Despre barbarismul auto

 Sunt sofer din 1997, insa am inceput sa practic masiv abia de prin 2004, cand am fost fericit sa-mi cumpar din banii mei prima masina. Nu era mare lucru, o clasica  Dacia 1310 fabricata in 1985. Ulterior am progresat constant catre mai bine, mai performant, mai rapid. Atunci cand nu depaseam 80 km/ora si eram depasit de toata lumea credeam ca nu poate exista fericire auto mai mare decat aceea de a putea fi mandru de cele 4 roti cu care te deplasezi. Sa nu-ti mai fie rusine de masina pe care o ai. Dar de ce sa-ti fie rusine, in fond?, ar putea intreba un naiv sau un occidental. Simplu, pentru ca masina a devenit de ceva timp  o marca sociala, la fel de bine precum telefonul mobil. Iar daca masina este un insemn indubitabil al locului pe care il ocupi in ierarhia financiaro-sociala, evident ca spatiul comun unde te intalnesti cu ceilalti este supus acestor ne-reguli, aparand ceea ce poate fi numit drept barbarismul auto. Barbarismul auto este o manifestare clara a noilor conditii sociale din Romania, o oglinda atat a dezvoltarii, cat si a inapoierii Romaniei. Cresterea economica sustinuta din ultimii 5-6 ani a facilitat innoirea parcului auto romanesc. Daca acum 5 ani a avea un  Renault era o dovada clara a unui nou statut social, acum aceeasi masina nu mai reprezinta decat o integrare in normalitate. Puterea de cumparare a crescut, e drept, dar si preturile autovehiculelor (fabricate prin diverse tari din lumea a III-a, sau emergente, precum Turcia, China etc.) au scazut considerabil, la fel ca si calitatea lor.

 Barbarismul auto consta in transpunerea brutalitatii, lipsei de reguli, marlaniei, huliganismului din viata noastra publica in traficul auto care, in mod logic, nu este decat o reflectarea fidela a felului nostru de a ne comporta in public in acest moment. Ceea ce este cel mai tragic este violenta care poate fi descoperita atat de usor. A suporta flash-urile bolizilor care vor cu disperare sa te depaseasca a devenit un exercitiu de maxima stapanire de sine, a opri la semafor la culoarea portocalie devine o imensa prostie pentru cel din spatele tau, a taia linia continua, o obisnuinta, a claxona si injura pentru orice nimic, o banalitate. Rautatea din noi parca iese cel mai bine la iveala atunci cand suntem in trafic. Daca, in mod teoretic, a fi participant la trafic ar trebui sa fie simplu, caci regulile sunt clare pentru toata lumea, nu sunt reguli vagi precum cele civico-cetatenesti, realitatea este cu totul alta. In loc de oameni dispusi sa respecte un set de reguli, dai peste omul preistoric urcat la volanul unei masini. Tipul de masina nu este atat de important, chiar daca sunt dispus sa recunosc ca exista o agresivitate tip bolid, una tip masina medie si alta tip  Dacie 1300. Multe lucruri pot fi intelese, dar aceasta agresivitate din jurul nostru, nu. Caracterul romanului se releva extraodinar de bine in trafic. Psihanalistii cred ca ar trebui sa-si schimbe locul analizarii si sa-si invite pacientii la o tura-doua, ar descoperi mai multe urmarind comportamentul in trafic al pacientului decat multe luni de observatie atenta intins pe canapea. Nu-mi face placere sa subliniez contributia insemnata a soferilor bucuresteni la degradarea climatului de pe soselele Romaniei. Probabil ca la mandria de a se afla la volanul unei supermasini se adauga si mandria si superioritatea de a fi bucurestean. La aceasta mandrie supradimensionata se adauga si putin din zelul neofitului, avand in vedere ca, totusi, Bucurestiul avea in 1930 doar 600.000 locuitori, iar acum a depasit 2 milioane.

Agresivitatea aceasta gratuita si stupida cred ca este una dintre caracteristicele fundamentale ale poporului roman, dupa trecerea prin experimentul comunist. Caci, spre deosebire de maghiari, polonezi sau cehi, care si-au exprimat de-a lungul celor 50 de ani de comunism frustrarile politico-sociale intr-o maniera sau alta (de multe ori chiar intr-o forma violenta, cum a fost cazul Revolutiei maghiare din 1956), poporul roman a strans in el si a tot strans. Din 1989 acest imens balon de frustrari a inceput sa isi dea drumul, incetul cu incetul. Una dintre explicatiile cele mai la indemana ale agresivitatii din ce in ce mai accentuate a societatii romanesti de azi. Agresivitate care este exprimata foarte bine in jungla auto, unde cuvantul de ordine este nerespectarea tuturor regulilor si a fiecareia in parte.

