De același autor
False teorii infig zdravan in mentalul colectiv prejudecata dupa care nevoile individuale si colective ar fi dispuse intr-o ierarhie in care trebuintele economice au prioritate fata de cele "superioare", satisfacute prin cultura si educatie. Ideea aceasta este cel mai vizibil ilustrata de politicile bugetare care, invocand urgenta problemelor economice, asaza in mod sistematic cultura, educatia si cercetarea in zona procentelor nesemnificative. In realitate, cultura, produsele artistice raspund unor nevoi nu mai putin urgente, nu mai putin semnificative social decat cele economice. Greu, dar, inaintea institutiilor de stat, mediul privat de afaceri intelege acest lucru.
Prudent, dar sigur, oamenii de cultura, pe de o parte, si liderii de afaceri si managerii, pe de alta, gasesc premise pentru parteneriate in egala masura profitabile. Doua sunt intrebarile de la care porneste apropierea dintre mediile cultural si de afaceri: cum percep oamenii de cultura si oamenii de afaceri acest inceput de colaborare si unde gasesc ei premisele unor parteneriate intre companii si proiecte culturale?
Briganzii si miopii
"Stiinta nu este sprijinita de guvern, iar cultura cu atat mai putin", declara, intr-un interviu pentru CSR Romania, Dumitru Murariu, directorul Muzeului "Grigore Antipa". "Adesea suntem dezamagiti in urma apelurilor pe care le adresam mediului privat de afaceri. Companii mari, chiar banci importante au refuzat sa ne sprijine activitatile." La randul sau, Pavel Susara*, critic de arta si membru al Uniunii Artistilor Plastici, admite ca investitorii romani "nu au descoperit inca resursele enorme ale obiectului de arta ca realitate investitionala. Acest tip de curaj lipseste agentului economic roman". Cu toate acestea, remarca Pavel Susara, se poate afirma ca "am ajuns intr-o perioada in care cele doua categorii foarte importante trebuia sa se concilieze: pe de o parte, omul de afaceri, satanizat, un fel de brigand oficializat sau tolerat in spatiul public, pus pe exploatarea nemiloasa a celui de alaturi, si, de cealalta parte, artistul, complet autist, incapabil sa isi descopere propriul metabolism. S-a facut o incercare enorma de conciliere. Omul de afaceri trebuia sa accepte artistul ca pe un partener valid, si nu ca pe o monstruozitate cu 50 de dioptrii, iar artistul trebuia sa priveasca la omul de afaceri ca spre un partener care poate prelua prerogativele unui stat falimentar si sa-i asigure lui sansele de supravietuire".
Oferta
Nevoile de comunicare si de recunoastere sociala, competitia, iesirea pe pietele europeana si globala, fluctuatia crescanda a fortei de munca determina companiile sa-si indrepte atentia catre cultura, unul dintre acele domenii care le pot asigura identitatea in raport cu piata, precum si credibilitatea si stabilitatea in relatiile cu angajatii si cu comunitatile. "Probabil ca noi, cei care intelegem mediul de afaceri, trebuie sa facem mai mult pentru a depasi acea obtuzitate a managerului de care se lovesc oamenii de cultura care cer sponsorizari", declara Lavinia Huidan*, presedinte EIT Forum Auto.
Comunicarea de afaceri, programele de responsabilitate sociala, strategiile de comunicare cu grupurile cointeresate capata un plus de consistenta si de credibilitate atunci cand companiile recunosc si respecta cultura si publicul carora li se adreseaza. Companiile multinationale au inteles primele acest lucru. "Rolul nostru, ca oameni de comunicare, este sa ne convingem managerii ca trebuie investiti bani si in cultura", arata Lidia Solomon*, director de Relatii Publice Vodafone Romania.
Daca mediul de afaceri incepe sa constientizeze valoarea mesajului cultural, cum raspund oamenii si institutiile de cultura acestor nevoi sau asteptari ale mediului de afaceri? Se poate vorbi de o oferta a mediului cultural romanesc indreptata catre aceste nevoi? S-a format, oare, si functioneaza acel mecanism invizibil, dar indispensabil al cererii si ofertei care sa medieze intre nevoile si asteptarile companiilor, pe de o parte, si productia artistica, pe de alta? Se poate vorbi de o piata a culturii romanesti care sa trateze de la egal la egal cu mediul romanesc de afaceri?
