Stabilitatea și prosperitatea în Europa: de ce Rusia și UE trebuie să lucreze în parteneriat

Nu există niciun motiv pentru ca UE și Rusia să nu fie parteneri foarte apropiați, evoluând de la un parteneriat din necesitate la un parteneriat liber ales, mult mai ambițios și mai cuprinzător.

Într-un articol recent, ministrul rus al Afa­cerilor Externe, Serghei Lavrov, re­cu­noș­tea că evoluțiile recente din Ucraina au ajuns uneori - în mod eronat - să fie vă­zute ca o confruntare între Vest și Est, ca un joc geo­politic cu sumă zero, ce pu­ne față în față două scheme de integrare diferite.

Domnul Lavrov are drep­tate: această percepție este foarte răspândită. Totuși, da­­că lăsăm deoparte po­le­mica și simplele ne­în­țe­le­geri și comparăm viziunea conturată în articolul domnului Lavrov cu cea a Uniunii Europene, am putea găsi o cale pentru convergență și sinergie.

UE și Rusia au aceeași viziune privind un spațiu economic comun care să se întindă de la Oceanul Atlantic până la cel Pacific și care să întărească atât legăturile dintre popoare, cât și economiile noastre, con­frun­tate cu o concurență mondială tot mai acerbă. Această viziune poate deveni realitate, dacă o construim pe baza va­lo­rilor comune, inclusiv în ce privește res­pectarea independenței vecinilor noștri și a libertății lor de a-și urma propria cale.

Parteneriatul strategic valoros dintre UE și Rusia a contribuit deja la aprofundarea legăturilor noastre economice, traduse în schimburi comerciale în valoare de 1 miliard de euro în fiecare zi. Acest lucru creează creștere economică în toate țările noastre, precum și locuri de muncă pentru cetățenii noștri.

Apreciez foarte mult declarația clară și deschisă a domnului Lavrov, conform că­reia procesul de integrare eurasiatică în curs de desfășurare are ca obiectiv ar­monizarea lui cu cel al Uniunii Europene. Acesta ar fi un important pas înainte, care ar contribui la pacea, stabilitatea și pros­peritatea tuturor vecinilor noștri.

Recenta reuniune la nivel înalt UE-Rusia a constituit o ocazie de a discuta despre toate aceste aspecte cu președintele Putin. Pe agenda reuniunii am avut un singur punct, și anume parteneriatul nostru stra­tegic, cu neajunsurile și oportunitățile aces­tuia. Am căzut de acord că relațiile dintre UE și Rusia au un mare potențial. Președintele Putin a subliniat ang­a­ja­men­tul Rusiei față de promovarea stabilității și prosperității în vecinătatea noastră co­mună și a recunoscut că Parteneriatul Estic al UE urmărește exact aceleași obi­ec­tive, dar a formulat, în același timp, și unele preocupări cu privire la posibilele implicații economice ale acestuia asupra intereselor economice ale Rusiei.

Rusia nu trebuie să aibă motive de în­grijorare. Legăturile sale istorice, eco­no­mice și sociale cu țările vecine nu sunt amenințate în niciun fel. Comerțul mon­dial este pentru noi toți un factor ge­ne­rator de creștere, iar liberul schimb are efec­te de propagare pozitive și pentru cei­lalți, determinând creșterea cererii și cre­ând noi oportunități de afaceri pentru toți. Studii independente confirmă faptul că Acordul de Asociere UE-Ucraina, care include o zonă de liber schimb apro­fun­dată și cuprinzătoare, nu ar avea un im­pact negativ asupra schimburilor co­mer­ciale dintre Rusia și această țară.

În fapt, întreprinderile ruse sunt deosebit de bine plasate pentru a beneficia de un ca­dru instituțional mai stabil în țările ve­cine, precum și de economiile mai di­na­mice și de cererea mai mare rezultate în urma acestuia. În­tre­prin­de­rile ruse prezente în Ucra­i­na ar beneficia, de ase­me­nea și în mod evident, și de faptul că, în plus, vor avea un acces imediat la piața internă a UE. Chiar da­că s-ar produce creșteri bruște, nocive, ale im­por­turilor, atât în cadrul nor­melor OMC, cât și al acor­durilor existente între Ucraina și Rusia, au fost prevăzute măsuri de salvgardare care le pot contracara.

Rusia se bucură deja de acorduri de liber schimb cu majoritatea vecinilor săi, prin­tre care și Ucraina. La fel ca și Rusia, UE es­­te un partener comercial important în re­­giune, aflându-se pe primul loc pentru ma­joritatea partenerilor săi estici. Este, deci, firesc ca UE să le propună acestor țări acor­duri de liber schimb. Nimeni nu este obli­gat însă să aleagă; țările respective pot foarte bine să aibă, în același timp, acor­duri de liber schimb și cu Rusia, și cu UE.

Am fost încântată de faptul că, în cadrul reuniunii la nivel înalt, am convenit să con­tinuăm consultările bilaterale cu pri­vire la aceste aspecte economice im­por­tante. Încurajăm Rusia, în calitate de membru al OMC începând din 2012, să valo­rifice importantele oportunități ge­nerate de o veritabilă liberalizare a co­mer­țului. Parteneriatul UE-Rusia pentru mo­dernizare, care urmărește, printre altele, alinierea standardelor tehnice pentru pro­duse, reprezintă un alt instrument im­por­tant care contribuie la creșterea schim­bu­rilor noastre comerciale. În acest context, depunem eforturi pentru o mai mare com­patibilitate între diferitele regimuri de li­ber schimb.

