De același autor
Un oficial al Fondului Monetar International (FMI) nu ar fi dat, probabil, niciodata unda verde unei constructii bugetare precum cea propusa de guvernul roman pentru anul 2008. De ce? Sa ne aducem aminte de exigentele, devenite adevarate obsesii ale economiei romanesti, pe care le impuneau specialistii de la FMI atunci cand analizau bugetul de stat. Era vorba despre un deficit bugetar redus, despre o plafonare a cheltuielilor bugetare, despre o pondere realista in estimarea veniturilor bugetare si despre circumspectie in prognozarea cresterii economice.
Distantarea de FMI (in sensul ca expertii Fondului mai au doar un rol consultativ in constructia bugetului de stat) a avut ca rezultat si o relaxare vizibila a parametrilor luati in calcul la elaborarea bugetului de stat. Ba chiar exista voci care reclama o umflare pana la festivism a principalilor indicatori bugetari. Cifrele pe care le propune bugetul de stat in anul 2008 sunt clare: un deficit bugetar de 2,7% din PIB, o crestere economica de 6,5% fata de anul precedent, venituri bugetare care sa ajunga la 37% din PIB. Fiecare dintre aceste cifre sunt deja contestate. Deficitul bugetar este considerat prea mare, iar cresterea economica si nivelul veniturilor bugetare sunt caracterizate ca fiind prea optimiste. Felul in care se construieste bugetul de stat in Romania nu poate fi contestat cu argumente irefutabile. De fapt, bugetul de stat se alcatuieste pornind de la cifrele anului trecut si pe baza prognozelor guvernamentale. Experienta anilor trecuti arata ca mai importante decat insusi bugetul sunt ajustarile care au loc de-a lungul derularii sale (asa-numitele rectificari). In realitate, bugetul este o schita, rectificarile sunt realitatea cruda.
Anul acesta, mai mult decat oricand, proiectul de buget este folosit de catre politicieni pe post de spada, pentru a-si impunge adversarii. Nu este intamplator faptul ca presedintele Traian Basescu cere guvernului, aproape cu obstinatie, sa precizeze clar sursele de finantare care sa sustina cresterea pensiilor. In subtext, presedintele spera ca membrii Executivului sa-si dea cu stangul in dreptul si sa vorbeasca despre faptul ca marirea pensiilor se poate face doar prin cresterea unor taxe sau impozite. Nu intamplator, PSD, dupa ce a bifat succesul promovarii in parlament a Legii pensiilor, tinde sa intinda coarda catre initiative sociale periculoase pentru echilibrul bugetar. De altfel, PSD pare a se fi specializat in materie bugetara intr-o politica de tipul "particip, dar nu ma bag". Adica, impune din afara guvernarii o serie de cheltuieli sociale pe spuza carora spera sa traga profituri electorale.
Ca de fiecare data, intr-un an electoral, asupra bugetului planeaza, la capitolul cheltuieli, o pleiada intreaga de presiuni venite dintr-un registru social. De data aceasta, euforia este si mai mare, intrucat, la nivel macroeconomic, Romania inregistreaza o serie intreaga de parametri pozitivi. Scaderea inflatiei, cresterea economica, cresterea salariilor, o rata a somajului tinuta sub control, toate aceste progrese au avut efectul unor narcotice. Astfel, politicienii aflati la guvernare par a ignora tensiunile acumulate in economia romaneasca: un deficit comercial ingrijorator, un deficit de cont curent imens, un raport ireal intre leu si euro si o scadere a investitiilor directe.
Vor exista cu siguranta, anul viitor, o serie de presiuni dure asupra bugetelor de stat. Unele dintre ele se vad limpede inca de acum. Este ingrijorator faptul ca, de o buna bucata de timp, are loc umflarea aparatului administrativ. Anul acesta a adus un record al cresterii numarului de salariati in sectorul de stat. O parte dintre acestia si-au asigurat, inca din anul 2007, cresteri salariale consistente in raport cu inflatia (angajatii din invatamant si din sistemul sanitar). Prin noua lege, pensiile vor trebui marite. Va exista un dublu deficit pe care va trebui sa-l suporte bugetul asigurarilor sociale (introducerea sistemului de pensii private obligatorii si reducerea contributiei asigurarilor sociale). Fondul Proprietatea (un proiect care pare tot mai mult a arata ca s-a nascut mort) va aduce si in anul 2008 un deficit de venituri la bugetul de stat. Initiativele PSD care forteaza cheltuielile sociale (de tipul compensarea in bani a tichetelor CFR neutilizate de pensionari sau de genul acordarea unei pensii suplimentare sotului supravietuitor) vor trebui cenzurate de catre guvern, chiar cu riscurile de rigoare din zona politica. In caz contrar, am putea asista la un deficit bugetar record, mult peste cel inscris in proiectul de buget. Este de asteptat ca agricultura sa fie, dupa situatia de anul acesta, si in anul 2008 un important consumator de fonduri bugetare. In ceea ce priveste nemultumirile ministrilor de resort legate de alocatiile bugetare, care deja au aparut, ele fac parte din "regula jocului" si vor fi rezolvate, ca de obicei, prin metoda compromisului.
In aceasta exuberanta a consumului bugetar exista doar trei supape care pot regla apetitul pentru cheltuieli social-electorale: absobtia fondurilor europene, imprumuturi pe piata interna sau internationala si o crestere a produsului intern brut la nivelul prognozat in proiectul de buget. Acestea sunt cele doua talere ale balantei, iar echilibrul este, sa recunoastem, extrem de fragil.
