Cifrele de infarct economic ale creșterii salariilor medicilor

Marea promisiune a acestui an este creș­te­rea salariilor medicilor. Termenul avansat este 1 martie a.c. De fapt, este vorba des­pre o de­vansare a creșterii salariilor sta­bi­lite prin legea unitară, adi­că gu­ver­nul își propune să crească anul acesta, în mar­tie, sa­la­riile la nivelul pre­văzut de lege pentru anul 2022. Este o excepție de la Legea sa­la­rizării unitare, care pre­ve­de să aibă loc creș­teri pro­gresive, eșa­lo­na­te pe par­cur­sul următorilor cinci ani.

Justificarea devansării creș­terilor salariale ale per­so­na­lului din să­nă­tate este că situația siste­mu­lui medical ro­mânesc este vulnerabilă. În ultimii ani, au plecat să lucreze în afara ță­rii aproximativ 17.000 de medici, iar aces­ta este con­si­de­rat cel mai bun motiv pen­tru a crește sala­riile în domeniul medical.

Cu cât vor crește salariile medicilor? Poli­ti­cienii de la putere anticipează sume care pot da amețeli medicilor. Se fac declarații care spun că „un medic primar, de exem­plu, va avea, din luna martie, 4.000 de euro“. Cu completarea că salariile vor fi la nivelul țărilor europene. Ceea ce nu este ade­vărat. În comparație cu economiile dez­voltate, cifrele salariale avansate în Ro­mâ­nia vor fi mai mici (uneori la jumătate), dar, desigur, trebuie să ținem cont și de dimensiunile economiilor și de capacitatea lor de a crea venituri bugetare.

„Revoluția fiscală“ nu poate aduce cer­ti­tudinea că promisiunile guvernului vor fi respectate. Cel mai bun exemplu este ace­la că trecerea contribuțiilor sociale de la angajator la an­­gajat a trans­format creș­te­rea cu 25% a salariilor bru­te într-o creș­tere cu câți­va lei a sala­riu­lui net. De altfel, o analiză lucidă și un discurs public corect ar trebui să se facă în ter­meni exacți. Atunci când se vorbește de salarii de 3.000-4.000 de euro, tre­bu­ie precizat concret da­că este vorba de sa­­larii ne­te, de salarii brute sau dacă este vorba de venituri care includ și sporuri.

O întrebare esențială este: bugetul își va permite să suporte salariile crescute ale me­dicilor? Răspunsul este complicat. Mi­nistrul Sănătații a afirmat că fondurile necesare creșterii salariilor medicilor sunt incluse în bugetul de anul acesta. Un cal­cul simplu și, desigur, estimativ ne arată că în România lucrează 57.300 de medici, 137.000 de angajați cu pregătire profes­io­nală medie și 66.000 reprezentând per­so­nal sanitar auxiliar, ceea ce în total în­seamnă aproximativ 260.000 de salariați. La un salariu mediu net de 2.663 de lei, fondul de salarii al personalului medical este de aproximativ 15,6 miliarde de lei.

La nivel macroeconomic, creșterea sala­rii­lor medicilor începând cu 1 martie a.c. va fi între 70% și 170%. Nu se specifică dacă este vorba doar despre salariile medicilor sau și despre cele ale întregului personal medical. Dacă vorbim doar despre medici, efortul bugetar este de aproximativ 3,5 miliarde de lei. Dacă, însă, luăm în calcul o creștere a tuturor salariilor din sectorul me­dical, se poate ajunge la un buget de apro­ximativ 30 de miliarde de lei. Ceea ce practic este imposibil, măcar dacă avem în vedere că bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) este, anul acesta, de 34 de miliarde de lei. Ar în­sem­na ca toți banii de la CNAS să meargă doar către salarii. În aceste condiții, este cert că nu se pune problema creșterii tuturor sa­lariilor per­so­nalului medical. Medicii vor avea salarii mai mari, asistenții me­di­cali sau îngri­ji­torii vor avea creșteri de sa­larii mai mici sau deloc.

Desigur, sursele de finanțare ale salariilor în sistemul medical sunt diverse. O parte importantă din salarii sunt plătite din bu­getul CNAS, la care se adaugă și fonduri de la administrațiile locale. Dar, recent, pre­­ședintele CNAS, Laurențiu Mihai, a de­cla­rat că în pofida celui mai mare buget din ultimii ani, de 34 de miliarde de lei, aces­ta este insuficient și din aceste fon­duri vor trebui acoperite și majorările de salarii.

În ultimii ani, veniturile Casei de Sănă­ta­te au crescut cu patru miliarde de lei, dar fondurile sunt considerate, în continuare, insuficiente. Nu doar pentru salarii, ci și pen­tru medicamente sau consumabile me­dicale. Mai grav este că nu a reușit nimeni să creeze standarde de cost, un pachet de servicii medicale și să estimeze nevoia de asistență medicală în România. În acest con­text, costurile din sectorul medical sunt imposibil de estimat și de ținut sub con­trol. Ele scapă printre degetele finan­ța­to­rilor, adică Ministerului Sănătății, Casei de Sănătate și administrațiilor lo­cale.

În acest moment, situația este complicată, din mai multe puncte de vedere. Bugetar vorbind, sunt încă multe necunoscute pri­vind echilibrarea bugetului de stat după ce vor fi alocate fondurile pentru salarii. Cel mai probabil, vor fi sacrificate, ca și anul trecut, cheltuielile cu investițiile pu­blice. Va fi o decizie care, din păcate, se va resimți pe termen mediu. În loc să folo­sească anii de creștere economică pentru a face investiții cu efect de antrenare în economie, România risipește banii care vin din creșterea economică exclusiv pen­tru salarii și pensii. Pe de altă parte, creș­terea salariilor medicilor nu garantează în niciun caz o creștere a calității actului me­dical. Guvernele PSD-ALDE fac o mare gre­șeală: se concentrează exclusiv pe sec­torul public. În acest ritm, este foarte po­si­bil ca sectorul privat să nu mai poată sus­ține generozitatea cu care guvernul tra­tează sectorul bugetar.