii, cât de mici cu putință, regimul oligarhic va încerca să supraviețuiască. Dacă operațiunea de formare a unei majorități peticite nu va reuși, Plahotniuc ar avea de ales între a face coaliție cu socialiștii lui Dodon sau cu alianța proeuropeană construită de Maia Sandu și Andrei Năstase. Va fi o alegere foarte grea, pentru că o alianță cu socialiștii va șifona și mai tare principala narațiune pe care oligarhul o vinde în Vest, anume cea de ultimul apărător al Moldovei în fața „tancurilor rusești“. Și mai dificilă va fi colaborarea cu Sandu-Năstase, care deja au formulat condiția alianței cu un PDM fără Plahotniuc, adică a ieșirii oligarhului de pe scenă. Între cele două, greu de spus ce va alege Plahotniuc și ce garanții va cere și de la cine. Dacă judecăm după abilitățile demonstrate până acum, cel mai probabil el va încerca să fărâmițeze rezultatul, să-i tragă pe socialiști sub 50%, să-și împingă pe listele lor oameni pe care-i controlează prin șantaj sau corupere, care să formeze plastilina din care oligarhul să construiască viitoarea majoritate. Rusia va specula orice oportunitate, dar nu are resurse să cuprindă Moldova în brațe. Deocamdată. După alegerile prezidențiale și parlamentare din Ucraina, de anul viitor, evoluția regională s-ar putea schimba dramatic. Și nu în bine pentru Moldova și România.
Cât privește Bucureștiul, alegerea lui Năstase reprezintă un eșec de proporții, pe care exercițiile de imagine ale MAE și Administrației Prezidențiale vor încerca să-l camufleze. Dar nu la MAE este dosarul Republica Moldova după Pădurea Domnească și anexarea Crimeei. Ci la serviciile secrete, sub coordonarea CSAT. Aici lucrurile sunt greu de urnit, aceste structuri militarizate n-or să accepte că au dat-o în bară. Pretind că au monopolul adevărului. Iar atunci când realitatea nu mai poate fi coafată, bravii generali se apucă de speculații mistice sau dau vina pe dușmanii de serviciu. Acum, însă, situația e ceva mai complicată, nici măcar pe ruși nu mai pot să dea vina. Aceștia, înarmați cu popcorn și Coca-Cola, s-au instalat confortabil în tribune, de unde urmăresc cum „oamenii“ Bucureștiului își dau cu stângul în dreptul.
