O nouă ticăloșie fiscală marca PSD-ALDE

Scandalul fiscal al acestui început de an poar­tă un nume: formularul 600. Do­cu­men­tul trebuie completat şi depus la Agen­ţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), până la data de 31 ia­nuarie 2018, de către toa­te persoanele care anul tre­cut au înregistrat venituri extrasalariale în sumă de cel puţin 12 salarii minime pe economie, adică mi­ni­mum 22.800 de lei, şi are ca scop plata contribuțiilor de asi­gu­rări sociale și de sănătate.

Această obligaţie vizează per­­soanele înregistrate ca PFA, care au ve­nituri din activități in­de­pendente, din dividende, chirii, investiţii etc. De fapt, cea mai dinamică pătură so­cială a so­cie­tății românești.

Există cel puțin şapte motive pentru care for­mularul 600 poate fi numit o nouă ticăloșie fiscală. Și pentru că, întâmplător, mă calific pentru a completa formularul 600, voi descrie „avatarurile“ prin care am trecut, încercând să înțeleg de ce, cum și când se aplică schimbările de le­gis­lație sintetizate în acest act.

Am citit ordonanța și formularul (ambele scrise într-un limbaj și într-o logică ex­trem de complicate chiar și pentru cineva familiarizat cu legislația fiscală), am citit tex­te ale specialiștilor, am stat de vorbă cu consultanți fiscali.

M-am uitat dacă, totuși, nu sunt printre persoanele exceptate. Nu am avut noroc. Excepțiile sunt pensionarii (evident, ma­rele bazin electoral al PSD), avocații (mi s-a explicat că sunt mulți avocați în par­lament), no­tarii, mi­li­tarii și preoţii.

A durat ceva timp până să înţeleg ce rol are declarația privind veniturile realizate în 2017, pentru care tre­bu­ie să plătesc contribuții so­ciale și de sănătate în anul 2018. Cu atât mai mult cu cât pentru o parte din ve­nituri fuseseră deja plătite contribuțiile datorate anul trecut, iar pen­tru celelalte achitasem obli­gaţiile le­gale de plată a impozitelor. Un consultant mi-a spus că formularul 600 nu înseamnă decât simpla declarare a ve­ni­turilor din alte sur­se, în afară de salariu, pe care le-am ob­ți­nut anul trecut, urmând ca fiscul să cal­cu­le­ze cât am de plătit, un contabil mi-a spus că este posibil ca plă­ţile efectuate anu­l trecut în contul con­tribuțiilor să fie scăzute, un al­tul mi-a spus că așa ceva nu se va în­tâm­pla, un alt expert în fiscalitate m-a făcut să înțeleg că veniturile de anul trecut sunt doar un reper care este folosit pentru a plă­ti con­tri­buțiile aferente anului acesta.

Am înțeles, așadar, că va trebui să plătesc obligatoriu, anul acesta, contribuții sociale și de sănătate având ca reper veniturile de anul trecut, realizate în alte circumstanţe, într-un alt cadru legal şi impozitate co­res­punzător. În total, aproximativ 8.000 de lei, în patru tranșe, trimestrial. Adică, sta­tul a dat o lege prin care îmi ia banii de con­tribuții sociale și de sănătate în avans. Statul nu este interesat dacă anul acesta, din diverse motive, nu voi mai avea ace­leași venituri ca anul trecut. Sunt bun de plată. Și, la fel, nu contează că am deja un salariu, în baza unui contract de muncă, în contul căruia plătesc contribuțiile so­ciale şi de sănătate.

Cum se va transmite formularul 600? ANAF spune că online. În rest, disputa le­ga­tă de câți contribuabili vor trebui să de­pună declarația are semnificația ei. Între 1.000.000 (cât susține un fost șef al ANAF) și 200.000, conform estimărilor ANAF, important este ca fiscul să poată ad­ministra sistemul. Vom vedea.

Este clar că ne aflăm în fața unei ticăloșii fiscale. În urmă cu doi ani, prin lege, impozitul pe dividende a fost redus la 5%, ceea ce a făcut ca mulți antreprenori să pro­fite de relaxarea fiscală și să distribuie dividende. Şansa antreprenorilor, şi sala­ri­aţi în acelaşi timp, de a folosi relaxarea fiscală, adică a acelora care ar trebui să for­meze clasa mijlocie, a fost brusc rete­za­tă acum, prin noua legislație, deoarece di­videndele, pentru care a fost plătit anul tre­cut impozitul aferent, se taxează cu nici mai mult, nici mai puțin, de 35%.

35% este o cotă extrem de mare pentru un serviciu de sănătate aflat într-o con­ti­nuă stare precară și pentru un sistem pu­blic de pensii cu un deficit important și despre care este greu de spus în ce măsură va rezista în următorii 15 ani. Mai mult, modul în care se calculează viitoarea pen­sie nu reflectă exclusiv nivelul con­tri­bu­ției, ci raportul dintre salariul mediu și cel efectiv. În plus, odată cu salariul, plă­tesc deja şi contribuțiile sociale.

În concluzie, statul introduce o regle­men­tare peste noapte, pe furiș, fără studiu de im­pact și fără nicio explicație logică. Con­tri­buabilii încep să bâjbâie între termenii fiscali și logica economică și înțeleg câteva lucruri: statul le ia banii pe contribuții so­ciale înainte, în avans, pentru anul acesta, luând ca reper veniturile încasate anul tre­cut. Statul recurge la o ticăloșie fiscală, pen­tru că nimeni nu garantează că anul aces­ta contribuabilii vor obține cel puțin aceleași încasări. Ce se întâmplă în acest caz este o problemă pentru contribuabili, nu și pentru stat. Statul nu pare deloc in­te­­resat de cei 200.000 sau 1.000.000 de con­tribuabili care vor trebui să suporte no­ua reglementare. Iar cei care au gândit-o, adică, PSD și ALDE, sunt cu atât mai pu­țin interesați de aceștia. De ce? Pentru că fac parte din clasa subțire de mijloc, di­na­mi­că, deschisă în a-și asuma riscuri, o pă­tu­ră socială formată din oameni care nu au votat, nu votează și nu vor vota ni­cio­dată PSD.