 In ultimul timp, au aparut in mass-media culturale diverse semnale - analize axate asupra acestui nou fenomen plecand de la rubrica auto pe care a tinut-o mult timp in revista  Dilema Veche Eugen Istodor, pana la un recent articol semnat de catre psihanalistul Vasile Dem. Zamfirescu in aceeasi publicatie. "Supapele (agresivitatii - n.m.) se deschid doar cand - asa cum se intampla in circulatie sau pe stadion - anonimatul ne scapa de frica urmarilor. Ceea ce surprinde la numeroasele violente automobilistice este prapastia dintre miza neinsemnata a infruntarii si mijloacele utilizate. Disputa pentru un loc de parcare, o depasire mai indrazneata, impiedicarea unei depasiri sau alte incidente de acest fel conduc nu numai la cunoscutul schimb de injuraturi neaose, ci si la violente majore, unde beligerantii folosesc arme: bate de baseball, spray-uri lacrimogene, chiar pistoale «neletale» sau «letale». De aici nu se poate deduce decat existenta unei uriase acumulari de agresivitate din surse diverse care se descarca prin deplasare asupra colegilor de trafic. Acumularile de agresivitate si descarcarile necontrolate la volan arata ca, deocamdata, pentru multi romani reprimarea ramane, ca in comunism, principala modalitate de gestionare a instinctului agresiv. Astfel se pierd energii considerabile, care, daca ar fi puse la lucru prin sublimare, ar produce minuni pentru individ si comunitate." (Vasile Dem. Zamfirescu - Romanul la volan nr. 154, anul IV)

Paradoxal: pe masura ce parcul auto se umple cu din ce in ce mai multe masini moderne, foarte multe dintre ele fabricate in strainatate, dotate cu toate cele, de la airbaguri pana la ABS si servo-frana, geamuri electrice si scaune din piele, usor rabatabile in caz de urgenta pentru orice nevoie, in acelasi timp, circulatia devine mai dificila, daca nu haotica. Un truism repetat de sute de ori este faptul ca infrastructura romaneasca nu a urmat deloc acelasi trend ascendent precum parcul auto. Infrastructura ramane intepenita in mlastina romaneasca si refuza cu incapatanare sa se extinda singura, sa se imbunatateasca radical, sa-si construiasca autostrazi si sute de tuneluri pentru a se pune la dispozitia noilor barbari romani care parca doar atat asteapta: piste de avion pentru bolizii lor neimblanziti.

 Recent am citit un articol pe site-ul www.euroactiv.ro in care se arata ca Romania se numara printre tarile cu cele mai mari rate de accidente mortale din  Uniunea Europeana, conform unui raport al Eurostat. "Desi in ultimii ani au avut loc progrese remarcabile, exista inca o diferenta considerabila intre tarile vest-europene si cele din Est in ceea ce priveste siguranta soselelor. Studiul Eurostat compara statistici din 1994 pana in 2004. Potrivit acestuia, Romania, alaturi de Letonia, Lituania si Slovacia, au inregistrat cel mai mare numar de morti in accidente rutiere. Cifrele sunt uluitoare, iar discrepanta Vest-Est este halucinanta. In unele state vestice sunt si de 10 ori mai putine decese comparativ cu cele din Est. La o proportie de 1 milion de masini de pasageri, Letonia, Romania, Lituania si Slovacia au inregistrat medii de 752, 749, 571, respectiv, 507 de persoane decedate in accidente de masina. Pe de alta parte, Malta, Suedia, Marea Britanie, Olanda si Germania au avut cele mai mici medii: 61,117,121,126, respectiv, 129 de morti raportat la 1 milion de masini inmatriculate." Cu siguranta ca barbarismul de care dau dovada conducatorii auto romani, alaturi, evident, de o infrastructura deficitara, este de blamat pentru aceasta noua clasare in fruntea unui clasament negativ.

 Fondurile Structurale ofera prin intermediul  Fondului European pentru Dezvoltare Regionala multi bani in acest sens. Programul Operational Regional prin Axa prioritara I se concentreaza asupra unor domenii de interventie generoase, precum: imbunatatirea infrastructurii regionale si locale de transport - 818,75 milioane de euro (reabilitarea si modernizarea de drumuri judetene, retele de drumuri locale din mediul urban, constructia sau reabilitarea soselelor de centura pentru eliminarea blocajelor rutiere si traversarea in conditii de siguranta a localitatilor). Mai exista si Programul Operational Sectorial pentru Transport, prin care ar trebui sa se acceseze in perioada 2007-2013 impresionanta suma de 4.010 milioane de euro. Dar acesti bani sunt doar alocari teoretice, ramane de vazut in ce masura vor fi si cheltuiti. Suntem curiosi daca peste cativa ani sau, mai degraba, decenii vom putea constata o imbunatatire a infrastructurii din Romania in urma aderarii la UE. Insa, chiar daca vor fi investite miliarde de euro in acest domeniu atat de deficitar, ne temem ca nu va fi investit nici un euro in educatia participantilor la trafic, care vor continua sa se comporte ca intr-o adevarata jungla postmoderna, in care cel care este cel mai viril, adica posesor de bolid inalt, suplu si puternic, va domina asupra celorlalte vietuitoare auto. Este mult mai usor sa construiesti (cel putin teoretic) o autostrada decat sa schimbi atitudinea generala a unei imense mase de conducatori auto.