De același autor
Una dintre principalele prioritati este aceea de a duce mai departe proiectul european, care, dupa cum se stie, a traversat o perioada dificila in 2005. Unul dintre obiective, cel legat de bugetul UE, a fost atins in timpul presedintiei britanice, iar acum presedintia austriaca e libera sa priveasca inainte. Dupa cum reiese din activitatea guvernului austriac, trebuie sa ne concentram, in prima instanta, asupra actualei structuri constitutionale europene, asupra Constitutiei in sine, ba chiar sa mergem mai departe si sa ne intrebam cum vom putea inlocui Tratatul de la Nisa cu o structura noua. Mandatul detinut de Austria se va incheia cu o evaluare a solutiilor date pe parcursul acestei perioade de reflectie in care ne aflam. Cancelarul Schussel a afirmat ca, in opinia sa, aceasta evaluare trebuie sa stabileasca foarte clar foaia de parcurs si pasii ce trebuie urmati in problema Constitutiei europene, iar guvernul meu urmareste sa aleaga solutia optima. In orice caz, aceasta evaluare la incheierea mandatului presedintiei austriece reprezinta o prioritate.
Cu ceva timp in urma, cancelarul Austriei, Wolfgang Schussel, vorbea despre un nou proiect al Constitutiei europene. Ministrul olandez de Externe, domnul Bot, i-a raspuns ca, pentru Olanda, ideea unei noi Constitutii europene nu mai exista.
Olanda este unul dintre cele 25 de state membre UE. Probabil ca aceasta este viziunea lor, dar asta nu inseamna ca e valabila pentru toata lumea. Pentru unele state membre actualul proiect al Constitutiei, asa cum il cunoastem, nu reprezinta un punct de plecare. Si totusi, nu putem merge mai departe cu Tratatul de la Nisa, acesta este adevarul. Tratatul de la Nisa a fost, mai mult sau mai putin, o masura provizorie care a creat premisele pentru aderarea tarilor care au devenit membre ale Uniunii Europene in 2004, a Romaniei si a Bulgariei si care, eventual, ofera posibilitatea aderarii pentru inca unul sau doua state, dar ca structura permanenta pentru urmatoarea decada este depasita.
Se afla UE in criza acum?
UE s-a aflat intr-o perioada de criza pe parcursul anului 2005. Criza s-a datorat, pe de-o parte, proiectului constitutional care a intampinat numeroase obstacole, iar pe de alta parte, perspectivelor financiare destul de ingrijoratoare pentru perioada 2005-2013. Aceste doua evenimente au generat criza. In problema bugetului UE s-a gasit o solutie, astfel ca perioada critica a fost depasita, dar trebuie sa privim inainte pentru ca mai avem inca multe lucruri de facut, de exemplu in proiectul privind aderarea noilor membri. Chiar daca aderarea Romaniei si Bulgariei este o chestiune relativ simpla, vor urma negocierile cu Croatia si apoi cu Turcia, in zona Balcanilor. Pentru toate acestea, dupa o eventuala aderare a Croatiei, e nevoie de o structura constitutionala imbunatatita.
Care este pozitia Austriei fata de bugetul UE?
Pozitia guvernului austriac este aceea ca, date fiind circumstantele, solutia adoptata a fost cea corecta.
“Pestii mari” nu sunt o solutie
Nu putem spune ca Austria a fost o sustinatoare entuziasta a aderarii Romaniei.
Este complet eronat. In 2002 si chiar mai inainte s-a inregistrat un adevarat “boom” al investitiilor austriece in Romania. Adrian Nastase a vizitat Austria in acelasi an - a fost prima vizita oficiala a unui sef de guvern roman in tara noastra dupa o perioada de cateva decenii. Atunci, cancelarul Schussel avea sa declare ca sprijina aderarea Romaniei in 2007. Mai mult, aceasta sustinere a fost intarita si subliniata in timpul vizitei cancelarului Schussel la Bucuresti, in 2004.
Totusi, opinia publica din Austria nu s-a aratat foarte incantata de perspectiva aderarii Romaniei in 2007.
Opinia publica din Austria este destul de eurosceptica si, prin urmare, nu se arata entuziasta in privinta multor probleme europene. Insa, asa cum am spus-o si in alte interviuri, ma vad nevoit sa repet ca aceasta opinie publica foarte cunoscuta nu se reflecta si in opinia decidentilor politici. Toate cele patru partide reprezentate in parlament sustin aderarea Romaniei.
In opinia dumneavoastra, ce trebuie sa faca Romania pentru a primi un raspuns favorabil in mai, in perspectiva aderarii la 1 ianuarie 2007?
Romania trebuie sa continue reforma in justitie intr-un mod calm si rational, fara sa-si propuna anumite rezultate, cum ar fi un anumit numar de capete care trebuie sa cada. Nu aceasta este calea corecta. Reforma in justitie, proces care a inceput in timpul mandatului ministrului Diaconescu, fiind dus mai departe de actualul ministru, Monica Macovei, trebuie sa continue fara a cadea in capcanele politicii. Asta e ceea ce trebuie sa faceti in primul rand.
