Combaterea dezinformării: legi și instituții (2)

Mulți așteaptă din partea statului măsuri care să producă rezultate rapide, însă nu există o soluție care să rezolve rapid problema și să respecte garanțiile democratice. Am prezentat deja câteva măsuri, deși mai puțin spectaculoase: creșterea sancțiunilor CNA și tratarea serioasă a „recidivei”, întărirea responsabilizării medicilor cu privire la discursul lor public și implementarea unor mecanisme de raportare a falsurilor promovate în școli.

În această parte, voi aborda situații cunoscute de comunicare problematică online, de la instigare la violență la rețele de dezinformare. Principiile rămân protejarea drepturilor cetățenilor și prevenirea abuzurilor, indiferent cine guvernează. Concret, statul nu poate interzice generic conturi pentru că mint ori manipulează: o parte a conținutului nociv rămâne legală.

 Ce se poate face

 S-a scris repetat ce nu se poate, însă există și măsuri posibile, precum limitarea amplificării și monetizării^[1], aplicarea regulilor existente ale platformelor și destructurarea operațiunilor bazate pe înșelătorie (de exemplu, ampli­ficarea unor conținuturi cu boți sau campanii derulate cu conturi false).

 Sancțiuni legale

Amenințările, instigarea sau discriminarea pot atrage răspundere penală ori contravențională, dacă sunt îndeplinite anumite condiții. Autoritățile competente pot emite și ordine pentru înlăturarea conținutului ilegal către platforme; deși nu este garantată înlăturarea rapidă a conținuturilor, ordinele sunt mai puternice decât alte tipuri de notificări. În prezent nu avem suficiente date referitoare la ordinele emise în România și nici care sunt rezultatele; dezvoltarea unei asemenea capacități ar trebui să fie o prioritate.

 Sancțiuni economice

Publicitatea înșelătoare, veniturile nedeclarate sau încălcarea regulilor de finanțare și promovare politică pot fi investigate și sancționate. ANPC, ANAF și AEP pot interveni în anumite limite, chiar dacă mesajul nu constituie o infracțiune. Efectele urmărite pot fi importante – deși nu pare, o parte din conținutul manipulat din spațiul public urmărește interese financiare, nu politice sau ideologice.

 Aplicarea regulilor platformelor

Platformele au reguli proprii prin care pot eticheta conținutul, pot limita distribuția, demonetiza sau pot suspenda conturi, inclusiv pentru conținut legal. Meta prevede reducerea distribuției falsurilor verificate și demonetizarea conturilor care recidivează. TikTok exclude teorii conspiraționale și afirmații medicale false din recomandările „For You”.

Parteneriatele cu factcheckeri oferă canale dedicate de notificare pentru conținuturi nocive, decizia rămânând la nivelul platformelor. Separat, DSA prevede notificatori de încredere pentru identificarea conținutului ilegal (ex. Institutul „Elie Wiesel” pentru discurs antisemit). Platformele trebuie să analizeze cu prioritate aceste notificări, dar nici în acest caz nu sunt obligate să elimine materialul. Utilizatorii pot folosi și raportarea obișnuită, dar rezultatele sunt limitate.

 Destructurarea operațiunilor coordonate și inautentice (CIB)

În cazul unor campanii în care identitățile false joacă un rol central, se poate solicita eliminarea rețelei implicate, indiferent de legalitatea conținuturilor postate. Se includ aici atât paginile false, cât și folosirea coordonată ascunsă a boților sau a conturilor false (sockpuppets) pentru a amplifica un conținut^[2].

Investigațiile care documentează astfel de operațiuni pot fi transmise platformelor pentru verificare, iar canale dedicate există deja, inclusiv pentru România. Pe de altă parte, avem nevoie de un mecanism de înregistrare și urmărire a cazurilor, ca să putem urmări atât rata de intervenție (câte cazuri sunt soluționate cu eliminarea rețelei), cât și evoluția rețelelor în timp.

Pe de altă parte, sunt permise campaniile autentice sau situațiile în care utilizatorii reali preiau de bună-credință mesaje din rețele inautentice. Soluțiile aici țin fie de aplicarea regulilor platformelor (dacă vorbim de conținuturi demonstrate false), fie de măsuri care nu intră în sfera măsurilor legale (ex. comunicare strategică, prebunking etc).

Informare și atribuire publică

Un strat transversal măsurilor de mai sus este publicarea de rapoarte periodice care să dezvăluie rețelele identificate, tacticile de manipulare, cazurile ilegale ş.a.m.d. Aceste măsuri pot aduce costuri reputaționale pentru cei implicați, costuri operaționale pentru rețele și pot scădea eficiența operațiunilor.

Măsuri privind riscurile sistemice

Acestea sunt riscuri generate de funcționarea platformelor, în special recomandări și amplificare ce pot avea efecte ample asupra societății. Conținutul nociv (ex. antivaccinism) nu este risc sistemic prin simpla apariție, nici chiar dacă se viralizează într-un anumit moment. Un astfel de conținut poate deveni risc sistemic dacă recomandările platformei expun utilizatorii succesiv și disproporționat la aceleași afirmații false despre vaccinuri și există dovezi privind riscul unor efecte negative asupra sănătății publice.