Se strang, se pare, tot mai multe argumente pentru un raspuns afirmativ. "Exista multi operatori culturali care au o oferta catre mediul de afaceri", considera Cristina Guseth*, directoare Freedom House Romania. "Artistul roman contemporan are ceva de oferit mediului de afaceri: imaginea succesului lui", declara Cristian Mungiu intr-un interviu acordat CSR Romania in octombrie 2007. "Eu am de oferit o imagine de curaj, imaginea unui artist care isi depaseste conditia lui de a cere ceva si incearca sa organizeze felul in care mesajul lui ajunge la spectator". Gratie suportului financiar al unor companii, regizorul roman a reusit sa ofere unui numeros public din tara prilejul de a viziona filmul sau, 4 luni, 3 saptamani si 2 zile, distins cu Palme d’Or la Festivalul de la Cannes in 2007. Este trist ca, adesea, tinerii care isi doresc cu adevarat sa faca muzica pierd aceasta sansa doar pentru ca institutiile de stat nu sunt sensibile la talentul lor, constata si Pedro Negrescu, compozitor si muzician de jazz. "Ce au de oferit acesti tineri mediului de afaceri? Autenticitatea, pe cale de disparitie, a unei culturi derutate, in cautare de sine. Eu cred ca mediul de afaceri isi doreste cu adevarat lucruri noi si frumoase", declara Pedro Negrescu intr-un interviu acordat CSR Romania.
Institutiile de cultura devin constiente de valoarea ofertei lor in relatiile cu mediul de afaceri. Institutul Cultural Roman, de pilda, explica Horia-Roman Patapievici*, presedinte al ICR, ofera companiilor care doresc sa-si asocieze imaginea cu el "prestigiul pe care il poate oferi o institutie a statului roman care nu se identifica cu politica partizana a statului, care incearca sa fie ceva mai apropiata de cetateni, de actorii culturali, de societate, de comunitatile culturale decat de statul roman privit ca administratie".
Simple reguli pentru un bun parteneriat intre cultura si afaceri
Pentru a se dezvolta, companiile au nevoie de comunitati stabile economic si social, de o piata predictibila si de un mesaj propriu care sa le individualizeze marcile si produsele. Pornind de la aceasta premisa, iata cateva reguli simple care ar putea fi utilizate de catre oamenii si institutiile de cultura pentru a dezvolta parteneriate de succes cu mediul privat de afaceri: sa depaseasca mentalitatea de grup asistat si sa opereze ca un ofertant pe piata, sa treaca de la o atitudine pasiva sau reactiva la o atitudine activa sau proactiva, sa ofere inainte de a cere si sa stie bine ce au de oferit inainte de a cere ceva; sa conceapa evenimente ori produse culturale care, prin anvergura, prin prestigiul si calitatea lor, prin valorile si mesajul pe care le poarta, sa devina atractive prin ele insele si dorite de catre mediul privat de afaceri; sa elaboreze strategii de comunicare, cu obiective si public tinta bine definite, astfel incat oamenii de afaceri sa stie bine ce li se poate oferi in schimbul a ceea ce li se cere; sa identifice parteneri media care sa asigure notorietatea evenimentelor culturale si care sa atinga publicul interesant pentru anumite companii; sa atraga parteneri stabili si credibili, atat institutii publice si organizatii nonguvernamentale, cat si institutii mass-media sau trusturi de presa; sa creeze evenimente pe termen lung, cu impact, capabile sa impuna nume si tendinte, sa genereze plusvaloare, inovatie si schimbare sociala; sa-si caute o identitate bine delimitata in spatiul ofertei culturale, un echilibru original intre traditie si avangarda, intre continuitate si experiment; sa-si defineasca si sa-si impuna standarde, care sa delimiteze valoarea culturala de nonvaloare, care sa protejeze si sa dea pret autenticitatii, originalitatii si creativitatii actului artistic; sa proiecteze mesaje si forme de comunicare care sa faca din evenimentul cultural un produs accesibil, care sa promoveze productia artistica de calitate, care sa cultive gustul pentru cultura de calitate indeosebi in randul tinerilor, viitorul public al producatorilor de azi, cei care, de fapt, impun viitoarele tendinte de consum.