O alta chestiune este cea legata de securizarea frontierelor, dar asta reprezinta o problema de ordin tehnic, si nu una politica. Calea pe care ati apucat trebuie urmata, dar, dupa cum spuneam, este mai mult o problema tehnica pe care autoritatile romane trebuie sa o rezolve cu mijloacele pe care le au la indemana si cu resursele proprii, dar si cu asistenta din partea UE. In mod surprinzator, se pare ca 25% din granitele UE vor fi comune cu granitele Romaniei, ceea ce va necesita un sprijin tehnic si o foarte buna organizare, dar cred ca majoritatea suntem de acord ca Romania va indeplini aceste cerinte.
Cum apreciati activitatea ministrului Monica Macovei si a ministrului de Interne, Vasile Blaga?
Sunt doua alegeri bune, amandoi fac o treaba excelenta si inspira incredere altor jucatori europeni.
Este coruptia principalul factor care ar putea amana aderarea Romaniei? Ce ar trebui sa faca Romania? Sa arate niste “pesti mari”?
“Pestii mari” nu sunt o solutie. Daca vreti sa faceti o reforma corecta a justitiei, trebuie sa luati faptele asa cum sunt, sa alcatuiti dosare, sa construiti cazuri, sa faceti investigatii si pe baza acestora puteti declansa procedurile de urmarire penala, dar nu va puteti stabili deadline-uri de cateva luni, asta nu e posibil.
Dar trebuie sa facem ceva inainte de Raportul de tara din mai.
Nu, trebuie doar sa urmati procedurile standard de drept ale UE, dar fara sa va fixati anumite tinte, pentru ca aceasta ar duce la o imixtiune a politicului in actul de justitie si ar fi in contradictie cu procedurile de drept penal.
Conditii pentru noii investitori austrieci
Cum se explica interesul investitorilor austrieci pentru Romania? Austria este cel mai mare investitor, cred, dupa cumpararea BCR de catre Erste Bank.
Cred ca interesul investitorilor austrieci fata de economia romaneasca a crescut de la sfarsitul anilor ’90 si in acest moment este in continua crestere. Inainte de tranzactia cu Petrom, aveam in Romania un volum de investitii de aproximativ 1,5-3 miliarde de euro, iar in prezent este in jur de 7 miliarde, o suma destul de mare. Si acest proces va continua deoarece exista un interes pentru sectorul economic privat din Romania, fapt care creeaza conditii pentru noii investitori austrieci. Avem aici banci, firme de asigurari, avem propriile investitii, cum ar fi cele din domeniul materialelor de constructii, si toate se afla intr-o permanenta concurenta cu alti investitori. Practic, toti investitorii austrieci din Romania au povesti de succes. Investitiile lor s-au ridicat la nivelul asteptarilor. Investitorii austrieci in domeniul bauturilor alcoolice cumparasera pana in anul 2000 circa 40% din industria de bauturi din Romania si, datorita succesului inregistrat, intregul grup a fost apoi cumparat de cei de la Heineken.
Asadar, succesul este explicatia pentru interesul investitorilor austrieci in Romania?
Da, firmele austriece care isi pot permite si care sunt foarte bine organizate si-au manifestat interesul pentru piata fostelor tari comuniste, incepand cu Republica Ceha, Slovacia, Ungaria si mergand mai departe, astfel ca au acumulat experienta pentru acest tip de economie. In Romania au ajuns destul de tarziu, prin 1999-2000, dar, datorita experientei capatate in tarile vecine, au reusit. Acum stiu cum sa se adapteze la mentalitatea romaneasca, la piata romaneasca, sunt familiarizati cu mediul de afaceri de aici; nu sunt suspiciosi si nu le este teama deoarece conditiile de aici sunt foarte asemanatoare cu cele din Republica Ceha in urma cu cinci ani. Nu este o situatie speciala.
Puncte slabe pentru Romania
Va place Bucurestiul? Este Bucurestiul un oras european?
Trebuie sa spun ca unul dintre punctele slabe pentru Romania il reprezinta administratiile locale. Calitatea lor este mult inferioara aceleia a altor servicii publice din tara dumneavoastra. Starea soselelor este excelenta, dar, odata intrat in oras, aceasta se inrautateste. Cred ca principala cauza este aceea ca orasele nu beneficiaza de fonduri suficiente de la bugetul de stat. Diferenta dintre drumurile nationale si cele regionale, comunale este foarte mare si vine in dezavantajul oraselor. Daca in perioada comunista se faceau investitii importante in orase, dupa cum se poate observa la majoritatea cladirilor, ulterior nivelul acestora a scazut drastic, fiind acum extrem de redus, iar administratiile locale, si nu vreau sa dau nume, nu-si fac datoria asa cum trebuie. Stau in Bucuresti din 2002 si pot spune ca din 2002 si pana acum Bucurestiul nu a inregistrat un progres semnificativ.