În acest tip de situație, un rol important revine Comisiei Europene, dar România poate susține măsurile de prevenire a riscurilor sistemice prin cercetări care să arate unde sunt posibile asemenea riscuri și ce mecanisme sau rețele ar putea fi implicate.

 Patru scenarii

 Între amenințări, instigare și „ambulanța neagră”

Amenințările directe, instigarea la violență sau incitarea la ură pe criterii etnice ori religioase sunt deja acoperite în măsurile legislative. Astfel de conținuturi publicate online sunt ilegale, deci se poate emite un ordin de înlăturare, deși procedura din România este momentan neclară (cine și cum poate face asta).  

Povestea „ambulanței negre” ridică altă problemă – poate exista o responsabilitate a celor care construiesc sau amplifică contextul care duce la o infracțiune? Atât în cazul din 2018, cât și în cazul din 2026, unii dintre atacatori au declarat că au descoperit „gravitatea” problemei din social media, chiar dacă postările respective nu conțineau îndemnuri directe la violență. CNA a solicitat eliminarea a 90 de conținuturi pe subiect, dar nu știm sigur câte au fost, în final, eliminate; în plus, în acest tip de cazuri, eliminarea post-incident este tardivă și nu descurajează astfel de comportamente pe viitor.

Susțin astfel direct că este necesară legislație care să permită extinderea anchetei (penale) la campaniile informaționale relevante, pentru a investiga în ce măsură cei care au construit și amplificat campaniile erau conștienți de riscuri. Riscul unei sancțiuni contravenționale sau penale este o măsură reală de descurajare, în special dacă miza actorilor este financiară (controversele generează trafic). Desigur, prevederea ar necesita condiții precise, proporționalitate și control judiciar.

Uleiuri-minune

S-a umplut recent netul cu promovarea uleiurilor esențiale, multe postări susținând mai direct sau mai voalat că sunt de-a dreptul poțiuni magice care vindecă orice. În anumite cazuri vorbim de practici comerciale înșelătoare și conținut ilegal. Se poate solicita înlăturarea conținutului, iar autoritățile (ANPC/ANAF) pot interveni pentru verificarea practicilor comerciale și a respectării obligațiilor de înregistrare fiscală și declarare a veniturilor.

Baza legislativă există, ce avem nevoie este coordonarea instituțională și definirea unor atribuții privind conținuturile, adică să stabilim cine documentează cazurile, notifică autoritățile și platformele, și urmărește rezultatul.

Rusia nu e inamicul meu

O simplă postare cu un asemenea mesaj este legală, însă știm, din mai multe investigații, că în spate se află o campanie pro-Kremlin promovată în mai multe țări europene. Măsurile în acest caz pot fi un amestec de notificare a platformelor, informare publică și analiză de riscuri sistemice.

Pentru a crea un caz coerent, este nevoie de o analiză la nivel național ce poate documenta dacă există o rețea în spate, dacă este inautentică, cine sunt organizatorii și de unde vine finanțarea (unde poate fi implicat ANAF). Dacă o astfel de campanie se suprapune peste o perioadă de alegeri, se pot căuta legături cu actori politici și poate fi implicată AEP.

Cadrul pentru reacție și măsuri pare să existe și aici, ce lipsește este iarăși capacitatea de a construi cazul (cu dovezi despre mesaje, rețea, implicații), de a escalada spre autorități competente dacă este nevoie și de a coordona toți actorii implicați până la un rezultat.

Dâre albe pe cer: stupid, dar legal

În perioada recentă am avut și o revenire a teoriilor conspiraționale din jurul contrails – urmele de condens care apar în spatele avioanelor. Astfel de conținuturi nu sunt ilegale, iar prejudiciul potențial este dificil de determinat. E puțin probabil ca în spate să fie rețele inautentice sau un risc sistemic, dar dacă notificăm platformele, acestea ar trebui (conform propriilor reguli) să reducă distribuția acestor materiale sau să limiteze monetizarea creatorilor care le publică. Cei care sunt însă dornici să creadă asta nu pot fi opriți prin lege: e stupid, dar prostia nu este ilegală într-o democrație.

***

Punând în perspectivă categoriile de măsuri și scenariile posibile, observăm că există deja legislație și instituții abilitate să intervină pentru descurajarea unor practici incorecte centrate pe comunicarea online. Ce lipsește este acel Centru pentru Comunicare Strategică și Combaterea Dezinformării despre care am mai scris, care ar construi exact capacitatea de a înregistra diferite cazuri, de a strânge dovezi, de a decide în care scenariu suntem (violență, discriminare, CIB etc.), de a trimite cazul la autoritățile competente în funcție de scenariu și de a urmări fiecare caz până la finalizare – atât din partea autorităților, cât și din partea platformelor.

1. Libertatea de exprimare nu include dreptul la amplificare sau câștig financiar

2. A fost cazul lui Călin Georgescu, unde TikTok a recunoscut și a eliminat o rețea de 2.700 de conturi false care au acționat coordonat pentru a distribui conținuturi și pentru a umfla artificial interacțiunile.