Dorința Rusiei ca mai multe țări să se ală­ture uniunii sale vamale este un factor im­portant în acest sens. Înțelegem această do­rință, însă considerăm că acele țări care fac parte în prezent din uniunea vamală au de câștigat și de pe urma unor legături mai strânse cu UE. Așa cum a subliniat președintele Barroso în cadrul reuniunii la nivel înalt, sperăm ca în curând să rea­lizăm progrese substanțiale către un nou acord cuprinzător între UE și Rusia și ne menținem angajamentul față de obiectivul de a încheia, în cele din urmă, un acord de liber schimb. Luând în considerare prin­cipiile OMC și respectarea libertății de alegere, este posibil ca și alte țări să do­rească să se alăture unei zone de liber schimb atât de vaste, care s-ar întinde de la Oceanul Atlantic până la cel Pacific. Tre­buie, totuși, să înaintăm pas cu pas, con­solidând mai întâi încrederea reciprocă și credibilitatea prin îndeplinirea an­ga­ja­men­telor existente.

Insistăm ca deciziile strategice ale ță­rilor să fie respectate: țările care do­resc să se alăture în viitor uniunii va­male trebuie să facă acest lucru din pro­pria voință. Georgia și Republica Moldova doresc să își aprofundeze aso­cierea politică și integrarea economică cu UE. Nu există nici o contradicție între acest obiectiv și menținerea unor relații bu­ne cu Rusia și ne așteptăm ca par­te­nerul nostru rus să respecte alegerile su­verane ale acestor țări.

Istoria și experiența ne-au arătat că pre­siunea externă nu numai că este inac­ceptabilă, dar nu aduce nici soluții pe ter­men lung. În fapt, schimbarea bruscă și neașteptată a atitudinii președintelui ucrai­nean - după ce țara sa negociase timp de peste cinci ani asocierea la UE - a dus la cea mai profundă criză politică din Ucrai­na de la independența acesteia, deoarece a sfărâmat aspirațiile a milioane de ucrai­neni, nu doar în ce privește creșterea schim­burilor comerciale cu UE, ci și o mai bună guvernare și condiții mai bune de viață.

Situația din Ucraina este o prioritate pe agenda UE. Cu câteva zile în urmă, m-am reîntors la Kiev pentru cea de a treia vizită de la declanșarea crizei; acolo m-am întâlnit cu președintele, membrii gu­ver­nului, precum și cu liderii opoziției și ai societății civile. Este clar că Ucraina se află într-o conjunctură critică. Acțiunea UE nu are nimic de-a face cu ingerința, ci urmărește sprijinirea Ucrainei să găsească o cale de ieșire din criza actuală, către o perspectivă de dezvoltare.

Voi continua să urmăresc îndeaproape eve­n­imentele din Ucraina. În mijlocul unei crize este adesea necesar să se pună ac­centul mai ales pe nevoile pe termen scurt, iar stoparea violențelor și in­ti­mi­dării este preocuparea noastră cea mai pre­santă. Cu toate acestea, în cadrul an­ga­jamentului nostru ne vom concentra și pe viitorul mai îndepărtat - pe stabilitate, res­pectarea statului de drept, democrație și prosperitate în interesul poporului ucrai­nean, al regiunii în ansamblu și al nostru, al tuturor.

La lansarea procesului de integrare eu­ropeană, la începutul anilor ’50, mulți se îndoiau de reușita unui proiect atât de am­bițios. Însă el a favorizat pacea, securitatea și prosperitatea într-un mod pe care pu­țini îl credeau posibil și a devenit cel mai mare spațiu economic integrat și bloc co­mercial din lume. Cei șase membri fon­datori au devenit astăzi douăzeci și opt, atrași de promisiunea beneficiilor re­ci­pro­ce, a democrației și statului de drept, pre­cum și de respectarea libertății de alegere a națiunilor suverane.

În prezent, și națiunile din vecinătatea es­tică a UE încearcă să își integreze mai strâns economiile cu economia noastră și să își reformeze instituțiile politice în con­for­mitate cu principiile pe care cu toții ne-am angajat să le respectăm în calitate de membri ai Consiliului Europei.

Nu există niciun motiv pentru ca UE și Ru­sia să nu fie și ele parteneri foarte apro­piați, evoluând de la un parteneriat din ne­­cesitate la un parteneriat liber ales, mult mai ambițios și mai cuprinzător.

Să ne ridicăm la înălțimea res­pon­sabilității noastre reciproce de a sprijini o Ucraină democratică să își recapete stabilitatea politică și economică. Pentru UE, acest lu­cru nu are nimic de-a face cu crearea de sfere de influență, ci cu respectarea ale­gerii făcute de poporul ucrainean – cea de a crea noi oportunități împreună cu UE, fără a renunța la legăturile tradiționale.

Să lăsăm deoparte discuțiile inutile despre sferele de influență și să acționăm în mod responsabil, concentrându-ne pe spri­ji­ni­rea eforturilor întreprinse în Ucraina pen­tru a găsi o cale de ieșire din criza politică. Această țară are nevoie de un guvern de largă deschidere, în măsură să coopereze cu Rada la realizarea sarcinilor celor mai urgente: stabilizarea economică și fi­nan­ciară, reforma constituțională și pregătirea viitoarelor alegeri. Trebuie să fie re­câș­ti­gată încrederea poporului ucrainean.

În momentul de față, UE și Rusia trebuie să se ridice la înălțimea provocării de a sprijini acest proces. Acest lucru ne va ajuta, în același timp, să conștientizăm că între noi există posibilități de parteneriat extraordinare.

* Catherine Ashton este Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și politica de securitate și vicepreședintă a Comisiei Europene.