Din pacate pentru noi, nimeni nu face nimic pentru a imbunatati situatia. Chiar daca Romania va intra in UE in 2007, e limpede ca mai are multe de facut pentru a arata ca o tara cu adevarat europeana. Care ar trebui sa fie prioritatile ei in viitorul apropiat? Sa modernizeze infrastructura construind autostrazi, sa-si renoveze orasele? Ce ar trebui sa faca mai intai?
Nu sunt eu in masura sa raspund acestei intrebari. As vrea sa mentionez totusi un lucru care m-a frapat in privinta transportului de suprafata, a autostrazilor, unde se pare ca Romania are o problema. Probabil ca aceasta se datoreaza, in mare masura, mentalitatii romanilor care, in cazul autostrazilor, nu sunt preocupati de crearea unei legaturi cu Occidentul. Practic, in Romania nu aveti decat doua mari autostrazi si ambele pleaca din Bucuresti parcurgand cate 100 de kilometri spre est, ceea ce mi se pare absurd. Ar trebui sa aveti o autostrada care sa treaca prin Ungaria spre vest si, in orice caz, aveti nevoie urgenta de cel putin o autostrada pentru cei care vin din Occident si vor sa ajunga in Romania. Sunt convins ca un impediment major pentru turismul romanesc si pentru faptul ca Romania nu este cunoscuta indeajuns in Europa Occidentala este acela ca accesul spre tara dumnevoastra este dificil. Guvernele au tot facut planuri in acest sens, dar nici unul dintre ele nu a fost pus in practica. Deci este o problema, asta pentru ca ati adus in discutie autostrazile.
Dar cred ca o problema majora pentru Romania in viitorul apropiat este cresterea nivelului salariilor. E adevarat ca multi o duc mai bine acum decat in trecut, dar salariul mediu pe economie este inca foarte scazut - ceea ce poate constitui un avantaj pentru anumiti investitori. Pe termen lung este insa o mare problema. Dupa aderarea Romaniei la UE, in mai putin de sapte ani e foarte probabil ca volumul fortei de munca ce pleaca sa lucreze in Vest sa se dubleze si veti avea o problema cu mana de lucru aici. In prezent, mai mult de doua milioane de romani muncesc in Spania si Italia, dar in viitor vor fi si mai multi si Romania se va confrunta cu un deficit pe piata fortei de munca. Acum salariul mediu al unui muncitor in Romania este comparabil cu cel al unui muncitor din sudul Indiei.
Perspective de largire a UE
Dupa intrarea Romaniei si a Bulgariei, usa UE va ramane deschisa pentru Croatia si Turcia?
Cred ca in privinta Croatiei nu este nici o problema, pentru ca Tratatul de la Nisa, dupa care ne ghidam in prezent, prevede ca UE sa ajunga la 28 de membri. Croatia este o tara relativ mica, destul de avansata si nu cred ca va intampina dificultati dupa incheierea negocierilor de aderare, care ar putea dura mai mult de un an, poate chiar patru ani, ca in cazul Romaniei. Dar pentru o tara inconjurata din trei parti de state membre UE, aflata practic in centrul Europei, cu o economie destul de avansata, nu cred ca va fi o problema de aderare, indiferent cand se va incheia procesul de negociere.
In cazul Turciei, se stie ca Austria, ca si alte state, considera ca exista o problema, pentru ca este o tara foarte mare. Daca acum are deja o populatie mai mare decat a Germaniei sau a Marii Britanii, in 10 ani va avea aproximativ 80-90 de milioane de locuitori. Guvernul austriac a fost consecvent in declaratii, afirmand ca, pe langa intrebarea daca este bine pentru Turcia sa intre in UE, se pune problema daca UE va fi capabila sa accepte Turcia ca membru cu drepturi depline. Aceasta este pozitia, de altfel bine cunoscuta, a guvernului meu.
Dar pentru Ucraina si Republica Moldova? Vor putea ele sa spere ca intr-un viitor nu foarte indepartat vor adera la UE?
Deocamdata nu exista aceasta perspectiva. Este clar ca li s-a dat statutul de noi state vecine, ceea ce inseamna ca, spre deosebire de Macedonia, in acest moment nu sunt privite ca potentiali candidati. Ucraina e o tara mare aflata in estul Europei si cred ca acum nimeni nu ia in calcul o posibila aderare a Ucrainei, iar in cazul Republicii Moldova, din pacate, soarta sa nu e legata de Occident, ci de estul Europei, adica tocmai de Ucraina. Presupun ca cele doua state vor fi luate in considerare impreuna in perspectiva unei eventuale propuneri de aderare in urmatorii cinci sau zece ani. Si aceasta ar putea fi in dezavantajul Moldovei, care e o tara mica, dar, pe de alta parte, se afla in aceeasi arie geografica si are o istorie asemanatoare cu cea a Ucrainei. Probabil va fi destul de greu pentru Republica Moldova, dar aceasta este realitatea.
Interviu realizat de Armand Gosu
Traducere de Cristina Spatarelu
