De același autor
Înființarea Băncii de Dezvoltare a României a trecut de Senat. Proiectul de lege prevede crearea unei bănci de stat cu un capital social de un miliard de lei (aproximativ 215 milioane de euro) care va fi transferat de la buget. Obiectivele băncii sunt finanțarea IMM-urilor și a proiectelor mari de infrastructură.
De ce ar muta cineva un miliard de lei de la buget într-o bancă de stat, într-un moment în care deficitul bugetar este la limită? Mai ales că obiectivele de finanțare ale noii bănci de stat sunt atinse în prezent prin sistemul bancar existent sau prin instituțiile create pentru absorbția de fonduri europene. Adică, există deja bănci străine sau românești, chiar cu capital de stat, precum CEC Bank, care finanțează întreprinderile mici și mijlocii. O idee ascunsă a inițiatorilor noii bănci de dezvoltare poate fi aceea ca finanțările să fie mai relaxate. Adică, dobânda, noua obsesie a câtorva senatori PSD și PNL, să fie mai mică. Sau condițiile de creditare să fie mai puțin stricte.
Astfel de idei au mai existat în anii ‘90, după care câteva bănci cu capital de stat au picat precum popicele. O parte dintre cei care au luat împrumuturi și nu le-au mai rambursat sunt acum capitaliști aproape frecventabili, pe care nu îi mai deranjează cu nicio întrebare pe această temă nicio instituție a statului.
În schimb, „găurile“ din bănci au fost plătite de contribuabili. Cel mai bun exemplu este că timp de 10 ani fiecare șofer care a cumpărat benzină a plătit un cent pe litrul de carburant în contul recuperării datoriei pe care o societate de stat din domeniul petrolier o avea la Bancorex. Desigur, există o speranță că istoria nu se va repeta, și anume ca banca centrală să aibă o supraveghere bancară mult mai atentă față de anii ‘90.
Pe de altă parte, de ce ai lua un miliard de lei de la buget să îi muți într-o bancă pentru a finanța investiții în infrastructură? În mod logic, banii ar trebui să fie utilizați pentru cofinanțarea proiectelor europene. Există deja instituții ale statului, cu angajați bine plătiți, care ar trebui să scrie proiecte și să atragă bani europeni. Că acest lucru nu se întamplă este o altă poveste. Nimeni nu poate garanta că, acolo unde au eșuat unitățile de management pentru proiecte europene, vor avea succes bancherii angajați la noua societate de stat.
Clientela de partid ar putea face cu banii Băncii de Dezvoltare ceea ce nu poate realiza acum din motive legate de controlul strict asupra banilor europeni. Dacă lucrurile stau în felul acesta, economia românească se află într-un mare pericol. Acela ca un miliard de lei (pentru început) să fie alocați către clientela de partid.
Este, însă, de văzut dacă legislația europeană nu va considera capitalizarea băncii de stat ca fiind ajutor de stat. În fond, noua Bancă de Dezvoltare va intra în concurență cu băncile comerciale existente pe piață atât în materie de creditare a IMM-urilor, cât și în ceea ce privește finanțarea proiectelor de infrastructură. Deci, noua bancă va trebui să treacă testul legislației europene privind ajutorul de stat.
Un semn de întrebare este legat și de felul în care va funcționa noua Bancă de Dezvoltare a României. Vestea bună este că, prin legea de înființare, din conducerea băncii nu vor putea face parte parlamentari sau membrii unui partid politic. Este o condiție necesară, dar nu suficientă. Noua bancă va avea nevoie de aplicarea principiilor guvernanței corporative și de profesioniști. Dacă nu va fi așa, orice restricție impusă de lege se va putea evita. La fel cum se întâmplă acum cu managerii numiți în cele mai multe companii cu capital de stat. Și în acest caz există un salvator de ultimă instanță, Banca Națională, care, prin lege, avizează conducerile băncilor. BNR poate fi o redută de apărare, dar cu mijloace limitate.
Interesant este că aceleași metode ca în cazul Băncii de Dezvoltare se folosesc și la Fondul Suveran de Investiții. Și pentru Fond se mută câteva miliarde de lei (dividendele companiilor și capitalizarea inițială) de la buget într-o firmă, în pofida nevoii bugetului de bani. Ca și în cazul Băncii de Dezvoltare, rolul fondului este incert. Acesta ar trebui să facă investiții în economie, de la spitale la companii, dar este neclar de ce să muți investițiile de la buget către un fond creat special. În plus, transparența investițiilor scade. Dacă în buget investițiile se planifică anual, cu transparență, criteriile de alocare a investițiilor prin Fondul Suveran vor fi neclare și lipsite de transparență. Mai exact, vor fi decise de conducerea Fondului pe criterii subiective.
În fine, funcționarea Fondului va depinde de calitatea guvernanței și de numirile care se vor face în consiliile de conducere. Din acest punct de vedere, lucrurile nu arată prea bine. Prin proiectul Legii de înființare a Fondului Suveran se precizează că membrii consiliului de supraveghere vor fi numiți de parlament, urmând ca aceștia să angajeze directoratul și să organizeze activitatea. Acesta a fost sistemul aplicat inițial și la Fondul Proprietatea, iar până a fost aleasă o companie de management profesionist, politicienii și-au rezolvat tot felul de probleme, la limita penalului, în procesul de restituire a proprietăților.
Așadar, guvernul va extrage câteva miliarde lei din buget pentru a le pune pe piață, prin Banca de Dezvoltare și Fondul de Investiții. Vor fi transformate miliardele în „pușculită“ de partid sau vor mișca economia?