De același autor
La ora cand scriu aceste randuri, celebra ordonanta DNA se indreapta, lent, dar sigur, catre un final la asa-numita “Curte Constitutionala”. Daca cineva nu stie inca de ce avocatii marilor corupti isi freaca deja mainile de bucurie, sa se uite pe biografiile actualilor membri ai Curtii. Iata-l pe d-l Gabor Koszokar. Domnia sa, care conteaza ca va fi judecator la Curte pana in 2007, pretinde ca e “licentiat in stiinte politice”. In realitate, e vorba de o biata diploma a scolii de partid “Stefan Gheorghiu”. Dupa o cariera ca procuror, d-l Koszokar devine, pentru 8 ani, senator. Ce au gandit cei care l-au numit la Curtea Constitutionala nu stiu, pentru ca d-l Koszokar nu are nici o carte, nimic care sa dovedeasca o calificare acceptata in dreptul constitutional. Cazul lui Constantin Doldur e similar. Un birocrat din Ministerul de Justitie, nici domnia sa nu e specializat in drept constitutional, in acceptiunea normala a termenului. Uluitor pentru cineva care ar trebui sa fie specialist macar intr-o ramura oarecare a dreptului, nici d-l Doldur nu pare sa fi publicat vreo monografie serioasa. La randul sau, d-l Nicolae Cochinescu este un alt exemplar al faunei care a facut cariera in institutiile regimului Ceausescu, la Procuratura Generala (1973-1990). Nimic din trecutul sau nu il recomanda ca un expert in constitutionalism. Inca si mai scandalos este cazul lui Acsinte Gaspar. Acest personaj a fost politician, fiind secretar al Camerei Deputatilor (1990-1996) si ministru pentru Relatia cu Parlamentul. Cu toate ca am incercat, nu am reusit sa descopar la acest personaj absolut nici o urma a vreunei competente autentice in stiinta dreptului constitutional. Tot asa si d-l Petre Ninosu. Unul din clientii notorii ai regimului Iliescu, d-l Ninosu pretinde, pe pagina de Internet a Curtii Constitutionale, ca este autor de “lucrari de specialitate, articole si comunicari stiintifice”. Care ar fi acestea, mister total. Poate expertul nostru a publicat pe alta planeta, pentru ca in catalogul online al Bibliotecii Centrale Universitare termenul “Ninosu” nici nu apare printre autori. Politician a fost si Ion Predescu, intre 1990 si 2004. Nici domnia sa nu pare sa aiba o calificare in drept constitutional. Nici nu are cum sa aiba, pentru ca d-l Predescu nu stie nici engleza, nici germana si nici latina, fara de care accesul la literatura si terminologia de specialitate este practic imposibil. Situatia d-nei Aszpasia Cojocaru este la fel de clara. Conform CV-ului de pe pagina de Internet a Curtii, doamna, care a publicat doar in domeniul dreptului civil, nu cunoaste decat franceza si rusa. Stimata doamna Cojocaru, cum ati citit dvs. Constitutia americana, cea mai veche constitutie scrisa, inca in vigoare? Sau despre deciziile Curtii Constitutionale germane, despre habeas corpus, despre Bill of Rights sau despre checks and balances? In ruseste? Serban Viorel Stanoiu este sotul d-nei Rodica Stanoiu, membra PSD, cercetata penal. Format si el in institutiile ceausismului, pe care l-a slujit ca “cercetator” in ale dreptului socialist, d-l Stanoiu pretinde si el ca este autor de “monografii, studii, comunicari stiintifice”. In catalogul electronic al principalei universitati din Romania, domnia sa figureaza doar cu o lucrare din 1977, despre dreptul accidentelor de munca. Cat despre Ioan Vida, actualul presedinte al Curtii Constitutionale, ce sa mai spun? Finis coronat opus, vorba latinului. Domnul Vida a fost si el, aproape doua decenii, unul dintre politrucii de la “Stefan Gheorghiu”. Mai e ceva ciudat la aceasta ilustra galerie. Priviti inca o data la specializarile lor, daca le putem numi asa. Chiar daca admitem ca unele dintre personajele de mai sus au o pregatire si o activitate intr-un domeniu al dreptului normal, atunci acela ar fi mai degraba dreptul penal si civil. Multi sunt fosti avocati sau procurori. In aceasta calitate sau prin rarele lor scrieri de specialitate, ei sunt mai familiari cu lumea declaratiilor date pe coltul mesei, dictate de militianul de la sectie, decat cu dreptul constitutional, care este extrem de diferit ca stiinta. Intr-adevar, nu am detectat nimic care sa ne indice ca membrii Curtii au o intelegere superioara a unor domenii esentiale analizei unei constitutii, cum ar fi istoria dreptului, drept comparat, dreptul conflictelor sau dreptul international. Nu mai vorbesc de domenii conexe, cum ar fi etica. Stiti ce este trist? In alte tari, normale, specialistii in constitutii sunt niste somitati, adevarate spirite enciclopedice, cu o cultura si cu o pregatire iesite din comun. In Romania insa, avem o multime de impostori fabricati de Partidul Comunist. O adevarata Transnistrie juridica. Trecand acum la problema mai generala a justificarii Curtii Constitutionale, ni se spune ca aceasta ar fi o institutie esentiala democratiei. Nimic mai fals. Cititorii stiu deja ca cele mai avansate democratii nu poseda o Curte Constitutionala (Marea Britanie, Suedia, Japonia, Statele Unite, Elvetia). Sa vedem acum in ce companie selecta se afla Romania, care are o asemenea institutie. In Europa, gasim ultimul stat stalinist, Belarus, unde dictatorul Lukasenko se simte foarte bine cu o Curte Constitutionala. Sau Albania, Moldova si Federatia Rusa. Exista si curti constitutionale regionale, precum in republica Baskiria, Tatarstan sau Kalmukia. Poate ca acolo merg juristii nostri la schimburi de experienta, pentru ca la Chicago sau la Edinburgh e mai greu cu limba, nu-i asa? In Africa, unde probabil vom ajunge si noi in curand, gasim alte exemple de democratii implinite, cum ar fi Mali, Ruanda sau Togo. In Asia, Azerbaidjan si Uzbekistan. In Orientul Mijlociu, Siria si “Autoritatea Palestiniana”. E perfect, pentru ca vor putea sa-i cheme pe expertii Hamas, sa le spuna cum e cu libertatea de expresie sau a cultelor religioase. Curtea Constitutionala, asadar, nu e un element necesar al democratiei, dar desfiintarea sa trebuie sa astepte abolirea actualei Constitutii, pentru ca existenta ei este prevazuta in textul din 1991, republicat in 2003. Intre timp insa, exista alte cai pentru a scapa de marii specialisti rusofoni. Nu ma astept, totusi, ca actualul presedinte al Curtii, d-l Vida, sa dea dovada de ratiune si sa puna in aplicare articolele 64 si 67 din Legea 47, cu privire la obligatii si la incompatibilitati. Asa incat ramane posibilitatea ca Executivul, conform art. 75, sa aprobe un buget virtual egal cu zero pentru Curtea Constitutionala, punand-o pe aceasta in imposibilitatea de a emite decizii aberante. Sigur, membrii Curtii ar putea, in teorie, sa lucreze si in lipsa banilor. Ceva ma face sa ma indoiesc ca ei vor altceva. Dreptate, in nici un caz, din cate ne-au aratat pana acum.
